Pornim intr-o frumoasa calatorie* din coltul de nord al judetului, dinspre judetul Cluj. Trecem prin localitatea Horea si alte cateva adunaturi de case aflate intr-un peisaj deosebit.
1. La iesirea din comuna Arieseni pe drumul national 75 facem prima oprire langa indicatorul care semnalizeaza accesul spre Cascada Vârciorog . Lasam masina langa indicator si o apucam pe marcajul punct galben, pe langa o vale melodioasa numita Vârciorog (afluent al raului Alb). Drumul de aproximativ 4 kilometri a fost prima parte, partea mai lirica, a unei simfonii deosebite. Cascada Vârciorog s-a aratat in toata frumusetea ei oferindu-ne partea rapida a simfoniei, orchestrata de caderea de apa de la 15 metri . Inca mai inganam si astazi, fara orchestra , frumoasa simfonie.
2. Ne-ntoarcem la drumul principal si ne oprim in comuna Garda de Sus. De-aici pornim intr-o frumoasa drumetie pe jos (se poate ajunge si cu masina) catre Ghetarul de la Scarisoara. Drumul in cea mai mare parte l-am facut pe soseaua tocmai construita care serpuia aproximativ 20 km. Dincolo de disconfortul cauzat de unele masini care urcau, peisajele care se iveau in fata noastra erau nemuritioare alcatuite din palcuri de brazi, flori multiculore, oameni care se zoreau sa stranga fanul uscat. Sus langa pestera singurul magazin care vindea apa si suveniruri era inchis pe motivul: Plecat la fan.
Ghetarul de la Scarisoara este un obiectiv valoros. Sa vezi in mijlocul verii, blocuri de gheata. (cel mai mare bloc de gheata subteran din Romania si din Europa) nu este ceva uzual. Coboram pe niste scări metalice care ne ajuta sa intrâm în Sala Mare, in mijlocul careia blocul de gheață, cu un volum de 80.000 m3 domneste ca un rege autoritar de peste 4.000 de ani. Natura face minuni si in acest caz si ne miram de puterea ei. “Minunea” de la Scarisoara a constituit de-a lungul vremii obiect de studiu pentru numerosi specialisti inca din anul 1847. Cele mai importante studii au fost elaborate de Emil Racovita in anul 1927 si de M. Pop in 1947 si contuinua si in zilelel noastre. Ghetarul Scarisoara este prima pestera declarata Monument al Naturii in Romania in 1938. : http://peisajelecalatorului.com/2016/03/09/judetul-alba/
Inapoi ne-am intors pe acelasi drum, doar ca, din catunul Mununa am coborat prin padure, printre flori, pomi, fluturi , munti tuguiati, vai care isi croiesc drum creind niste chei calcaroase de o frumusete rara. Acesta este tabloul de la etaj. Pentru ca, In Apuseni, dupa parerea mea, peisajele sunt aranjate intocmai ca-intr-un muzeu pe doua nivele. La nivelui inferior, lacuri interioare, pesteri cu lilieci, stalactite si stalagmite acompaniate de melodia izvoarelor creeaza un tablou fermecator nu doar pentru ochii nostri dar si pentru suflet. Trecand prin frumoasele Chei ale Ordancusei , Pestera Poarta lui Ionele ne-a intarit cele de mai sus, aici este locul in care tasnesc apele ce se pierd în ponoarele si dolinele de pe Dealul Frumos si cătunul Mununa.
3. Continuam calatoria noastra pe drumul DN 75. Ariesul a croit de-a lungul vremii prin munti un drum care ne ofera peisaje incantatoare. Ne oprim la Manastirea din Albac. Desi aceasta manastire este una noua, faptul ca ea se afla in satul Albac, unde Horea era odinioara cantaret la strana Bisericii a capatat in sufletul nostru valente multiple. Bisericuta aceea, careia Octavian Goga i-a dedicat o sensibila poezie a fost mutata in satul Olanesti (transportanta ca si lemne de foc pentru a scapa de mania austro-ungara). Dar, intrand in curtea manastirii, am simtit cum poezia lui Goga este contemporana cu noi si se pliaza acum si cu noua manastire: “Bisericuta din Albac,/Tu esti al vremurilor semn/Tot bietul nostru plins sarac/E-nchis in trupul tau de lemn”
4.Continuam calatoria printre muntii domoliti ai Apusenilor si trecem pe langa Lacul de acumurare Mihoesti, care desi este lac artificial nu denatureaza peisajul de poveste al Apusenilor. Viram pe Drumul Judetean 762 spre Muntele Gaina care ne duce in localitatea Vidra, locul unde s-a nascut “craisorul muntilor”.
Casa memoriala Avram Iancu este un muzeu ridicat chiar pe locul casei parintesti si care ne transpune nu neaparat in istoria pasoptista a carui simbol este , ci mai degraba intr-o gospodarie taraneasca in care obiectele din aceea vreme sunt expuse cu grija. Faptul ca decorul este asigurat de muntii din jur, ii confera locului o frumusete deosebita:”Nu te teme, măi Axente, /Că şi eu viu de la munte”
Tot in Comuna Vidra, in satul Nemesti, am gasit doua panouri informative unul pe partea dreapta cu Dealul cu melci si unul pe stanga cu Cascada Pisoaia. Am lasat masina langa sosea si am luat-o spre stanga, printre niste case taranasti. Dupa doar cativa pasi am ajuns la umbra minunatei cascade care are o cadere de apa de 18 m. Verdele frumos al vegetatiei din jurul cascadei (pomi coniferi si de foioase , arbusti mai josi sau pur si simplu iarba) impreuna cu formatiunile calcaroase de tip travertinic depuse de sute ani creeaza un spectacol armonios. Fiecare actor din aceasta scena are rolul principal. Si firul de iarba care moare la prima bruma dar si peretii vechi ai cascadei.
5. Ne-ntoarcem pe DN 75 si facem a cincea oprire. La cea mai veche manastire de lemn, din Ardeal: Manastirea Lupsa, intemeiata in 1429. Usa de intrare cu un zavor urias de care a trebuit sa trag cu putere pentru a intra, albul imaculat al manastirii, acoperisul tuguiat sunt simboluri care ne poarta cu gandul de la viata simpla a motilor si pana la cea de dincolo.
6. Urmam calatoria noastra pe DN 75 până la Poșaga de Jos, de unde se continuă pe drumul comunal DC 42 până la Poșaga de Sus. Aici facem a sasea oprire. Schitul Izvorul Posaga, Cheile Posegii si rezervatia naturala Scarita-Belioara sunt niste perle veritabile ale zonei.
Citește și Roşia Montană, printre cele mai vechi localități de munte din România
Schitul Izvorul Posaga a fost construit in 1933 si ne ofera dncolo de bucuria linistitoare si o lectie de istorie dar si un peisaj incantator. Astfel, gardul care imprejmuieste schitul, e din piatra pe care sunt pictate chipuri ale domnitorilor si personajelor istorice, de la Burebista si pana la Horea.
Iesim pe poarta manastirii frumos sculptata si ne continuam drumul printre chei intocmai ca print-un coridor lung cu pereti calcarosi. Strabatem acest coridor si dupa putin timp intram in salon. Of , dar ce salon luminos! Rezervatia naturala Scarita-Belioara!
Pornim pe traseu (marcaj punct rosu) care inconjoara rezervatia, pentru a intra in atmosfera unica oferita de munti misteriosi imbracati in mantie alba, pe alocuri cu putina culoare data de padurile de fag si conifere si brodata cu fire din floricele si fluturi .Timp de 5 ore cat a durat acest circuit, pe o distanta de vreo 8 Km si diferenta de nivel de 850 m , ne-am minunat de frumusetile naturii pe care le-am intalnit la tot pasul.
7. Iesim din nou, pe DN 75 si ne continuam drumul pana in localitatea Buru de unde viram pe Drumul Judetean 107. Drumul pana la Aiud este pe alocuri plin de gropi dar frumusetile ce se ivesc la marginea lui, iti pot umple sufletul de bucurie. Sunt multe de vazut la a saptea noastra oprire: doua manastiri ortodoxe nou infiintate (Manastirea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil Si Sfantul Ioan Botezatorul) , satul Rimetea gatit frumos la umbra muntiilor Trascau , cheile Valisoarei , cetatea Coltesti.
Satul Rimetea nu are arhitectura impresionanta a Barcelonei, dar casele simple albe si mai ales cadrul natural din jurul lui, ii confera unicitate si ne face sa ne simtim intr-o lume de poveste.
Si fiindca muntele are rolul cel mai important in acest ansamblu, ne-am gandit sa-l cunoastem mai bine, si cum altfel, decat sa-i cucerim unul din piscuri? Ne-am strecurat printre casele albe de la mijlocul satului , am trecut pe langa stanci in forme deosebite si in 2 ore am ajuns in Varful Piatra Secuiului (1.128 m). Peisajul este fabulos, in orice parte te-ai uita jos spre sat sau in zare spre ceilati colti .
8.Ne continuam calatoria printre chei, trecem prin orase istorice precum Aiud si Teius .Ne abatem de la drumul principal pe Valea Manastirii spre Manastirea Rameti . Despre vechea manastire de la Ramet (marturie despre aceasta vechime este o inscripţie consemnată pe un al treilea strat de pictură in anul 1377) pot spune ca este un tezaur de sfintenie, istorie, arhitectura si cadrul natural. Fotografia de mai jos si versurile lui Adrian Paunescu sper sa fie edificatoare: „Poreclă nobilă a unei naţii!/Sunt Apusenii. Templul tău măreţ,/În tine vin să se închine fraţii,Micuţă mănăstire din Râmeţi!Posibilă şi-n mic e măreţia;Cunosc un degetar monumental. E aici în Apuseni în România/Râmeţi, o mănăstire din Ardeal./Da, viaţa mea modernă şi pe fugă./Ateul meu zbuciumat destin,/Demult s-au dezvăţat de orice rugă,/Dar, la Râmeţi, veni-voi să mă-nchin.”
9. Cea de-a noua oprire este batranul oras Alba-Iulia. Catedrala ortodoxa sfintita in 1922 cand a fost ceremonia de încoronare a regelui Ferdinand si a Reginei Maria ca suverani ai Romaniei unite, Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail (cea mai veche și cea mai lungă catedrală din România), Muzeul Unirii, Traseul Celor Trei Fortificat oprirea noastra prea scurta.
10. Iesim din Alba-Iulia si o luam spre Sebes. Din Sebes urmam drumul spre Daia Romana si deodata in departare un semafor (verde-rosiatiac) ne atentioneaza ca trebuie sa ne oprim sa vedem un nou spectacol al naturii: Rapa Rosie. Se spune ca se aseamana cu Marele Canion al Americii de Nord, Noi nu l-am vazut pe acela, dar Rapa Rosie de la Sebes ne-a oferit un nou monument rar.
11. De la Sebes o luam in sus de-a lungul unei vai salbatice (desi s-a construit Transalpina in paralel cu ea ) careia Mihai Sadoveanu i-a spus candva Valea Frumoasei. Drumul ne poarta printre peisaje de vis greu de descris in cuvinte. Poate vorbele scriitorului din 1938, publicate in volumul„Valea Frumoasei”, ne vin in ajutor ca sa putem descrie, cat de cat, locurile minunante pe langa care trecem: „În cea mai mare parte a cursului ei […], râpile împădurite ale muntelui se urcă oblu spre cer. […] Volbura apei tună între codri. Au trebuit sute de mii de ani puhoiului să spargă stânca şi s-o lucreze cu bătaia-i nedomolită”. Si ca un trofeu la finalul calatoriei noastre facem a unsprezecea oprire si admiram lacul Oasa impodobit cu brazi precum si sfanta manastire la malul lui.Desigur opririle noastre in acest judet au fost prea putine. Fiecare localitate ascunde o frumusete deosebita intarita ba de-o fila de istorie, ba de-un peisaj mirific.
Sursa : peisajelecalatorului.com , http://peisajelecalatorului.com/
