Măsură importantă în spitalele din România, care, dacă va avea și concursul asistenților și al pacienților, poate schimba radical modul în care suntem tratați în sistemul medical. Dar poate și îngreuna mult activitatea.
Practic, pe lângă informațiile medicale completate în fișa de observație de către medic, se adaugă un un nou dosar – care urmează să fie completat de către asistenți pentru fiecare bolnav în parte – care va conține date legate de îngrijirile medicale acordate pacientului pe perioada internării.
Obligatoriu în toate spitalele, dar nu identic
Ghidul pentru „Planul de îngrijiri pentru bolnavi” a fost elaborat de către Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România (OAMGMAMR), și urmează să fie implementat – diferențiat – în toate spitalele. Introducerea acestui plan de îngrijiri este obligatorie, fiind o cerință din partea Autorității Naționale de Management al Calității în Sănătate (ANMCS) prin standardele de acreditare a spitalelor.
„Noi am compus doar un ghid, care va fi aplicat diferit în funcție de specificul fiecărei secții și al fiecărui spital în parte. Aplicarea lui nu va fi identică pentru toată lumea, pentru că nu poți să compari Radiologia de la Fundeni, cu cea de la Afumați. Va trebui adaptat activității, așadar”, a explicat Mircea Timofte, președintele OAMGMAMR, EXCLUSIV pentru DC MEDICAL.
Teoria ca teoria, dar punerea în practică va fi o problemă
Ce formulare va conține „planul de îngrijiri” și cum se vor completa acesta, depinde de mai mulți factori: vârsta pacientului și patologia sa, secția unde e internat, de capacitatea spitalului etc. „Vă dați seama că îngrijirile acordate la neonatologie sau la pediatrie, sunt diferite de cele acordate la geriatrie. Așa că nu pot fi formulare identice”, a explicat Mircea Timofte. Dar la modul general, Ghidul recomandă ca asistenții să înregistreze manevrele pe care le fac pacienților lor, fiecare spital putând să adauge sau să elimine anumite capitole, în funcție de specificul său.
La fel explică și Vasile Cepoi, președintele Autorității Naționale de Management al Calității în Sănătate (ANMCS).
„Nu trebuie să fie încă o chestiune birocratică! Va fi o anexă la foaia de observație completată de medic, care trebuie să fie adaptată specificului fiecărei secții și fiecărui spital în parte, care va avea valoare medico-legală și în care asistentul va nota ce îi face pacientului. Pentru că ei fac, dar până acum nu aveau dovada. Spre exemplu, vor trece scorul de dependență al bolnavului – dacă poate sau nu să facă lucruri importante; ce riscuri are pacientul; că i-a fost administrat un antibiotic care nu trebuie combinat cu un altul, lucruri care sunt importante pentru îngrijrea sa (…) Până acum, asistenții notau într-un caiet, neoficial, astfel de informații, când își predau turele. Dar acela nu era un document cu valoare legală. (…) Neexistând o practică în acest sens în România riscăm să încărcăm birocratic activitatea asistenților, așa că noi, ANMCS, intenționăm să organizăm măcar regional workshop-uri în care să explicăm decidenților din spitale ce trebuie să conțină aceste anexe la foaia de observație, în funcție de specialitate (…) La Spitalul Județean Suceava, spre exemplu, a fost implementat deja. (…) Planul de îngrijiri medicale este un indicator necesar la acreditatea spitalelor, dar care până acum nu a fost pus în practică”, a epxlicat, EXCLUSIV pentru DC MEDICAL, Vasile Cepoi.
Rămâne de văzut, însă, cum vor primi asistenții medicali noile „îndatoriri”. Pentru că, teoretic, n-ar fi o mare problemă dacă asistenții medicali ar fi câte unul de 5-6 pacienți, dar în România sunt asistenți medicali care au în grijă și câte 15-20 de pacienți, și să completezi un munte de formulare la fiecare dintre aceștia, de fiecare dată când îl învârți de pe o parte pe alta, spre exemplu, va fi o mare problemă. Vitală este, evident, personalzarea acestei cerințe.
Ce ar putea conține planul de îngrijiri
„Planul de îngrijire se aplică dintotdeauna în țările din Europa, America, însă diferența dintre noi și ei e faptul că acolo au un normativ de personal corespunzător, pe când noi nu avem așa ceva. De exemplu: la Pediatrie, normativul e de 6 pacienți la o asistentă, iar la noi o asistentă are 18 pacienți, din această cauză fiind o oarecare reticență. Este însă un lucru benefic pentru ei, pentru că acolo activitatea lor este văzută de la un capăt la altul. Astfel, nu mai poate spune nimei că nu ai făcut ceva, un asistent poate că stă de vorbă cu un pacient timp de o oră pentru a-i explica ceva, și, dacă îl întreabă cineva ce a făcut, îi poate arăta”, se arată într-un mesaj – care însă nu are caracter de regulă – postat pe pagina de Facebook a OAMGMAMR Teleorman.
Reiterând precizarea că formularele vor trebui compuse în funcție de specificul fiecărie secții în parte, acestea ar putea conține informații precum:
1. Date generale despre pacient – nume și prenume, secția, salonul, patul, unde se află internat, efectuarea unei evaluări primare (unde asistentul stă de vorbă cu pacientul). Atenție, pacientul trebuie să își dea consimțământul că e de acord cu întocmirea planului de îngrijre și pentru efectuarea procedurilor de îngrijire. Ar putea consemna și parametrii la internare (temperatura, puls, tensiune arterială, respirație, greutate/înălțime, stare generală; scor de dependență la internare/externare; scara de apreciere a gradului de risc al dezvoltării decubitusurilor (constituție: masa corporală în raport cu înălțime, aspectul tegumentelor, sexul, factorii de risc). Punctajul se adună și se determină gradul de risc; fișă de evaluare a durerii de la 1 la 10; evaluarea riscului de cădere etc.
2. Date privind evaluarea pacientului – probleme și manifestări de dependență – respirație/circulație, alimentație / hidratare, eliminare, mișcare / postură, curățenia / tegumentele, temperatura corpului, somn și odihnă, evitarea pericolelor să nu rănească pe alții, comunicare, îmbrăcare / dezbărcare / a învăța să-și gestioneze sănătatea / credințele religioase / a se recrea, a fi preocupat în vederea realizării. Prin acordarea unui punct de la 1 la 4 în funcție de gravitatea fiecărei nevoi și totalizând punctele se obține un total care permite clasificare pacienților în patru categorii de dependență.
3. Fișă pentru consemnarea manevrelor de îngrijire – într-un tabel se bifează toate manevrele efectuate în timpul turelor – toaletă, schimbarea lenjeriei, alimentație, hidratare, mobilizare, transport, prevenire complicații, monitorizare eliminări, termometrizare, comunicare, educație sanitară.
4. Fișă de administrare a medicamentelor – denumire medicament / forma farmaceutică, doză / ritm, cale de administrare, data, oră -, precum și ce medicamente au fost administrate în urgență.
5. Fișă privind educația pentru sănătate – discuții pe care asistentul le poartă cu pacientul, de prevenire a anumitor afecțiuni, pentru o alimentație sănătoasă, pentru combaterea anumitor probleme care pot să apară, sfaturi pentru când pleacă acasă.
6. Schimbarea poziției în pat – pentru pacienții predispuși la escare, în special pe secțiile de paliație sau la pacienții cu deficit neuromotor. Aici se consemnează dacă apar iritații, ca să poată lua măsuri imediat, pentru a nu se ajunge la escare. Se trece cât de des se face schimbarea poziției, la ce interval de ore, în ce poziție.
7. Fișă pentru consemnarea activităților sociale – se trece tipul de activitate, data, ora, de exemplu dacă un pacient vrea să stea de vorbă cu preotul, dacă vrea să meargă la capelă.
8. Situația îngrijirilor la externare – cu ce probleme s-a internat pacientul, ce intervenții autonome pentru reducerea dependenței prin ajutor / suplinire, dacă la momentul externării este independent / dependent / parțial dependent, scorul de dependență la externare, recomandări.
„Pe baza dosarului de îngrijiri medicale, coroborat cu scrisoarea medicală, medicul poate să explice familiei pacientului care este starea sa, dacă are sau nu nevoie de îngrijiri la domiciliu”, se mai arată în mesajul citat.
Sursa:dcmedical.ro
