Societate
Via principalis, musai de văzut în Alba Iulia
Musai de văzut în Alba Iulia, Via principalis
Patrulater, cu câte o poartă amplasată pe fiecare latură și cu drumuri principale care făceau legătura între porțile situate pe laturi opuse; astfel, a fost proiectat castrul de la Apulum, de către inginerii și arhitecții Imperiului Roman, în urmă cu aproape două milenii.
Dacă vă întrebați cum arătau drumurile care brăzdau anticul Apulum, vă spunem că la Alba Iulia se păstrează un segment din Via principalis. Era drumul care lega porțile principale ale castrului, de sud și de nord.
Via principalis trecea prin fața „Principiei” castrului roman de la Apulum, adică sediul comandamentului Legiunii a XIII-a Gemina. Aici, o parte a clădirii de acum 1800 de ani este valorificată în Muzeul Principia.
Pe artera pavată cu lespezi de piatră treceau carele cu sare, ulei, vin, dar și echipamente militare necesare locatarilor castrului. Vestigiile drumului pe care au pășit soldații romani au ieșit la iveală pe parcursul lucrărilor pentru proiectele de reabilitare a Cetății Alba Carolina.
După campania arheologică s-a ales conservarea și păstrarea la suprafață a unei zone lângă strada Mihai Viteazul, artera principală a Cetății. Cei care ajung aici pot vedea lespezi ale drumului păstrate in situ, dar și canalul de cărămidă poziționat sub axul longitudinal al drumului, ce avea scopul de a asigura drenajul acestuia.
Porțiunea centrală a drumului era flancată de două șiruri de lespezi de piatră, prevăzute pe margine cu canturi. Asta, pentru a preîntâmpina derapajul carelor ce alimentau tabăra militară cu alimente și echipament militar.
Restauratorii au valorificat și segmente din rigolele laterale amenajate de romani pentru scurgerea apelor pluviale, dar și coloanele porticus-ului, galeria acoperită care străjuia drumul de o parte și cealaltă. Urmele castrului roman de la Apulum, cercetate arheologic și puse în valoare turistic, figurează pe „Ruta culturală europeană a împăraților romani și a vinului de-a lungul Dunării”.
sursa: albaiuliaqr.ro
ȘTIRI
10 februarie: Sfântul Haralambie, apărător de ciumă și de foamete. Tradiții și superstiții
Sfântul Haralambie este sărbătorit de către Biserica Ortodoxă la data de 10 februarie a fiecărui an. Este cunoscut mai ales datorită faptului că era apărător împotriva foametei. Este cel mai bătrân mucenic prăznuit de către creștini.
Sfântul Haralambie a fost episcop la cetatea Magnezia situată în Asia Mică. Odată cu începerea prigonirii creștinilor de către Septimiu Sever, a fost arestat la ordinele proconsulului Lucian.
Acesta și-a închinat viața pentru a-l sluji pe Iisus Hristos și pentru a-i îndruma, sprijini, sfătui și învăța pe credincioși în acea perioadă de persecuție.
Sfântul Haralambie. Tradiții și superstiții
O serie de superstiţii sunt legate de această sărbătoare. Femeile obișnuiau să înconjoare casa de trei ori, în pielea goală. Se spunea că astfel se ţin departe spiritele rele.
Se crede că Sfântul Haralambie este cel care ia sufletul omului când moare. Celui care lucrează în această zi se spune că îi iese sufletul cu chinuri.
De asemenea, se spune că sfântul apără oamenii şi vitele de boli, dar şi de fiarele pădurii.
Tradiţia spune că femeile trebuie să facă, în această zi sfântă, un colăcel, pe care îl coc înainte de răsăritul soarelui, îl rup în patru bucăţi pe care le aruncă în cele patru puncte cardinale.
Dacă în ziua de Sf. Haralambie plouă, se spune ca va mai ploua încă 40 de zile.
Lucian, proconsulul cetații Magnezia s-a arătat foarte deranjat de faptul că Haralambie continuă să convertească foarte mulți păgâni la creștinism, așa
că a decis să ordone arestarea lui Haralambie. Pentru a nu-l tortura și pentru a-i cruța viața, Lucian i-a cerut lui Haralambie să se închine zeilor păgâni. Haralambie a refuzat categoric acest lucru, iar Lucian a ordonat că Haralambie să fie torturat, în ciuda vârstei sale înaintate, până când acesta va renunța la credința sa (avea 113 ani).
I-au jupuit pielea de pe tot corpul, supunându-l la chinuri inimaginabile. I-au rupt carnea cu cârlige de fier și l-au jupuit de piele, timp în care sfântul le mulțumea călăilor săi, spunând: „Vă mulțumesc, fraților, că mi-ați reînnoit sufletul care dorește să se unească cu veșnicia!”. Văzând că sfântul rabdă durerile fără să scoată vreun cuvânt rău, doi soldați care îl păzeau, Porfirie și Vaptos au mărturisit credința lor în Hristos, dar au fost omorâți pe loc, prin tăierea capului cu sabia. La fel, alte trei femei care au văzut puterea sfântului de a îndura chinurile, L-au lăudat pe Hristos și au fost și ele imediat martirizate.
Se spune că proconsulul Lucian, cuprins de mânie, a apucat el însuși instrumentele de tortură, începând să-l rănească pe sfântul martir, când deodată mâinile i-au căzut ca secerate de sabie, rămânându-i atârnate de corpul sfântului. Atunci, l-a scuipat în față pe sfânt, dar gura i s-a strâmbat și i s-a întors la ceafă. Lucian, disperat, l-a implorat pe sfânt să-l salveze cu rugăciunile sale și să se milostivească de el. Sfântul martir, în bunătatea lui, s-a rugat pentru Lucian, care s-a vindecat pe loc.
La vederea acestor minuni, mulți dintre cei prezenți au trecut la creștinism, printre care și Lucian, care a căzut la picioarele sfântului episcop și l-a rugat să-l boteze. De asemenea, proconsulul Lucian a oprit persecutarea creștinilor din provincia pe care o guverna, intenționând să-i raporteze împăratului toate cele întâmplate. Între timp, Haralambie a făcut multe alte minuni, ca vindecarea unor bolnavi, redarea vederii unui orb, și chiar și învierea unor morți. Locuitorii întregii regiuni din jurul Magneziei au început să creadă în Iisus Hristos.
Auzind de toate acestea, Împăratul Septimiu Sever a ordonat ca Haralambie să fie arestat și adus la Antiohia să fie supus la o serie de încercări. Reușind să săvârșească o serie de minuni și văzând mulțimea adunată pentru a renunța la credințele păgâne și a-și însuși credință, împăratul a dat ordin să i se zdrobească gura cu pietre și să i se ardă barba. Sfântul Haralambie a supraviețuit și acestei torturi.
La noul refuz al Sfântului mucenic de a se închina zeilor păgâni, împăratul a dat ordin să i se zdrobească gura cu pietre și să i se ardă barba, dar sfântul a întors flăcările asupra chinuitorilor săi.
În cele din urmă, împăratul a pronunțat sentința de condamnare la moarte a lui Haralambie, prin tăierea capului cu sabia. După execuție, fiica împăratului, Galinia, care trecuse la creștinism, a îngropat trupul martirului cu multă onoare.
Moaște aparținând sfântului Haralambie putem găsi și pe teritoriul României în biserica Mănăstirii Miclauseni din Iași sau la Catedrala episcopală din Galați printre altele.
ȘTIRI
Amenzi de peste 1,2 milioane de lei date de Protecția Consumatorilor Alba în ianuarie
În ianuarie, amenzi de peste 1,2 milioane de lei date de Protecția Consumatorilor Alba
ȘTIRI
Realizarea unui nou sistem de evacuare la iazul de decantare a sterilului de la Valea Șesei: Undă verde de la APM Alba
Undă verde de la APM Alba pentru realizarea unui nou sistem de evacuare la iazul de decantare a sterilului de la Valea Șesei
Unul dintre cele mai poluate locuri din România, iazul de decantare a sterilului de la exploatarea minieră Cupru Min Abrud, va beneficia de o investiție pentru evacuarea apei „limpezite”.
Proiectul companiei Cupru Min Abrud a primit undă verde de la APM Alba.
În iaz este depozitat, de peste 30 de ani, sterilul rezultat în urma procesului de prelucrare primară a concentratului de cupru în uzina societății din Dealul Piciorului.
Noul sistem de evacuare ape limpezite urmează să fie realizat la o cotă superioară celui existent. Sistemul va prelua apele „limpezite” din iazul de decantare captate prin sondele inverse de versant și le va evacua în canalul deversor de coastă. În prezent, evacuarea apei limpezite din iaz se realizează printr-un sistem de 4 linii independente de sonde inverse, care descarcă apa prin intermediul canalului deversor de coastă într-o galerie de evacuare.
Investiția este în valoare de 4,5 milioane de lei.
sursa: adevarul.ro
foto: facebook Județul Alba
-
ȘTIRIacum 2 săptămâni
Naiul, unul din cele mai vechi instrumente muzicale ce aduce bucurie și liniște în sufletele românilor
-
ȘTIRIacum 4 zile
6 februarie-Ziua Roşiei Montane, cea mai veche localitate din țară, locul unde se află cel mai mare zăcământ auro-argentifer din România şi Europa
-
ȘTIRIacum 6 zile
Expresii românești: Care sunt originile și semnificația lor
-
ȘTIRIacum 2 săptămâni
27 ianuarie 2024: Florin Piersic, unul dintre cei mai iubiţi actori români, împlinește 88 de ani
-
ȘTIRIacum o săptămână
2 Februarie: Întâmpinarea Domnului sau Ziua Ursului. Ce obiceiuri sunt legate de această zi, în tradiția populară
-
ȘTIRIacum 5 zile
5 februarie 1601: Baba Novac, vestit haiduc sârb, căpitan al lui Mihai Viteazul, este ars pe rug, în piața Clujului
-
ȘTIRIacum 3 ore
10 februarie: Sfântul Haralambie, apărător de ciumă și de foamete. Tradiții și superstiții
-
ȘTIRIacum o săptămână
1 februarie 1958: Ultimii combatanți ai grupării de rezistență armată din masivul Vlădeasa – Munții Apuseni, lichidați de forțele de represiune
Societate
20 noiembrie: Ziua mondială a copiilor
Zi universală dedicată copiilor
La 20 noiembrie, în fiecare an, este sărbătorită Ziua mondială a copiilor, ce susţine solidaritatea internaţională, sensibilizarea copiilor din întreaga lume şi creşterea bunăstării copiilor.
Începând din 1990, Ziua mondială a copiilor marchează adoptarea, în aceeaşi zi, de Adunarea Generală a ONU, atât a Declaraţiei, cât şi a Convenţiei pentru Drepturile Copilului.
Declaraţia pentru Drepturile Copilului, adoptată la 20 noiembrie 1959, defineşte drepturile copiilor la protecţie, educaţie, sănătate, joacă, adăpost şi o alimentaţie potrivită. Preocupată de vulnerabilitatea femeilor şi a copiilor în situaţii de urgenţă şi de conflict, Adunarea Generală a invitat, în 1974, statele membre să respecte Declaraţia privind protecţia femeilor şi a copiilor aflaţi în situaţii de urgenţă şi conflicte armate. Declaraţia interzicea atacurile sau închisoarea femeilor civile şi a copiilor şi susţinea în totalitate drepturile femeilor şi copiilor în timpul conflictelor armate. În 1978, Comisia pentru Drepturile Omului a prezentat un proiect de Convenţie privind Drepturile Copilului, în vederea examinării, unui grup de lucru al statelor membre, agenţiilor şi organizaţiilor interguvernamentale şi neguvernamentale. Anul 1979 a fost declarat Anul internaţional al copilului, pentru a marca împlinirea a 20 de ani de la adoptarea Declaraţiei pentru Drepturile Copilului.
La 20 noiembrie 1989, Adunarea Generală a ONU adopta Convenţia pentru Drepturile Copilului, apreciată ca fiind realizarea majoră pentru drepturile omului, recunoscând rolul copiilor ca actori sociali, economici, politici, civili şi culturali. Convenţia prevede protejarea şi promovarea drepturilor copiilor, precum dreptul la viaţă, la sănătate, la educaţie şi joacă, dar şi dreptul la viaţa de familie, de a fi protejaţi împotriva violenţei, de a nu fi discriminaţi şi dreptul de a-şi face auzite opiniile.
România a fost printre primele state care au semnat şi ratificat Convenţia ONU, în anul imediat următor adoptării sale în cadrul Adunării Generale a Naţiunilor Unite, prin Legea nr. 18 din 28 septembrie 1990. În 2004, a fost adoptată Legea nr. 272 pentru protecţia şi promovarea drepturilor copiilor (republicată în temeiul art. V din Legea nr. 257/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 30 septembrie 2013, dându-se textelor o nouă numerotare), care reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea şi garantarea drepturilor copilului. Autorităţile publice, organismele private autorizate, precum şi persoanele fizice şi persoanele juridice responsabile cu protecţia copilului sunt obligate să respecte, să promoveze şi să garanteze drepturile copilului stabilite prin Constituţie şi lege, în concordanţă cu prevederile Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale celorlalte acte internaţionale în materie la care România este parte.
sursa: agerpres.ro
Societate
19 noiembrie: Ziua cercetătorului şi proiectantului din România
Zi dedicată în România cercetătorului și proiectantului
La 19 noiembrie este celebrată, în România, Ziua cercetătorului şi proiectantului.
Stabilirea datei face trimitere la ziua în care s-a născut, în 1912, savantul George Emil Palade, unul dintre creatorii biologiei celulare moderne.
Această zi este marcată din anul 1994, fiind instituită prin Hotărârea de Guvern nr. 764/1994 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 317 din 16 noiembrie 1994.
Ziua cercetătorului şi proiectantului este celebrată în semn de omagiu faţă de activitatea savantului american de origine română George Emil Palade (1912-2008), laureat în 1974, împreună cu profesorul Albert Claude (Universitatea Liberă Bruxelles) şi cu profesorul Christian de Duve (Universitatea ”Rockefeller” New York), al premiului Nobel pentru medicină, pentru „descoperirile lor privind organizarea structurală şi funcţională a celulei”.
George Emil Palade s-a născut, la Iaşi, la 19 noiembrie 1912. A absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti (1936). A obţinut titlul de doctor în medicină cu teza ”Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie şi fiziologie comparativă” (1940). În 1943, a devenit conferenţiar universitar la catedra de Anatomie a Facultăţii de Medicină din Bucureşti, potrivit volumului ”Membrii Academiei Române” (2003).
În anul 1946, a plecat în Statele Unite ale Americii, în calitate de profesor invitat la Institutul Rockefeller din New York, unde, în 1961, a devenit şef al Departamentului de Biologie Celulară. Din 1972, a condus Departamentul de Biologie Celulară al Universităţii Yale din New Haven (Connecticut).
Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în numeroase lucrări, studii, comunicări, rapoarte apărute în reviste de prestigiu din întreaga lume, acum intrate în istoria biologiei şi medicinii.
Începând din 1965, a susţinut direct cercetarea românească în domeniul biologiei celulare, iar în 1979 a sprijinit substanţial inaugurarea, la Bucureşti, a Institutului Celular de Biologie şi Patologie „Nicolae Simionescu”, realizare a cercetătorilor români Nicolae Simionescu şi Maya Simionescu.
Unanim recunoscut drept unul dintre creatorii biologiei celulare moderne, i-au fost decernate premii de înalt prestigiu ştiinţific, printre care: ”Premiul Passano” (1964), ”Premiul Albert Lasker” (1966), ”Premiul Hurwitz” (1970) şi ”National Medal of Science” (1986).
A fost ales membru al unor prestigioase instituţii, precum: Academia de Arte şi Ştiinţe din New York, Academia Americană de Ştiinţe. De asemenea, a fost membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, membru fondator, preşedinte de onoare al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă a Academiei Române şi membru de onoare din străinătate al Academiei Române (1975). În 1999, la Universitatea din Diego, s-a desfăşurat un simpozion ştiinţific internaţional în onoarea sa, prilej cu care s-a hotărât ca universitatea să constituie un fond de finanţare în domeniul cercetării care să poarte numele marelui savant român – ‘„George E. Palade Fellowship Fund”.
În anul 2007, preşedintele Traian Băsescu l-a distins pentru întreaga sa activitate ştiinţifică cu Ordinul ”Steaua României” în grad de Colan.
George Emil Palade s-a stins din viaţă la 8 octombrie 2008.
sursa: agerpres.ro
Societate
16 noiembrie: Ziua internațională a toleranței
Zi internațională dedicată toleranței
Ziua internaţională a toleranţei este marcată în fiecare an, la 16 noiembrie, pentru a da un îndemn la înţelegere şi respect reciproc, dialog şi cooperare între culturi, civilizaţii şi popoare, pentru a descuraja atitudinile extremiste dominate de violenţă şi ură.
Această zi a fost proclamată în cadrul Conferinţei generale a UNESCO de la Paris, la 16 noiembrie 1995. Cu acest prilej statele membre UNESCO au adoptat ”Declaraţia principiilor toleranţei”, enunţată în 1986, ce defineşte termenul de toleranţă ca fiind respectul, acceptarea şi aprecierea diversităţii şi bogăţiei culturale, a manierelor de exprimare, a calităţii noastre de fiinţe umane.
În 1996, Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluţia 51/95, a invitat ţările membre să sărbătorească în fiecare an această zi, prin acţiuni de promovare a toleranţei şi păcii, prin activităţi la care să participe atât instituţiile de învăţământ, cât şi publicul larg. Statele membre ONU sunt încurajate să organizeze manifestări axate pe programe şi acţiuni educative prin care să-i mobilizeze pe cetăţeni să aibă atitudini tolerante. Manifestările îi vizează atât pe copii, cât şi pe adulţi, iar educaţia pentru toleranţă, mijlocul cel mai eficient pentru prevenirea intoleranţei, trebuie îndreptată împotriva fricii şi excluziunii şi către dezvoltarea capacităţii indivizilor de a judeca liber şi independent. Astfel, pot fi prevenite nedreptatea, violenţa, discriminarea şi marginalizarea care sunt forme ale intoleranţei.
Toleranţa înseamnă, în esenţă, acceptarea şi aprecierea bogăţiei şi diversităţii culturale, a formelor de expresie, capacitatea de a recunoaşte şi de a respecta convingerile altora. Toleranţa este responsabilitatea care susţine drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, democraţia şi statul de drept. Este cel mai puternic fundament pentru pace şi reconciliere, un principiu de bază al democraţiei şi dezvoltării durabile, implicând respingerea dogmatismului şi absolutismului şi asigurând supravieţuirea societăţilor multietnice şi multiculturale. Înseamnă, totodată, îngăduinţă, indulgenţă, răbdare, şi se poate exprima la orice nivel, de la individ la stat.
Într-o lume şi într-o perioadă a mondializării, a diversităţii şi a mobilităţii, toleranţa în familie, în comunitate sau între state, este mai necesară ca oricând. Liderii mondiali au recunoscut acest lucru prin adoptarea Declaraţiei Mileniului în anul 2000, plasând toleranţa printre valorile fundamentale care stau la baza relaţiilor internaţionale în secolul XXI.
Aşadar, ONU se angajează să consolideze toleranţa prin încurajarea înţelegerii reciproce între culturi şi popoare. Acest imperativ se află în centrul Cartei ONU, precum şi al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, şi este mai important ca niciodată în această perioadă, în care sunt manifestări ale extremismului şi pe fondul intensificării conflictelor, caracterizată printr-o desconsiderare fundamentală a vieţii umane.
sursa: agerpres.ro
-
Știriacum 2 zile
Cum se salută românii și câte forme de salut există: 21 noiembrie, Ziua mondială a salutului
-
Știriacum o zi
No, Servus ! De unde vine salutul ardelenilor: 21 noiembrie, Ziua mondială a salutului
-
Știriacum 2 zile
TRADIŢII şi OBICEIURI de 21 noiembrie: Intrarea în biserică a MAICII DOMNULUI (OVIDENIA)
-
Știriacum 6 zile
Costumul popular din Apuseni: Păstrează unitatea portului românesc prin piesele ce îl compun
-
Știriacum 5 zile
Top 10 locuri de vizitat toamna: Casa de Piatră, cătun din Parcul Natural Apuseni, între destinațiile recomandate
-
Știriacum o zi
De când începem să cântăm colinde: Potrivit tradiției, din 21 noiembrie e voie a se cânta despre nașterea Domnului, odată cu sărbătorirea Intrării în Biserică a Maicii Domnului
-
Știriacum o săptămână
Lăsata Secului în Postul Crăciunului: Tradițiile și obiceiurile zilei de 14 noiembrie
-
Sănătateacum o săptămână
Cum îți dai seama că suferi de diabet: 14 noiembrie, Ziua Mondială de Luptă împotriva Diabetului