Rămâi conectat

Știri

Prăgșorul, obicei de Paști vechi de peste 250 de ani, în Țara Moților, la Bistra

Publicat

în

Prăgșorul, obicei de Paști vechi de peste 250 de ani, în Țara Moților, la Bistra

In inima Muntiilor Apuseni, pe cursul mijlociu al raului Aries, se afla comuna Bistra, cea mai intinsa comuna din tara noastra (132 kilometri patrati, reprezinta 1,8% din suprafata judetului Alba Comuna Bistra se identifica si prin obiceiul de Paste – Pragsorul, vechi de peste 250 de ani, cu care localnici se mandresc si doresc sa il pastreze in continuare asa cum l-au mostenit de la stamosi.

Pragsorul este o combinatie complexa de sarbatoare religioasa si laica. Incepe in Vinerea Mare, in timpul slujbei de Prohod si se incheie in Duminica Tomii, numita in popor Pastele Mici.

Legenda spune ca Pragsorul a fost adus in Bistra, pe la 1750, de la Roma, de Petru Pavel Aron, Episcop greco – catolic de Blaj originar din comuna, pentru a consolida procesul de catolicizare a populatiei. A fost preluat, insa, sub egida bisericii ortodoxe si acesta constituie un prim paradox al Pragsorului. Nu este, nici pe departe, un abuz desi chiar si astazi parerile in randul preotilor ortodoxi ai comunei sunt imp?rtite, unii considerand ca este doar un rezultat al adaptarii bisericii la cerintele comunitatii.

Pentru desfasurarea Pragsorului se formeaza un grup de feciori necasatoriti din sat (minimum 6, maximum 12) numiti crai. In Vinerea Mare (Saptamana Patimilor), dupa amiaza, Craii instaleaza in curtea bisericii toaca si tevile special pregatite pentru „puscaturi”. Acestea vor ramane aici pana in dimineata celei de a doua zi de Pasti (luni). Toaca este pazita in aceasta perioada de catre crai, ca sa nu fie furata. In caz ca se va fura, va trebui rascumparata, altfel organizeaza Pragsorul cei care au furat-o, dar pe cheltuiala Crailor.Tot in Vinerea Mare, seara, de la ora 19.00, are loc slujba Inmormantarii sau Prohodul Domnului, iar spre dimineata Sfanta Liturghie si sfintirea Pastilor. In acest timp, pana dupa inconjurarea Bisericii cu Sfantul Epitaj (Punerea in mormant a Domnului Iisus Hristos), Mormantul Domnului este pazit de Crai, imbracati in tinuta militara si inarmati cu sulite. Garda se schimba din 10 in 10 minute, la semnul comadantului. De la Vinerea Mare si pana in dimineata celei de a doua zile de Pasti, se bate toaca si se pusca din tevile pregatite special.

„Craii”, pazesc toaca pana luni dimineata. Daca reuseste cineva sa le-o fure, raman de mare rusine in sat si, in plus, sunt obligati sa suporte cheltuielile pentru balul (hora) pe care o organizeaza, insa, in locul lor, hotii. Se poarta negocieri asidue si, de regula, reusesc sa o rascumpere. Nu s-a intamplat de prea multe ori, dar hotii, in special barbatii insurati care au fost si ei, pe vremuri, „Crai”, incearca de fiecare data.

In ziua de Pasti, spre seara (dupa vecernie), in curtea Bisericii este ales Primul Crai (care, dupa traditie, trebuie sa se casatoreasca in acel an). El este ales la propunerea celorlalti, in fata satenilor si a preotilor. Acestia aproba alegerea facuta si-i felicita pe toti Craii, urandu-le succes.

A doua zi de Pasti (luni), dupa slujba de la Biserica, craii imbraca portul popular si, insotiti de un taraf, merg prin sat, din casa in casa,strigand: „hop, hop, hop, vivat!”(hai, hai, hai sa traiti!). Craii invita fetele sa participe la balul organizat de ei, bal care incepe in seara aceleiasi zile. Fetele care sunt vizitate si invitate la bal ofera bani si oua rosii. Cea mai darnica va fi desemnata „Prima Craiasa” a Pragsorului. Desemnarea se face de catre crai, la intoarcerea acestora din sat, la locul de desfasurare a petrecerii, comparand sumele primite de la fete. Numele Primei Craiese este tainuit pana la inceperea petrecerii, cand este aleasa din multime si condusa la Primul Crai. Cei doi (Primul Crai si Prima Craiasa) au onoarea sa inceapa jocul in ritmul muzicii si sub privirile satenilor, astfel dezlegandu-se dansul, hora, cantecul si voia buna dupa Marele Post. Petrecerea dureaza pana in zori, reluandu-se in dupa-amiaza urmatoare si, la fel, in duminica urmatoare.

La aceasta petrecere nu exista o taxa impusa. Modul de colectare a banilor (exceptand fetele) se face umbland cu batista (o batista obisnuita, tinuta de colturi de 4 crai) prin sala, in timpul jocului si strigand: „hop, hop, hop, vivat!”. Cel caruia i se adreseaza se opreste din joc si pune pe batista o suma de bani, dupa care i se multumeste si este rugat sa serveasca „un gat” de tuica. Din banii colectati sunt suportate cheltuielile pentru organizarea petrecerii.

Petrecerile tin pana in zorii zilei urmatoare: si luni si marti si in Duminica Tomii.

Sursa: muntii-apuseni.eu


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Știri

Ceaiul de mușetel: Lucruri mai puțin știute despre cel mai popular ceai terapeutic

Publicat

în

Tot mai multe studii arata ca florile de musetel sunt intr-adevar un remediu pentru o serie larga de afectiuni

In Egiptul antic, de exemplu, florile de musetel erau considerate un panacea, raspunsul la toate afectiunile. Iar ceea ce credeau pe atunci egiptenii incepe sa fie sustinut si de stiinta moderna.

Ceea ce s-a descoperit in ultimile studii este ca un consum regulat de ceai de musetel este corelat cu o crestere semnificativa a nivelurilor in urina de hipurat (un produs rezultat din descompunerea unor compusi pe baza de plante si de glicina (un aminoacid). Musetelul este unul din darurile nenumarate ale pamantului pentru noi. Este un dar neconditionat si extrem de valoros. Prezenta acestor elemente pare sa contribuie la urmatoarele beneficii pentru sanatate ale musetelului:

Stimuleaza sistemul imunitar si lupta cu infectiile asociate cu gripa.
Relaxeaza spasmele musculare si crampele menstruale la femei.
Relaxeaza nervii.
Linisteste stomacul
Reduce inflamatia
Imbunatateste functia ficatului
Ajuta la ameliorarea durerilor de spate
Ajuta la ameliorarea reumatismului

Nivelele atat de hipurati cat si de glicina au ramas ridicate in organism timp de doua saptamani dup a ce participantii la studiu au incetat sa mai bea ceai de musetel. Acest lucru indica faptul ca acesti compusi raman activi pentru o buna bucata de timp dupa ce se consuma ceaiul de musetel.

Ceaiul de musetel este probabil cel mai popular ceai terapeutic pe care oamenii il folosesc pentru a se relaxa si a dormi. Proprietatile sale sedative bine cunoscute il fac sa fie o alegere populara si pentru cei care vor sa scape de anxietate.
Ceaiul de musetel este bogat in antioxidantul quercentin. Quercentinul este un fitochimical care da culoare fructelor si legumelor. Quercentinul este cunoscut pentru faptul ca lupta impotriva deteriorarilor facute de radicalii liberi si astfel este un aliat impotriva cancerului.
Musetelul are nivele ridicate de fosfor. Fosforul joaca un rol important in multe din procesele chimice care se petrec in organismul uman. O lipsa de fosfor este asociata cu letargia si sanatatea precara a oaselor printre altele.
Ceaiul de musetel este foarte bogat in aminoacidul glicina. Acesta joaca un rol important in mentinerea unui sistem nervos sanatos. Dulce la gust, glicina are cea mai simpla structura dintre toti aminoacizii.
Ceaiul de musetel are proprietati puternice antiinflamatoare. Abundenta de antioxidanti din musetel ajuta la reducerea inflamatiei. Musetelul este astfel un aliat foarte bun in lupta impotriva durerilor legate de artrita si reumatism printre altele.
Calitatea apei folosite la ceaiul de musetel este foarte importanta. Cu cat este mai curata si mai pura apa cu care este facut ceaiul de musetel, cu atat mai puternice vor fi efectele sale de sanatate.

Sursa:viataverdeviu.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Liviu Rebreanu aniversat de Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba, la 139 de ani de la naștere

Publicat

în

 Liviu Rebreanu aniversat de Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba, la 139 de ani de la naștere

Consiliul Județean Alba și Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba vor organiza miercuri, 27 noiembrie 2024, pe Aleea Scriitorilor din Alba Iulia, aniversarea a 139 de ani de la nașterea prozatorului Liviu Rebreanu.

Activitatea face parte din proiectul 4.4 Monumentele literaturii române, un proiect cultural destinat promovării operelor și scriitorilor români care se regăsesc pe Aleea Scriitorilor din Alba Iulia, prin comunicare publică, omagiere, depuneri de flori, activități și manifestări culturale proprii sau în colaborare cu parteneri.

Celebrarea prozatorului Liviu Rebreanu va fi marcată atât în mediul online, pe paginile de socializare ale bibliotecii, cât și printr-un moment solemn de depuneri de jerbe la bustul aflat pe Aleea Scriitorilor din Parcul Central al orașului. Momentul de depunere de flori va avea loc la ora 13:00, moment în care bibliotecara Mariana Bolca va prezenta un medalion bibliografic. La Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba, pe tot parcursul zilei, vor fi expuse în cadrul unei expoziții de carte, volumele semnate de Liviu Rebreanu și volume dedicate vieții și operei scriitorului, care pot fi împrumutate atât în regim de sală de lectură cât și pentru studiu acasă.

Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885, fiind primul din cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și ai Ludovicăi Rebreanu. A urmat școala la Năsăud și Bistrița, iar din 1900 a studiat la Școala Reală Superioară de Honvezi din Sopron. În 1903- 1906 a urmat Academia Militară din Budapesta. La 1 septembrie 1906 a fost repartizat ca sublocotenent la regimentul al doilea de honvezi regali din Gyula, unde pe lângă îndeletniciri cazone, Rebreanu a avut numeroase preocupări literare: lecturi, conspecte, proiecte dramaturgice. La 1 noiembrie 1909 a debutat în presa românească, la Sibiu, unde i-a apărut povestirea „Codrea” („Glasul inimii”). În aceeași revistă, Rebreanu a mai publicat nuvelele „Ofilire” (15 decembrie 1908), „Răfuiala” (28 ianuarie 1909) și „Nevasta” (16 iunie 1911). Dintre operele sale mai amintim nuvelele: „Proștii” (1910), „Catastrofa” (1921), „Norocul” (1921), „Cuibul visurilor” (1927), „Cântecul lebedei” (1927), „Ițic Ștrul, dezertor” (1932); romanele: „Ion” (1920), „Crăișorul” (1929), „Răscoala” (1932), „Gorila” (1938), „Pădurea spânzuraților” (1922), „Adam și Eva” (1925), „Ciuleandra” (1927), „Jar” (1934), „Amândoi” (1940); teatru: „Cadrilul” (1919), „Plicul” (1923), „Apostolii” (1926). La 4 aprilie 1944, fiind grav bolnav, s-a retras la Valea Mare, fără să mai revadă vreodată Bucureștiul. La 1 septembrie a încetat din viață la vârsta de 59 de ani. Peste câteva luni a fost deshumat și reînhumat la Cimitirul Bellu din București. La Aiud a trăit și a scris sora sa, Livia Rebreanu – Hulea, care a făcut o importantă donație de carte bibliotecii aiudene.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

De ce bat clopotele la biserică: Un obicei care datează de sute de ani

Publicat

în

Trasul clopotelor este un obicei care datează de sute de ani însă puțini s-au gândit ce înseamnă cu adevărat acest ritual repetat în anumite zile

Motivul real pentru care bat clopotele la biserică! În funcție de modul în care se trag clopotele, omul poate intui dacă este vorba despre începutul unei slujbe, anunțarea unui deces sau o sărbătoare. Obiceiul a început din necesitatea de a da de veste oamenilor având în vedere că într-o anumită perioadă, calendarele şi orologiile nu erau pe toate străzile.

Clopotele, împreună cu toaca, se trag atunci când încep slujbele sau marchează momente importante din cadrul lor. Clopotele se bat la diverse momente din timpul unei zile liturgice, fie în combinaţie cu toaca şi, de regulă, după baterea acesteia, fie singure. Bătutul clopotelor se face, ca şi toaca, la începutul slujbelor importante şi la unele momente de seama din cadrul acestora, la slujba de seară, la miezul nopţii, de dimineaţă, la începutul Sfintei Liturghii

„Trebuie să aducem la cunostinţa oamenilor învăţătura creştină. N-a auzit nimeni bătaia clopotelor? Clopotele nu bat niciodată pentru amuzament. Ci bat pentru ceva de natură sufletească, ceva care ne atrage atenţia: Cheamă viii, plâng morţii, împrăştie viforele! Împrăştie dracii şi trăsnetele.”, spune părintele Arsenie Papacioc

Inscripţiile întâlnite pe vechile clopote creştine reamintesc rostul lor ocrotitor, de mântuire şi vestire, adeverind cuvintele Scripturii, care zic: „În tot pământul a iesit vestirea lor.“ Misiunea acestora se rezumă în cuvintele întâlnite adeseori pe exteriorul lor:

«Pe vii îi chem, pe morţi îi plâng, fulgerele frâng». Pe ele se mai întâlnesc însă şi alte cuvinte, precum: «Laud pe Dumnezeu cel adevărat, chem mulţimea, adun clerul. Îi plâng pe morţi, alung fulgerele, înfrumuseţez sărbătorile». Clopotele sunt adesea decorate cu motive vegetale, geometrice, scene şi inscripţii, explică Teodor Danalache.

Muzica produsă de clopote este înălţătoare şi, totodată, prezintă un criteriu al armoniei universale. Clinchetul clopotelor sau al clopoţeilor are însă pretutindeni putere de purificare; alungă duhurile rele sau măcar avertizează de apropierea acestora.

Clopotele au fost folosite în trecut pentru a anunţa război, incendii, ciumă sau pentru a anunţa victorii sau pace. Încă de la începutul Epocii Bronzului, toate oraşele şi satele din China aveau câte un turn ce adăpostea un clopot destinat anunţării orei. De asemenea, acest clopot suna şi la apariţia unui incendiu sau a unor calamităţi naturale, scrie romaniatv.net.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Politică

Administrație

Știri din Alba

Educație și Cultură

Eveniment

Sănătate

Social Economic

Divertisment

Stiri din alte ziare

  • Alba Iulia
  • Abrud
  • Aiud
  • Blaj
  • Campeni
  • Cugir
  • Sebes
  • Ocna Mures
  • Teius
  • Zlatna

Articole Similare

radiounireafm, radio alba iulia, radio alba