Cămașa populară românească parte din costumul popular românesc din cele mai vechi timpuri, iar rădăcinile sale își au originea în portul tracilor, geților și dacilor

Costumul popular se prezintă aparent diferit de la o zonă la alta, însă şi-a păstrat o structură unitară în ceea ce priveşte materia primă din care se realizează, croiala, coloritul şi ornamentaţia. Cel mai des vom întâlni pe ii motive străvechi, geometrice și florale.

Motivul românesc, prezent pe orice obiect, variază în funcție de utilizarea dată pieselor brodate: podoabă, îmbrăcăminte, uz casnic. La obiectele de uz casnic și la obiectele de îmbrăcăminte pentru sărbători ca: ie, cămașă bărbătească, pieptar, cojoc etc., se folosesc motive în componența cărora intră floarea, figurile abstracte (geometrice), animalele, elementele cosmice, toate redate în forme stilizate.

Din cele mai vechi timpuri, oamenii purtau haine brodate cu simboluri care aveau semnificații importante pentru ei. Totodată, se diferențiau zonele geografice de proveniență, preocupările persoanei, statutul social, marital etc. Brodate pe față, spate sau mâneci, aceste simboluri învăluie protector persoanele care poartă iile, ținând răul și ghinionul departe.

Dintre simbolurile des folosite pe ii întâlnim spirala și spirala dreaptă, crucea, soarele, coarnele de cerb, liniile drepte, liniile duble drepte, liniile cu dreptunghi, liniile ondulate, copacul sau ramurile, fiecare dintre ele având semnificații aparte.
Simboluri pe ia românească: spirala și crucea

Spirala reprezintă eternitatea, trecerea timpului, un semn universal al vieții și perenității sale, al energiei. Acest simbol se folosește încă din perioada culturii Cucuteni. Sursa de viață este redată prin intermediul spiralei, simbol al fecundității. Poate fi și semn dual, masculin-feminin, întuneric-lumină etc. Crucea reprezintă credința omului în Dumnezeu, însăși croiala iei având forma crucii.

Liniile drepte orizontale sugerează moartea, întreruperea unei etape a vieții omului, pe când liniile drepte verticale, viața. Liniile ondulate ușor ne trimit cu gândul la apă, la curățenia și purificarea pe care le aduce ea, iar copacul sau ramurile simbolizează trăinicia și viața durabilă, renașterea an de an.

În Dobrogea sunt des întâlnite următoarele motive: romburi, dreptunghiuri, pătrate și linii frânte, numite plastic „pui”, „iarba întoarsă”, „șarampoi”, „urma iepurelui”, exprimând matricea universului în care femeia trăiește și muncește .
Simboluri ancestrale

Coarnele de cerb sunt dintre cele mai vechi simboluri. Ele simbolizează vitalitate, regenerare, putere, fiind un simbol purtat cu precădere de tinerele care doreau să rămână însărcinate. Soarele este și el un simbol ancestral, fiind folosit atât în forme stilizate, cât și ca o floare – floarea soarelui. El reprezintă legătura omului cu divinitatea, cu roadele pământului, și este dătător de viață.

Romburile se întâlnesc încă din perioada culturii Cucuteni și sunt reprezentări ancestrale ale zeităților. Alte simboluri străvechi sunt spirala (continuitatea vieții în orice împrejurare) și pomul vieții (liantul dintre cer și pământ).

Motivele și simbolurile se deosebesc de la o zonă etnografică la alta. Vom întâlni două categorii de motive ornamentale mari: după forma și tipul de stilizare și după conținutul tematic.

După formă și tip de stilizare acestea sunt geometrice, negeometrice sau liber desenate, iar după conținut, motivele ornamentale sunt abstracte, realiste și simbolice. Motivele ornamentale abstracte se întâlnesc aproape în toate zonele noastre etnografice – dintre acestea numim punctele, liniile, figurile geometrice.

Dintre motivele ornamentale realiste, multe redau fenomene cerești și reprezentări de corpuri cerești: fulgere, reprezentate în zig-zag; calea laptelui, steluțele, soarele. Altele redau regnul vegetal: plante, frunze, flori (pot fi reprezentate și cu șase sau opt petale), fructe (cel mai des întâlnim spicul de grâu, ghinda, știuletele, afina, strugurele, mărul, părul); spirale, care amintesc de cârceii de viță de vie sau de dovleac), zoomorfe (coarnele berbecului și fruntea boului; vrabia, porumbelul, cocorii, găinușa, rândunica) și antropomorfe (siluete de femei sau părți ale corpului omenesc: ochiul).

Motivele care au ca izvor de inspirație obiectele de muncă: cârligul, grebla, furca, sapa, jugul) și sociale (aspecte din viața socială: sfăditele, porumbelul păcii) nu s-au bucurat de o răspândire la fel de mare.

Sursa: invietraditia.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE

Primul abecedar a apărut la Alba Iulia în anul 1699, la tiparnița Bisericii Ortodoxe Române, ridicate de Mihai Viteazul în anul 1597. De atunci și până astăzi, Abecedarul a suferit numeroase modificări

Abecedarul a apărut în țările românești la sfârșitul secolului al XVII-lea, sub denumirea de bucoavnă sau bucvar. Termenul de abecedar a fost introdus la noi în anii 1824 – 1825, când au apărut primele manuale școlare cu acest titlu.

Pe pământ românesc, primele cărţi cu rol de abecedar au fost „Bucoavele“, prima de acest fel fiind tipărită la Alba Iulia, de către Biserică în anul 1699. Abecedarul a apărut în țările românești la sfârșitul secolului al XVII-lea, sub denumirea de bucoavnă sau bucvar. Termenul de abecedar a fost introdus la noi în anii 1824 – 1825, când au apărut primele manuale școlare cu acest titlu. Menirea de atunci a acestei cărţi e subliniată chiar pe coperta ei : “să deprindă copiii cu învăţătura de carte.”

Însă istoria abecedarului modern este marcată de iubitorul de copii şi de povestea scrisă, Ion Creangă. Scriitorul humuleştean a realizat, împreună cu alţi cinci colaboratori (C. Grigorescu, G. Ienăchescu, N. Climescu, V. Recenu, A. Simionescu) lucrarea „Metodă nouă de scriere şi cetire – pentru usulu clasei I primaria“, în anul 1867. Prima ediţie s-a vândut imediat, având un mare succes, învăţătorii fiind bucuroşi să poată aplica noile metode pe învăţăceii lor. După numai un an a apărut cea de a doua ediţie, la apariţia căreia George Călinescu spunea: „Creangă se uni cu cinci institutori, spre a compune un abecedar ca lumea. Până atunci, copiii învăţaseră să citească cum da Dumnezeu şi după cum era şi dascălul, cărţi fiind puţine şi proaste“.

Până la apariţia acestei cărţi se considera că elevul nu poate învăţa concomitent şi scrierea şi citirea, dar abecedarul era făcut după cele mai moderne metode pedagogice, care introduceau vocalele şi consoanele în aşa fel încât de la început să se poată forma cuvinte, aşa cum se face şi în zilele noastre. Creangă a avut ideea minunată şi atât de utilă ca elevii să înveţe mai întâi de orice literele „a“ şi „m“ pentru a putea scrie şi citi cuvântul „mama“.

Valoarea abecedarului de la 1867 decurge şi din conţinutul axat pe o viziune patriotică asupra educaţiei, „Ion Torcălău“ sau „Ioan Vântură-Ţară“, după cum sună două pseudonime ale lui Creangă, spunându-le copiilor: „Ţara mea se numeşte România; ea se compune din două ţări mari: una se cheamă Muntenia şi cealaltă Moldova“ şi „Eu sunt de naţiune română, pentru că şi părinţii mei sunt români; eu am una ţară română mare şi frumoasă, care este patria mea“. Pe lângă patriotism, Ion Creangă ţinea şi la educarea morală a copiilor, prin textele din abecedarul conceput de el: „Românii sunt datori a se iubi şi a se ajuta unul pe altul la toate nevoile lor“. După o lungă perioadă de învăţare a „scrisului şi cetitului“ fără cărţi speciale şi fără principii pedagogice, succesul abecedarului a fost uriaş, până la moartea lui Ion Creangă, în anul 1889, ajungându-se la ediţia a XXI-a. (Dan Cârlea)

Sursa:ziarullumina.ro și webcultura.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE

Obiective turistice de văzut în județul Alba, unice în România

Istoria, aspectul, culorile, aromele, atmosfera din jur, oamenii care îl pun în valoare-sunt “culorile” care fac povestea fiecărui obiectiv UNICĂ. Se poate să-ţi placă sau nu, dar unicitatea lui rămâne, ca o carte de vizită a locului. După călătoria în judeţul Alba am găsit multe locuri/lucruri unice, la nivel naţional.

Sigur, o parte dintre aceste obiective sunt unice în Europa sau în lume.

1.Râpa Roşie

Este unică în ţară prin forma şi culoarea sa. În acelaşi timp, este singura rezervaţie naturală de tip canion, din România. Se întinde pe 10 ha şi este o formaţiune geologică de tip “badlands”. O găseşti în apropierea autostrăzii A1, la 3 km de oraşul Sebeş.

2. Cetatea Alba Carolina

Este cea mai mare cetate din România şi una dintre cele mai importante cetăţi în stil Vauban din Europa. Brandul oraşului Alba Iulia este “Cealaltă Capitală”. Promisiunea lui are directă legătură cu Cetatea Alba Carolina:  Bine aţi venit în cea mai mare cetate din România!

3. Biserica Evanghelică din Sebeş: are cel mai mai mare altar din Transilvania. 

Clădirea este unică în România prin structura romanico-gotică!

4. Gheţarul din Peştera Scărişoara- după ultimele măsurători este cel mai mare gheţar subteran din lume. 

Are o vechime de 10 500 de ani şi peste 120 000 metri cubi de gheaţă. Grosimea stratului de gheaţă este de 36 de m. Dacă nu ai o haină groasă pe tine când intri în peşteră, pregăteşte-te să dârdâi profesionist!

5. Dealul cu Melci-este un punct fosilifer unic în România.

Aceasta reprezintă o alternanță de conglomerate cu gresii și marne, unde sunt încrustate 35 de specii de moluște. Au o vechime de 65-70 milioane de ani.

6. Muntele Găina- Târgul de fete

Pe vârful Găina ( cel mai înalt din masivul Găina, Munţii Apuseni), are loc, de sute de ani, Târgul de fete-o sărbătoare etno-folclorică unică în ţară.

7. Satul Rimetea-este unic în România pentru arhitectura sa tradiţională, cu ferestre verzi şi faţade albe.

În anul 1999, a fost prima localitate rurală care a fost distinsă de Comisia Europeană cu premiul „Europa Nostra” pentru conservarea patrimoniului cultural și arhitectonic. În 2013, Rimetea a fost propus pe lista celor mai frumoase sate din România. Arhitectura care a făcut Rimetea renumită în ţară şi în străinătate. Este o bucurie să te plimbi prin centrul satului şi să admiri casele…Tot la fel de interesant e să urci pe Vârful Piatra Secuiului şi să vezi priveliştea.

8. Terenul de golf “Paul Tomiţă” de la Pianu de Jos, judeţul Alba

Este cel mai mare teren natural de golf, din România. Din anul 1995, terenul se întinde pe 70 de hectare și are 18 găuri. Însă, în primă fază, a fost folosită doar jumătate din suprafață. Paul Tomiță a fost profesorul de golf al Majestății Sale, Regelui Mihai. A reprezentat România la Campionatele Mondiale de golf organizate în opt țări ale lumii.

9. Sistemul de galerii romane de la Alburnus Maior, Roşia Montană-este cel mai lung din Europa, având o lungime de 7 km!

Exploatările miniere din zonă totalizează 150 km. Roşia Montană este cel mai vechi centru minier din ţară, fiind atestată documentar, pe o tăbliţă cerată, în anul 131 d. HR.

10. Catedrala Greco-Catolică “Sfânta Treime” din Blaj- are cel mai mare iconostas din România.

O găseşti în centrul oraşul, în Piaţa 1848. Este o zonă superbă, plină de monumente istorice. Catedrala Sfânta Treime şi Piaţa 1848.

11. Prima şcoală publică cu predare în limba română s-a înfiinţat la Blaj, în 1754. 

12. Vânătările Ponorului- singura formă de relief de tip poljie (relief endocarstic, sub forma unei depresiuni largi) din România.

Cuvântul care defineşte cel mai bine acest obiectiv? Spectaculos!

13. Peştera Huda lui Papură  

Are  cea mai mare colonie de lilieci din Europa şi cele mai lungi şi mai numeroase excentrite (număr de intrări). Bonus: are cel mai mare depozit de chiropterit (zăcământ de fosfaţi) din România. Este cea mai lungă, cea mai denivelată, cea mai dificilă, cu cea mai mare sală, cu cea mai înaltă galerie, cu cel mai lung curs subteran, cu cel mai mare debit, cu cea mai mare cascadă, din Munţii Trascăului.

14. Iezerul Ighiel-este cel mai întins lac carstic din România.

Totodată, acest paradis natural reprezintă o arie protejată de interes naţional fiind inclusă în situl de importanţă comunitară – Trascău.

15. Iezerul Şureanu-este cel mai mare lac, aflat pe o suprafaţă calcaroasă.

Se află la poalele Munţilor Şureanu. Îti oferă peisaje spectaculoase, şi la bază şi de sus, de pe vârful Şureanu.

16. Poiana Inimii-e una dintre cele mai inedite poieni din ţară, având formă de inimă.

Poiana Inimii este cunoscută de localnici sub numele de Poiana Ursoi. A apărut acum câteva sute de ani, în mijlocul a 260 ha pădure de stejar. Cel mai uşor ajungi la Poiana Inimii, pornind din satul Craiva, comuna Cricău. (sunt aproximativ 4 km). Pe drumul de pământ se poate merge cu maşina, până la Piatra Craivii, la ruinele cetăţii dacice Apoulon (cam 8-9 km distanţă totală).

17. Câmpia Libertăţii, Blaj

Câmpia Libertăţii văzută de la Crucea lui Avram Iancu. Aici a avut loc Marea Adunare Națională din mai 1848. Peste 40.000 de români din întreaga regiune transilvăneană au strigat atunci: „Noi vrem să ne unim cu țara”.

Sursa:zigzagprinromania.com

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE