Știri

Portretul românului acum un secol, un tablou înfiorător de actual: „Un an de-a lungul stă degeaba şi în ultimele zile dă pe brânci“

Publicat

acum 6 ani

în

07/10/2018

O naţie lipsită de voinţă, resemnată, superstiţioasă şi fatalistă. Aşa era descris poporul român în urmă cu 100 de ani.Mai multe afli de pe radiounirea.ro.

Trăsăturile negative erau puse pe seama istoriei zbuciumate şi a perioadelor în care românii s-au aflat sub ocupaţie străină, fără a avea siguranţă pentru ziua de mâine. Rasă occidentală cu obiceiuri orientale, aşa era descrisă naţia română în urmă cu un secol. Românii erau consideraţi pasivi şi individualişti, lipsiţi de voinţă şi consecvenţă în activitate, indisciplinaţi în muncă şi mai degrabă leneşi, decât activi. Fatalişti şi superstiţioşi, inteligenţi, dar delăsători, erau celelalte trăsături care completau portretul moral al românului din veacul trecut. Despre activităţile poporului român, sociologii străini sau autohtoni constatau că rămân mai mereu neterminate.

“Toate felurile de activitate românească, ştiinţa, literatura, arta noastră, agricultura, industria şi comerţul nostru poartă pecetea neisprăvitului.

Neisprăvite sunt comerţul şi agricultura şi industria la noi, căci comerţul îl fac străinii; ţăranii noştri nu sunt azi nici mai buni, nici mai răi agricultori decât vechii geţi, iar industria ne vine gata, din patru părţi ale lumii”, scrie Dimitrie Drăghicescu în volumul intituat ”Din psihologia poporului român”. Pentru toate trăsăturile negative ale naţiei române de acum un secol, reputatul sociolog găsea explicaţii în istoria zbuciumată a neamului. Lungile şi desele războaie, luptele pierdute de români de-a lungul istoriei, perioadele de asuprire şi cucerire de către turci sau tătari şi-au lăsat adânc amprenta asupra caracterului românilor şi au transfomat naţia română. ”Strămoşii noştrii loviţi puternic şi mereu învinşi pierdură cu timpul depinderea de a mai ataca, se domoliră şi începură să evite luptele, căutând numai să reziste defensiv sau să se plece. De aici moleşirea voinţei, alterarea caracterului şi a spiritului de neatârnare, frica şi supunerea”, explică sociologul în cartea din 1907. Istoria zbuciumată a poporului român a transformat naţia din una curajoasă, în una fatalistă, lipsită de voinţă, dezorganizată, resemnată şi neîncrezătoare. Aceasta este opinia sociologului care a studiat evoluţia trăsăturilor de caracter ale naţiei române.

”Viaţa neregulată la care fură reduşi ţăranii din cauza războaielor nesfârşite şi a deselor năvăliri turceşti şi tătărăşti se resfrânse puternic asupra caracterului şi voinţei românilor. Voinţa lor aprinsă pierdu din tenacitate şi deveni schimbătoare şi nestatornică. Violenţa caracterului slăbi. Spiritul de prevedere şi regularitate fură mult ştirbite de condiţiile anarhice şi de mişcările sociale şi politice devenite cu neputinţă de prevăzut. Curajul, îndrăzneala luară loc unei obişnuinţe înrădăcinate de a se pleca, de a se încovoia şi de a se şterge cât mai mult înaintea străinilor”, mai scria Dimitrie Drăghicescu.

Românii văzuţi de străini

Părerea lui Dimtrie Drăghicescu este împărtăşită şi de scriitorii şi sociologii străini, vizitatori ai ţărilor române din secolele trecute care vedeau românii nepăsatori şi leneşi, lipsiţi de iniţiativă şi de voinţă, lipsiţi de încredere în ei şi cu credinţa nestrămutată în noroc şi destin. ”Înfăţişarea lor robustă, curajoasă, contrastează în mod bătător cu imbecilitatea lor reală, căci sunt umiliţi din pricina sclaviei şi au dobândit chiar şi credinţa că sunt slabi. În locul bărbăţiei demne ce constituia carcaterul roman nu mai păstrează decât o îndărătnicie de a refuza ceea ce ştiu bine că va fi obţinut şi încăpăţânarea de a sustrage ceea ce nu îndrăznesc să apere”, scria englezul Thomas Thornton despre naţia română aşa cum era văzută ea la începutul veaului trecut. Toţi străinii care au vizitat ţările româneşti au fost izbiţi de de însuşirile negative ale caracterului naţiei române. ”Ce le pasă care este numele stăpânului lor? Ceea ce ştiu ei este că trebuie să muncească, să plătească, să sufere şi să tacă. Românii moştenesc din tată-n fiu o resemnare mută care se schimbă în apatie şi această apatie este susţinută încă de neştiinţa lor”, era părerea francezului Xavier Marmier, călător prin ţările române. Naţie de fatalişti Nepăsarea şi resemnarea pasivă erau însuşirile care apareau în toată activităţile ţăranului român de acum un secol. În faţa bolilor, molimelor sau furiei naturii, ţărani ridicau ochii spre cer şi puneau totul pe seama lui Dumnezeu.

Li se părea un sacrilegiu să lupţi împotriva lui Dumnezeu.

În mintea lor era adânc înrădăcinată ideea că ceea ce-ţi vine în cap sau în holde este trimis de Dumnezeu şi că este zadarnic sau este păcat să te împotriveşti. Nici cu boalele care bântuie satele nu se petrece altfel. Cum, după mintea lor, boala vine de la Dumnezeu este zadarnic să alergi la doctor sau la spiţerie. Ea trebuie să treacă cum a venit, adică după după voinţa lui Dumnezeu. Orice ai face s-o goneşti este fără de folos”, explică sociologul Drăghicescu. Chiar şi când se lăsau îngrijiţi de medici şi îşi reveneau din boala, ţăranii români considerau că meritul este unul divin, nicidecum al medicinei. Încrezători în noroc şi destin Filosofia practică era filosofia destinului sau a norocului, în urmă cu un secol. În conştiinţa românilor de acum un veac totul atârna la voia întâmplării sau a norocului. ”Nu se poate afla o idee sau o nălucă a minţii care să persecute sau să urmărească mintea poporului român mai mult decât năluca sau ideea norocului sau a detinului. Naşterea, căsătoria şi moartea, cu tot cortegiul de întâmplări fericite sau nefericite ce le poate întovărăşi sunt făptura destinului, a soartei, a ursitei sau a norocului”, mai constata sociologul. Atât de încrezători în noroc, românii au ajuns să înlocuiască, în timp, salutul ”Bună ziua!” cu ”Noroc!”.

Românul , omul planurilor fără finalitate.

Proverbul ”Românului îi este greu să înceapă ceva, că de lăsat, se lasă uşor” era foarte actual acum un veac şi spunea multe despre firea naţiei. ”Cu cât plănuim mai multe lucruri, cu atât începem mai puţine. Am plănuit cadastrul şi irigaţii, votul unievrsal şi casa rurală pentru populaţia de la sate, am plănuit un canal de la Bucureşti la Dunăre, o sumă de linii ferate noi. Nu vei putea deschide un jurnal sau o revistă în care să nu se vorbească şi să nu se propună reforme şi îmbunătăţiri economice, culturale, comerciale, militare. Nimic din toate acestea nu s-au început”, nota Drăghicescu în cartea ”Din psihologia poporului român”. Nimic nu se termina şi nimic nu făceau românii temeinic şi fundamental. Lipsa de spirit de continuitate şi urmare în acţiunile practice, lipsa de răbdare şi voinţă erau trăsături fundamentale ale naţiei de acum un secol. ”Totul se face ca şi cum ar fi să fie făcut pentru ochii unor drumeţi care n-au de gând să vie de două ori pe acelaşi drum. Totul nu este să fie ceva, ci să pară că este. Sub aparenţă prea puţini îndrăznesc să scoboare”

Zor la muncă, ca la război.

Felul în care munceau românii era descris astfel : ”Românul la muncă dă iureş ca la război. Cu zorul el face minuni. Ţăranul sfârşeşte cu zorul în câteva ceasuri de clacă, o muncă pe care alminteri el n-ar putea isprăvi într-o săptămână. Între zilele de muncă ale românilor se întind lungi perioade de odihnă sărbătorească, momente risipite din belug”. Românul era caracaterizat de un ritm neregulat de muncă: zile de muncă din greu urmate de lungi perioade de sărbătoare. ”Un an de-a lungul românul stă degeaba şi în ultimele zile dă pe brânci. Nicăieri mai multă agitaţie, mai multă zvârcolire şi mai puţină muncă disciplinată ca la noi”, mai constata sociologul.

Nepăsător şi neprevăzător cu ziua de mâine.

Istoria agitată şi lungile perioade în care românii n-au putut să-şi prevadă un viitor sigur au împământenit naţiei o altă trăsătură de caracter negativă: nepăsarea şi indiferenţa pentru ziua de mâine. ”Este în firea noastră să clădim întodeauna pe un teren ce se clatină, lucruri în grabă şi care nu rezistă. Peste tot şi în toate acţiunile noastre nu ne bizuim decât pe momentul de faţă, neglijăm viitorul, timpul nu ne sinchiseşte. Ţăranul român se mulţumeşte să ceară de la pământ numai cât trebuie să plătească stăpânului şi să nutrească familia, apoi neavând nicio încredere în viitor nu mai are niciun sens să lucreze pe socoteala lui”, mai notează cartea ”Din psihologia poporului român”. Românii erau văzuţi ca fiind lipsiţi de disciplină, de ordine, de metodă, de regularitate în acţiuni.

Leneşi şi apatici şi superstiţioşi.

Ţăranii români erau caracterizaţi acum un veac drept leneşi, apatici şi fără tragere de muncă. Explicaţia acestei trăsături era pusă pe seama faptului că, de cele mai multe ori, rodul muncii prestate nu le aparţinea. Muncind pe ogoarele altora, ţăranii n-aveau tragere de inimă să facă o muncă temeinică. ”Lipsa de îndemn la muncă este lipsa de interes ce munca lui are pentru el dat fiind că rodul ei este pentru alţii. Lenea ţăranului este mai mult rod al mizeriei fizice, al degradării, al slăbiciunii morale şi fizice”, mai scria Drăghicescu. Naţia română era una de superstiţioşi. Românii nu făceau un pas în viaţa socială fără o sumedenie de de obiceiuri considerate ciudate şi absurde. Descântecele, vrăjile, facerile şi desfacerile erau constante ale credinţei românilor. ”Înspăimântător este numărul sărbătorilor superstiţioase, păgâneşti. În afară de sărbătorile legale, se ţin în toată ţara, diferind după localităţi, 140 de sărbători din cele 365 de zile ale anului. Şi acestea sub numele şi pretextele cele mai ciudate şi asburde: logodna păsărilor, nunta şoarecilor, Marţea ciorilor, Lunea viermilor, Foca, Miercurea Strâmbă”, mai constata sociologul.

Spirit critic.

Spiritul critic era o altă trăsătură atribuită românilor de acum un secol. Mai mult pasivi decât activi, se considera că românii au răgaz suficient să observe şi să analizeze defectele şi lipsurile altora. Făceau haz de defectele bulgarilor sau ale ungurilor şi plecând de la ironii creau bancuri sau legende. ”Românii fiind întotdeauna dotaţi cu o inteligenţă superioară, dar ţinută în loc, paralizată de o lenevie impusă de împrejurările nefericite ale istoriei şi de o trândăvie pe care au respirat-o din atmosfera morală a Orientului au criticat în toţi timpii pe oameni şi activitatea lor, fără să fi făcut sforţări a îndrepta ceea ce criticau”, mai notează în cartea lui Drăghicescu.

Sursa:adevărul.ro

Alte articole etichetate cu:portret roman secol tablou

Publicitate

Știri

APRILIE, Prier: Datini, tradiții și obiceiuri românești

Publicat

acum 3 zile

în

31/03/2025

Simona Lodroman

Prier înseamnă timp favorabil, prielnic atât pentru semănatul holdelor dar și pentru turmele de animale. Datini, tradiții și obiceiuri românești, în luna aprilie

Conform tradiției populare românești, luna aprilie se mai numește și „Prier”. Această denumire populară, a lunii aprilie, provine de la verbul “a prii” și înseamnă timp prielnic pentru semănături, ori lucrări în gospodărie .

Când vremea este înșelătoare, cu timp friguros și secetos pentru lucrările de primăvară, aprilie anunță sărăcie și se numește și ”Traistă-n băț”. De fapt, în spiritualitatea populară se și spune că ”Prier priește, dar și jupuiește!”, aluzie la zilele capricioase, cu timp potrivnic lucrărilor de sezon. În această lună se continuă semănatul de primăvară, început în martie. Acum se închid țarinile, ceea ce înseamnă că oile și vitele nu mai au voie să pască libere iar pășunatul devălmaș este întrerupt pentru câteva luni, se formează turmele, se repară gardurile țarinilor, se tund oile înainte de a fi urcate la munte etc. Se mai spune, despre luna aprilie, că este o lună capricioasă în care vremea va fi ori geroasă, ori călduroasă. Totodată, în luna lui aprilie se fac prevestiri ale vremii ce va urma, astfel se nasc o parte din superstițiile acestei luni.

Dacă în luna lui Prier este vreme frumoasă și călduroasă, atunci luna mai va avea vreme rece, cu înghețuri; Dacă la Prier este vreme posomorâtă și rece, atunci luna lui mai va avea vreme frumoasă și călduroasă; Negura de la răsărit, din luna aprilie, e semn bun pentru anul în curs; Dacă în aprilie tună și fulgeră, atunci nu există motive să ne temem de ger; Vremea frumoasă din luna aprilie ne va aduce o vară furtunoasă, etc.

Veseli de 1 aprilie – superstiții de 1 aprilie

Ziua Păcălelilor şi Ziua internațională a păsărilor. Dar pe noi ne interesează primul aspect. De unde vine? Cum se … manifestă? şi ce superstiții avem de 1 Aprilie?
Ziua de 1 Aprilie a fost întotdeauna un prilej de distracție şi cum e sănătos să râzi, ne bucurăm şi noi când avem prilejul. Se pare că originile acestei zile se regăsesc, ca multe alte obiceiuri, în schimbarea calendarului gregorian. Se spune că, odată cu această schimbare, mulți nu s-au putut obişnui cu noile date ale sărbătorilor. Și atunci, în timpul lui Carol al IX-lea, mulți neadaptați sărbătoreau Anul Nou la… 1 Aprilie! Cei ce sărbătoreau astfel erau numiți „nebuni de Aprilie”. Apoi obiceiul s-a perpetuat până-n zilele noastre, pierzându-şi semnificația inițială şi păstrând doar… ”nebunia”. Pentru că e o nebunie veselă şi plăcută! Superstiţia spune că păcăleala de 1 Aprilie trebuie făcută până la ora 12:00, cele după această oră, se zice că aduc ghinion. Tot o superstiţie spune că în ziua de 1 Aprilie nu se fac căsătorii, pentru că: ori acestea nu durează, se destramă, ori soţul va fi „sub papuc”. La noi, se spune că dacă nu păcăleşti pe nimeni de 1 Aprilie, tot anul până la celălalt 1 Aprilie vei fi tu cel păcălit. Tot anul? Nu-i cam mult? Dar dacă aşa zice superstiţia, să ne grăbim să păcălim pe cineva. Pardon: ce vă spunem mai jos nu-i păcăleală.

Sărbătoarea Floriilor – tradiții și obiceiuri

Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile este prima sărbătoare cu dată schimbătoare din calendarul anului bisericesc. Totodată, Floriile deschid ciclul sărbătorilor pascale, care se încheie la Înălțarea Domnului. În ziua de Florii există obiceiul de a merge la Biserică cu ramuri de salcie înmugurite, pentru a fi sfințite de către preot. Conform tradiției creștine, obiceiul ne amintește de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi, când a fost întâmpinat de mulțime cu ramuri de măslin și crenguțe de palmier sau flori. Crenguțele de salcie vor fi împărțite credincioșilor ce au participat la slujba de Florii. Aceștia vor lua crenguțele acasă și le vor pune la geamuri, la uși și la porți pentru a le apăra casele de rele și necazuri. În unele zone ale țării, oamenii de la sate se încing cu ramurile de salcie, peste mijloc, deoarece se spune că acest ritual îi apără de boli și îi face mai robuști. Exista și obiceiul ca părinții sa-și lovească copiii cu nuielușa de salcie, când veneau de la biserică. Credeau că așa vor crește sănătoși și înțelepți. Oamenii le puneau și pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta să rodească. Exista credința că abia acum pomii prind putere să rodească. De aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teama ca aceștia să nu rămână fără rod. În ziua de Florii, stupii erau împodobiți cu ramurile de salcie sfințite, ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină. În unele sate, mâțișorii erau aruncați în curte când începea să bată grindina. Însă, ramurile de salcie aveau în principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate, sau erau utilizate și în scopuri terapeutice, oamenii înghițeau mâțișori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriți de diferite boli. Un alt obicei, întâlnit în ziua de Florii, este acela de a trece pe la mormintele rudelor pentru a le agăța de cruci crenguțele de salcie, astfel aceștia vor ști că Paștele se apropie. Tot în ziua de Florii, șnurul de mărțișor se va agăța într-un copac înmugurit sau înflorit pentru a avea sănătate și belșug în anul ce urmează. Totodată, ziua de Florii este prilej de sărbătoare pentru cei cu nume de flori, deoarece își serbează onomastica.

Obiceiul Lazaritelor

Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a înviat pe Lazăr. Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. În popor se crede că Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvară. Potrivit tradiției, într-o sâmbătă Lazăr a plecat cu oile la păscut, lăsând-o pe mama sa să facă plăcinte. Urcând întru-un copac să ia muguri pentru animale, își aduce aminte de plăcinte. Se grăbește să coboare, cade și moare. Potrivit legendei că Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor, exista obiceiul ca în această sâmbătă, femeile de la țară să facă ofranda de pomenire a morților împărțind plăcinte de post. Profesorul Ion Ghinoiu afirma că în ajunul sau sâmbăta Floriilor, se efectua un ceremonial complex, numit Lazarita, care era structurat după modelul colindelor. Ion Ghinoiu afirma că Lazarita era un ceremonial la care participau numai fetele. „Una din fete, numita Lazarita, se îmbrăca în mireasă și colinda împreună în fața ferestrelor caselor unde au fost primite. Lazarita se plimba cu pași domoli, înainte și înapoi, în cercul format de colindătoarele care povestesc, pe o melodie simpla, drama lui Lazăr sau Lazarica: plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunza, moartea neașteptată prin căderea din copac, căutarea și găsirea trupului neînsuflețit de către surioarele lui, aducerea acasă, scăldatul ritual în lapte dulce, îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci”.

Sărbătoarea dinților

Ziua de 11 aprilie este dedicată Sfântului Antipa, despre care oamenii din popor cred că vindecă durerile de dinți și măsele. Sfântul Antipa s-a rugat pentru cei care îi vor face pomenire să fie feriți de patimi și de alte boli, între care și nesuferita durere a dinților.

Sursa:azm.gov.ro, sursa foto:dragusanul.ro

Citește mai mult

Știri

Ziua Păcălelilor: Originea acestei zile și cum este sărbătorită în alte țări. Nimeni nu are voie să se supere pe 1 aprilie

Publicat

acum 3 zile

în

31/03/2025

Simona Lodroman

De Ziua Păcălelilor nimeni nu are voie să se supere: Care este originea zilei

În fiecare an, la 1 aprilie, oamenii din lumea întreagă marchează Ziua păcălelilor, cunoscută și ca Ziua păcălitului sau Ziua nebunilor, când fiecare încearcă, cu mai mult sau mai puțin succes, să-i facă o șotie colegului, prietenului, vecinului, unui membru de familie, mai exact, toată lumea păcălește pe toată lumea.

Celebrarea Zilei Pacalelilor isi are originile in Franta, in secolul al XVI-lea, cand a fost adoptat calendarul Gregorian, care a mutat Anul Nou de la 1 aprilie la 1 ianuarie. Vestea noului calendar s-a raspandit incet iar cei care continuau sa sarbatoreasca anul nou de 1 aprilie era considerati ″pacalitii de 1 aprilie″.

In Franta, 1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR, este numita Poisson d’Avril, adica „pestele de aprilie”, cu referire la un peste tanar, usor de capturat. Francezii obisnuiesc sa-si pacaleasca prietenii lipind-le pe spate un peste de hartie. In momentul in care cineva descopera farsa, acesta trebuie sa strige „Poisson d’Avril!”.

Timp de 200 de ani, practica farselor de 1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR, s-a raspandit in Anglia si in Statele Unite. Toate farsele trebuie sa fie facute pana la ora pranzului. Orice farsa facuta dupa aceasta ora va aduce ghinion farsorului.

ZIUA PACALELILOR, 1 APRILIE – Cei care nu raspund cu zambetul pe buze unei farse facute de vor fi urmariti de ghinion tot anul. Barbatii pacaliti de o femeie frumoasa de Ziua Pacalelilor vor ajunge sa o ia de nevasta, sau, daca barbatul este casatorit, cei doi vor ramane prieteni foarte buni.

Originea acestui obicei nu este cunoscută cu exactitate. Unii consideră că aceasta este legată de schimbarea anotimpului, în timp ce alții cred că provine de la adoptarea noului calendar. Ipoteza acceptată de majoritate, însă, susține că obiceiul păcălelilor de 1 aprilie a apărut în vestul Europei, pe la jumătatea secolului al XVI-lea, conform site-ului www.infoplease.com. În vechiul calendar iulian, Anul Nou se sărbătorea la 1 aprilie, dar în 1582, papa Grigorie al XIII-lea a făcut trecerea de la vechiul calendar iulian la noul calendar, care avea să-i poarte numele — calendarul gregorian, sărbătoarea Anului Nou mutându-se de atunci pe 1 ianuarie. Oamenii au avut probleme în a se obișnui cu noua dată a acestei sărbători și au continuat să-și trimită felicitări și să-și facă urări tot pe 1 aprilie. Cei care continuau să sărbătorească Anul Nou la 1 aprilie au fost numiți „nebuni de aprilie”, de unde și denumirea de Ziua nebunilor (April Fools’ Day) sau Ziua păcălelilor. Cu timpul, felicitările trimise pentru Anul Nou la 1 aprilie au început să fie considerate farse, fiind însoțite adeseori de cadouri hazlii, relatează Agerpres.

Ziua de 1 aprilie este recunoscută ca Zi a păcălelilor în majoritatea țărilor lumii. Marcată mai întâi în Europa, a trecut peste ocean și s-a răspândit apoi în majoritatea țărilor de pe glob. Este totuși sărbătorită cu preponderență în Europa și în America și mai puțin de civilizațiile orientale.

La noi în țară, Ziua păcălelilor se sărbătorește începând cu secolul al XIX-lea. Potrivit site-ului www.istorie-pe-scurt.ro, se obișnuiește ca farsele să fie făcute până la ora prânzului, altfel acestea aduc ghinion păcăliciului. Tradiția spune că dacă o fată frumoasă reușește să te păcălească, trebuie să o iei de nevastă sau măcar să fii prietenul ei. Dar nu este indicat să te căsătorești la 1 aprilie, pentru că bărbatul însurat în această zi va fi toată viața sub papucul nevestei. Copiii născuți la 1 aprilie vor avea succes pe aproape toate planurile, dar ar fi bine să stea departe de jocurile de noroc.

Prin celebrarea acestei sărbători, ziua de 1 aprilie devine un prilej de bucurie și de distracție pentru toți cei care au simțul umorului, sau, așa cum spunea scriitorul Mark Twain, „ziua de 1 aprilie este ziua în care ne amintim ce suntem în celelalte 364 de zile ale anului”.

Alte superstitii de 1 APRILIE – ZIUA PACALELILOR:

=> In regiunea Tirol, din Elvetia, un manunchi de paie este ingropat de 1 APRILIE, pentru ca recolta sa fie bogata in sezonul urmator.

=> Copiii nascuti de ZIUA PACALELILOR vor fi norocosi in afaceri, dar vor fi urmariti de ghinion la jocurile de noroc.

=> Indragostitii nu ar trebui sa se casatoreasca pe 1 APRILIE, pentru ca mariajul nu va functiona, ori pentru ca femeia va fi “cocosul” in familie.

=> Cel care nu va pune la cale o farsa de ZIUA PACALELILOR va fi pacalit pentru tot restul anului.

Citește mai mult

Știri

Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba: Licitație pentru achiziții de peste 2,8 milioane de lei

Publicat

acum 3 zile

în

31/03/2025

Simona Lodroman

Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba

Serviciul de Ambulanță Județean Alba a lansat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) o procedută de achiziție derulată în cadrul unui amplu proiect de digitalizare finanțat prin PNRR.

Achiziția are o valoare totală estimată de peste 2,8 milioane de lei.

Serviciul de Ambulanță Județean Alba a semnat, la sfârșitul lunii septembrie 2024, contractul de finanțare pentru implementarea proiectului ”Digitalizarea Serviciului de Ambulanță Județean Alba”.

Scopul proiectului este implementarea unui sistem informatic integrat printr-un ansamblu arhitectural digital ce îmbină în mod armonios echipamentele hardware și aplicațiile software.

Obiectivele proiectului sunt îmbunătățirea/dezvoltarea rețelelor de comunicații și a infrastructurii IT și hardware la nivelul instituției și implementarea unui software non-clinic integrat și interoperabil.

Achiziția în curs cuprinde echipament si accesorii pentru computer, computere portabile, computer de birou, surse de alimentare electrică continuă, echipament de rețea, pachete software pentru editare de text, servere și servicii de instalare de computere și de echipament de procesare a informațiilor.

Data limită pentru primirea ofertelor este 28 aprilie.

Citește mai mult

Știriacum 2 săptămâni

Ăștia sunt ardelenii: Care sunt expresiile folosite în Ardeal

Știriacum 4 zile

Cetatea Trascăului din comuna Rimetea, Alba, loc încărcat de istorie și de legende: Povestea maiestuoaselor fortificații

Știriacum 2 săptămâni

Țara Moților, inima Apusenilor: Cătune, peșteri, legende, obiceiuri, atrag turiștii aflați în căutare de peisaje de poveste

Știriacum 2 săptămâni

Nume românești despre care nu știai că simbolizează flori

Știriacum 3 zile

APRILIE, Prier: Datini, tradiții și obiceiuri românești

Știriacum 5 zile

Cugireana, trenul care a făcut naveta 100 de ani între Teiuș și Cugir: Cândva, cel mai lung tren de călători din Europa, ducea zilnic până la 10.000 de navetişti

Știriacum 4 zile

Povestea lui Mihăilă Gritta, legenda din Apuseni: Minerul din Roșia Montană a extras din baia ”Despicata” tone de aur, ridicând biserici și școli pentru românii din partea locului

Știriacum 2 săptămâni

23 martie, Ziua Mondială a Meteorologiei: La Alba Iulia a funcționat cea mai veche stație meteo din România, mai bine de 100 de ani

Radio Unirea FM

Portretul românului acum un secol, un tablou înfiorător de actual: „Un an de-a lungul stă degeaba şi în ultimele zile dă pe brânci“

Ultimele știri la Radio Unirea FM

S-ar putea să te intereseze și

Știri

APRILIE, Prier: Datini, tradiții și obiceiuri românești

Prier înseamnă timp favorabil, prielnic atât pentru semănatul holdelor dar și pentru turmele de animale. Datini, tradiții și obiceiuri românești, în luna aprilie

Ultimele știri la Radio Unirea FM

Știri

Ziua Păcălelilor: Originea acestei zile și cum este sărbătorită în alte țări. Nimeni nu are voie să se supere pe 1 aprilie

De Ziua Păcălelilor nimeni nu are voie să se supere: Care este originea zilei

Ultimele știri la Radio Unirea FM

Știri

Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba: Licitație pentru achiziții de peste 2,8 milioane de lei

Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba

Ultimele știri la Radio Unirea FM

Știri

APRILIE, Prier: Datini, tradiții și obiceiuri românești

Ziua Păcălelilor: Originea acestei zile și cum este sărbătorită în alte țări. Nimeni nu are voie să se supere pe 1 aprilie

Politică

Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba: Licitație pentru achiziții de peste 2,8 milioane de lei

Echipamente digitale pentru Școala Gimnazială Drașov: Licitație lansată în SEAP

Administrație

Lucrările înaintează în forță pe Drumul Județean 107K Întregalde-Bârlești (intersecție cu Transapuseana)

Lucrările la noua Grădiniță 16 din Alba Iulia, recepționate: Din toamnă, spații și dotări moderne pentru 160 de preșcolari

Știri din Alba

Educație și Cultură

Liceul Teoretic Teiuș, Alba, partener al programului Bookster în școli

Calificare la faza națională a Olimpiadei de Limba și Literatura Română și premii importante la etapa județeană pentru elevii Colegiului Militar din Alba Iulia

Eveniment

Expoziția trilingvă „Andreanum 800 de ani – Lege și Constituție la Sașii Transilvăneni” + 100 de Ecouri Locale, la Palatul Principilor Transilvaniei din Alba Iulia

26 martie: Ziua mondială de luptă împotriva epilepsiei

Sănătate

Humus, rețeta minune în perioada de post: Ce este și ce beneficii are

Noi investiții pentru diagnosticul cancerului, la Spitalul Județean de Urgență din Alba Iulia: Licitație pentru dotarea Laboratorului de Genetică și Diagnostic Molecular

Social Economic

Înscrieri în clasa pregătitoare 2025: Cererile-tip pot fi depuse în perioada 31 martie – 6 mai

Locuri de muncă în Alba: 510 job-uri vacante, la data de 11 martie 2025. Cine angajează și ce posturi sunt

Divertisment

Mesaje de 8 MARTIE: Felicitări și urări de ZIUA FEMEII

„Să iubim și românește”: După sărutul de Valentine`s Day urmează „pupatul” de Dragobete

Stiri din alte ziare

Articole Similare

radiounireafm, radio alba iulia, radio alba