Rămâi conectat

Știri

Părinții care fac aceste lucruri vor avea copii cuminți!

Publicat

în

Să fii părinte este o misiune grea, asemănătoare cu efortul artistului de a scoate din piatra neșlefuită o statuie perfectă. Relația părintelui cu copilul său se va reflecta în acțiunile acestuia din urmă, inclusiv în problemele sale comportamentale, în starea de dependență, în crizele emoționale și, pe termen lung, în reușita sa în viață. Deși nu există o rețetă pentru a crește un copil cuminte, cercetările psihologice au demonstrat că anumite conduite și atitudini ale părinților pot influența decisiv evoluția și succesul viitor al  odraslelor lor.

Orice părinte își dorește ca fiul sau fiica lui să nu intre în necazuri, să învețe bine și să ajungă să facă lucruri minunate când va deveni adult. Dar care este, în realitate, diferența dintre un copil cuminte și unul rebel și indisciplinat? Mulți dintre noi nu putem să spunem exact. Un copil cuminte trebuie să asculte mereu de părinți? Să fie respectuos? Să se descurce bine la școală? Câte lucruri ar trebui să facă un copil, ca să-l considerăm cu adevărat cuminte? A fi cuminte nu înseamnă a fi perfect. Implică, probabil, calități precum compasiunea, înțelegerea, auto-controlul, relațiile pozitive cu ceilalți. Dar „cumințenia” nu trebuie să contravină independenței, capacității de a găsi soluții și încrederii în sine a copilului. Tocmai de aceea este greu de găsit o definiție a sa. Un lucru este sigur: un copil bun are nevoie de încă un ingredient pentru a se „desăvârși””. Anume, de părinți pe măsură.

Dar ce pot face părinții ca să modeleze caracterul copilului?

Părintele este primul și cel mai puternic model al copilului. Fiecare cuvânt al său este un stimul sau o frână în calea copilului. Fiecare acțiune a sa este o lecție pe care cei mici- viitori adulți – și-o întipăresc în adâncul sufletului. În calitate de părinți, nu ne permitem să fim altfel decât cerem copilului pe care îl creștem. Un copil „cuminte” între părinți violenți sau impulsivi este, de fapt, un copil paralizat. Un copil care preia responsabilitățile adulților în casă, pentru că așa i se spune, nu-și mai poate trăi copilăria. Copilul care plânge în hohote la școală pentru că a luat o notă mică și va fi certat acasă, este, de fapt, un copil plin de frică. Aceste forme de ascultare și supunere trebuie din start eliminate: ele garantează doar nefericirea viitoare a copilului. „Cumințenia” se poate măsura doar în armonia dintre copii și părinți, în interacțiunea lor constructivă și plină de iubire. Copiii cuminți au părinți la fel de cuminți, părinți care știu să echilibreze cerințele lor cu fericirea copilului. Iată ce fac părinții care au copiii cuminți:

Au o relație sănătoasă unul cu celălalt

Copiii care provin din familii conflictuale, cu certuri, violență casnică sau părinți divorțați, au tulburări comportamentale mult mai frecvente decât cei din familii cu relații armonioase, după cum demonstrează și un studiu al Universității din Illinois. Chiar daca locuiesc cu un singur părinte, dar în condiții non-conflictuale, copiii sunt mult mai echilibrați decât cei care locuiesc cu ambii părinți, care, însă, nu se înțeleg, arată Robert Hughes, profesor la departamentul de dezvoltare umană și comunitară al Universității. Conflictele dintre părinți, înainte de a divorța, se imprimă puternic în memoria copilului, influențându-i comportamentul și reacțiile emoționale.

Își iubesc copilul, dar nu îl țin în puf

Un studiu din 2014, realizat pe 243 de persoane, a arătat că acei copii care au primit o îngrijire atentă, plină de sensibilitate, în primii ani de viață, au avut rezultate mai bune în școală, au dezvoltat relații armonioase și s-au bucurat de realizări mai mari în viața adultă. Atașamentul și afectivitatea sunt adevărate chei ale comportamentului infantil, dar trebuie să fie completate de încurajarea independenței copilului și responsabilizarea corespunzătoare vârstei. A ține copilul „în puf” este un neajuns la fel de mare că a-l priva de atenția și mângâierile tale. Un copil cuminte este cel care are o relație sănătoasă cu părintele, care se simte complet înțeles și încurajat de acesta. Nu trebuie confundată necesitatea copilului de a primi iubire și atenție cu răsfățul. Răsfățul nu este niciodată rezultatul faptului de a arăta copilului prea multă dragoste; de obicei, este consecința tendinței de a da lucruri materiale în loc de atenție și afecțiune.

Stimulează dezvoltarea socială a copilului

Cercetătorii de la Universitatea de Stat din Pennsylvania și de la Duke University au urmărit mai mult de 700 de copii, într-un studiu longitudinal de la grădiniță până la vârsta de 25 de ani. Studiul a arătat o corelație semnificativă între abilitățile lor sociale de când erau mici și succesul ca adulți, două decade mai târziu. Abilități precum capacitatea de a coopera cu ceilalți, de a fi de ajutor, de a-și înțelege sentimentele și a-și rezolva problemele au fost asociate cu succesul și adaptarea la vârsta adultă. „Acest studiu a arătat că a-i ajuta pe copii să-și dezvolte abilitățile sociale și emoționale este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poate face un părinte pentru a-l pregăti pentru o viață armonioasă”, a arătat Kristin Schubert, director la fundația care a finanțat cercetarea.

Nu sunt stresați, sau nu arată copilului asta

„Stresul mamei, atunci când are probleme la muncă și încearcă să găsească timp și pentru copii, îi poate afecta puternic pe aceștia.” , arată co-autorul unui studiu recent, realizat de Universitatea Bowling Green State. Contagiunea emoțională este un fenomen real, care explică de ce starea de epuizare și frustrare a părinților se transferă la copii. Iar când sentimentele tale sunt atât de tulburate, cum ai putea pretinde reacții echilibrate de la copilul tău?

Își învață copilul să respecte regulile și să-și asume consecințele

Nu este ușor să dezvolți o relație bazată pe respect cu copilul tău. Autoritatea excesivă inspiră teamă, determina dependență și îndepărtează sufletește. Permisivitatea inhibă abilitățile sociale și dezvoltarea emoțională a copilului și nu încurajează maturizarea. Un copil cuminte ascultă de părinți nu din obligație, ci pentru că are încredere în ei și în sfaturile lor, pentru că a învățat din experiență să-i aprecieze și să le caute aprobarea.

Astfel de părinți îi învață pe copii o manieră rațională de asumare a responsabilităților și consecințelor acțiunilor proprii. Ei nu vor spune niciodată „Faci astfel pentru că așa am hotărât eu sau pentru că așa trebuie”, ci le vor arăta copiilor, pas cu pas, legăturile dintre faptele lor și rezultatele obținute. Vor dobândi astfel rol de îndrumători și respectul copilului lor. Foarte importantă în trasarea regulilor este consecvența. „Dacă regulile tale variază de la o zi la alta sau dacă tu te dezici câteodată de propriile reguli, comportamentele nepotrivite ale copilului reflectă această inconstanță. Cel mai important instrument al părintelui pentru respectarea regulilor este consecvența. Când părinții nu sunt consecvenți, copiii sunt confuzi și încalcă mult mai ușor prescripțiile impuse”, susține Laurence Steinberg, PhD, în cartea să „The Ten Basic Principles of Good Parenting”.

Știu să empatizeze cu copilul

Mulți părinți se plâng de copiii lor, deveniți adolescenți, spunând că nu se mai înțeleg cu ei și că se tem de reacțiile și acțiunile lor. În realitate, de multe ori, părintele nu ține pasul cu dezvoltarea copilului. Vârsta afectează puternic comportamentul copilului. Un adolescent poate fi iritabil, nervos, depresiv.

Poate dormi prea mult sau prea puțin, poate avea probleme de învățare. Simte nevoia să fie mai independent, iar cuvântul prietenilor începe să conteze mai mult decât al părinților. Transformările din corpul și mintea sa determină reacții neașteptate, care îi surprind și îi îngrijorează pe părinți. Dar a-l forța să răspundă regulilor noastre și a face presiuni asupra lui nu este răspunsul la aceste schimbări. Un părinte trebuie să se documenteze legat de trăsăturile fiecărei vârste și să nu catalogheze cu ușurință schimbarea ca abatere de la disciplină. Este absolut natural că regulile valabile la vârsta de 8 ani să fie total nepotrivite la 14 ani. Un copil care-și afirmă independența și personalitatea nu este neapărat un rebel.

Părintele trebuie să evolueze odată cu vârstele copilului; la adolescență, educația se face prin colaborare și negociere, constrângerile putând amplifica starea de revoltă ce apare de regulă în această perioadă. Să nu uităm că ceea ce era riscant la o vârstă mai mică, devine sursă de încredere și responsabilizare la o vârstă mai mare. „Trasarea limitelor ajută copilul să-și dezvolte autocontrolul. Încurajarea independenței îl sprijină să fie responsabil și să găsească singur soluții. Pentru a avea succes, este nevoie de amândouă”, arată Steinberg.

Nu apelează la pedepse severe și exagerate

Un părinte care folosește frecvent pedepse severe nu poate pretinde că are un copil cuminte. Disciplina excesivă schimbă doar pe moment comportamentul copilului. Pe termen lung, lasă urme profunde, precum încrederea scăzută în propria persoană, sentimentele de umilință și de rușine, falsa obediență, incapacitatea de a se afirma pe sine, rebeliunea de mai târziu sau chiar simptome psiho-somatice. Părinții nu trebuie să-și lovească niciodată copii, sub nici o justificare. „Copiii care sunt bătuți acasă sunt mult mai înclinați spre violență, tind să-și descarce agresivitatea asupra altora și au relații tensionate cu colegii lor, fiind implicați adesea în acte de bullying”, arată Steinberg.

Disciplina axată pe responsabilizare și înțelegerea consecințelor, atitudinea calmă, gestionarea propriilor stări de nervozitate și a furiei în fața refuzului copilului, consecvența cu propriile reguli, respectul față de copil fac parte din atitudinea generală a unui bun părinte. Copiii îi tratează pe ceilalți așa cum părinții îi tratează pe ei înșiși. Relația cu propriul copil este fundația relației acestuia cu lumea.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Știri

APRILIE, Prier: Datini, tradiții și obiceiuri românești

Publicat

în

Prier înseamnă timp favorabil, prielnic atât pentru semănatul holdelor dar și pentru turmele de animale. Datini, tradiții și obiceiuri românești, în luna aprilie

Conform tradiției populare românești, luna aprilie se mai numește și „Prier”. Această denumire populară, a lunii aprilie, provine de la verbul “a prii” și înseamnă timp prielnic pentru semănături, ori lucrări în gospodărie .

Când vremea este înșelătoare, cu timp friguros și secetos pentru lucrările de primăvară, aprilie anunță sărăcie și se numește și ”Traistă-n băț”. De fapt, în spiritualitatea populară se și spune că ”Prier priește, dar și jupuiește!”, aluzie la zilele capricioase, cu timp potrivnic lucrărilor de sezon. În această lună se continuă semănatul de primăvară, început în martie. Acum se închid țarinile, ceea ce înseamnă că oile și vitele nu mai au voie să pască libere iar pășunatul devălmaș este întrerupt pentru câteva luni, se formează turmele, se repară gardurile țarinilor, se tund oile înainte de a fi urcate la munte etc. Se mai spune, despre luna aprilie, că este o lună capricioasă în care vremea va fi ori geroasă, ori călduroasă. Totodată, în luna lui aprilie se fac prevestiri ale vremii ce va urma, astfel se nasc o parte din superstițiile acestei luni.

Dacă în luna lui Prier este vreme frumoasă și călduroasă, atunci luna mai va avea vreme rece, cu înghețuri; Dacă la Prier este vreme posomorâtă și rece, atunci luna lui mai va avea vreme frumoasă și călduroasă; Negura de la răsărit, din luna aprilie, e semn bun pentru anul în curs; Dacă în aprilie tună și fulgeră, atunci nu există motive să ne temem de ger; Vremea frumoasă din luna aprilie ne va aduce o vară furtunoasă, etc.

Veseli de 1 aprilie – superstiții de 1 aprilie

Ziua Păcălelilor şi Ziua internațională a păsărilor. Dar pe noi ne interesează primul aspect. De unde vine? Cum se … manifestă? şi ce superstiții avem de 1 Aprilie?
Ziua de 1 Aprilie a fost întotdeauna un prilej de distracție şi cum e sănătos să râzi, ne bucurăm şi noi când avem prilejul. Se pare că originile acestei zile se regăsesc, ca multe alte obiceiuri, în schimbarea calendarului gregorian. Se spune că, odată cu această schimbare, mulți nu s-au putut obişnui cu noile date ale sărbătorilor. Și atunci, în timpul lui Carol al IX-lea, mulți neadaptați sărbătoreau Anul Nou la… 1 Aprilie! Cei ce sărbătoreau astfel erau numiți „nebuni de Aprilie”. Apoi obiceiul s-a perpetuat până-n zilele noastre, pierzându-şi semnificația inițială şi păstrând doar… ”nebunia”. Pentru că e o nebunie veselă şi plăcută! Superstiţia spune că păcăleala de 1 Aprilie trebuie făcută până la ora 12:00, cele după această oră, se zice că aduc ghinion. Tot o superstiţie spune că în ziua de 1 Aprilie nu se fac căsătorii, pentru că: ori acestea nu durează, se destramă, ori soţul va fi „sub papuc”. La noi, se spune că dacă nu păcăleşti pe nimeni de 1 Aprilie, tot anul până la celălalt 1 Aprilie vei fi tu cel păcălit. Tot anul? Nu-i cam mult? Dar dacă aşa zice superstiţia, să ne grăbim să păcălim pe cineva. Pardon: ce vă spunem mai jos nu-i păcăleală.

 Sărbătoarea Floriilor – tradiții și obiceiuri

Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile este prima sărbătoare cu dată schimbătoare din calendarul anului bisericesc. Totodată, Floriile deschid ciclul sărbătorilor pascale, care se încheie la Înălțarea Domnului.  În ziua de Florii există obiceiul de a merge la Biserică cu ramuri de salcie înmugurite, pentru a fi sfințite de către preot. Conform tradiției creștine, obiceiul ne amintește de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi, când a fost întâmpinat de mulțime cu ramuri de măslin și crenguțe de palmier sau flori. Crenguțele de salcie vor fi împărțite credincioșilor ce au participat la slujba de Florii. Aceștia vor lua crenguțele acasă și le vor pune la geamuri, la uși și la porți pentru a le apăra casele de rele și necazuri. În unele zone ale țării, oamenii de la sate se încing cu ramurile de salcie, peste mijloc, deoarece se spune că acest ritual îi apără de boli și îi face mai robuști. Exista și obiceiul ca părinții sa-și lovească copiii cu nuielușa de salcie, când veneau de la biserică. Credeau că așa vor crește sănătoși și înțelepți. Oamenii le puneau și pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta să rodească. Exista credința că abia acum pomii prind putere să rodească. De aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teama ca aceștia să nu rămână fără rod. În ziua de Florii, stupii erau împodobiți cu ramurile de salcie sfințite, ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină. În unele sate, mâțișorii erau aruncați în curte când începea să bată grindina. Însă, ramurile de salcie aveau în principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate, sau erau utilizate și în scopuri terapeutice, oamenii înghițeau mâțișori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriți de diferite boli. Un alt obicei, întâlnit în ziua de Florii, este acela de a trece pe la mormintele rudelor pentru a le agăța de cruci crenguțele de salcie, astfel aceștia vor ști că Paștele se apropie. Tot în ziua de Florii, șnurul de mărțișor se va agăța într-un copac înmugurit sau înflorit pentru a avea sănătate și belșug în anul ce urmează. Totodată, ziua de Florii este prilej de sărbătoare pentru cei cu nume de flori, deoarece își serbează onomastica.

Obiceiul Lazaritelor

Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a înviat pe Lazăr. Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. În popor se crede că Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvară. Potrivit tradiției, într-o sâmbătă Lazăr a plecat cu oile la păscut, lăsând-o pe mama sa să facă plăcinte. Urcând întru-un copac să ia muguri pentru animale, își aduce aminte de plăcinte. Se grăbește să coboare, cade și moare. Potrivit legendei că Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor, exista obiceiul ca în această sâmbătă, femeile de la țară să facă ofranda de pomenire a morților împărțind plăcinte de post. Profesorul Ion Ghinoiu afirma că în ajunul sau sâmbăta Floriilor, se efectua un ceremonial complex, numit Lazarita, care era structurat după modelul colindelor. Ion Ghinoiu afirma că    Lazarita era un ceremonial la care participau numai fetele. „Una din fete, numita Lazarita, se îmbrăca în mireasă și colinda împreună în fața ferestrelor caselor unde au fost primite. Lazarita se plimba cu pași domoli, înainte și înapoi, în cercul format de colindătoarele care povestesc, pe o melodie simpla, drama lui Lazăr sau Lazarica: plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunza, moartea neașteptată prin căderea din copac, căutarea și găsirea trupului neînsuflețit de către surioarele lui, aducerea acasă, scăldatul ritual în lapte dulce, îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci”.

 Sărbătoarea dinților

Ziua de 11 aprilie este dedicată Sfântului Antipa, despre care oamenii din popor cred că vindecă durerile de dinți și măsele. Sfântul Antipa s-a rugat pentru cei care îi vor face pomenire să fie feriți de patimi și de alte boli, între care și nesuferita durere a dinților.

  Sursa:azm.gov.ro, sursa foto:dragusanul.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Ziua Păcălelilor: Originea acestei zile și cum este sărbătorită în alte țări. Nimeni nu are voie să se supere pe 1 aprilie

Publicat

în

De Ziua Păcălelilor nimeni nu are voie să se supere: Care este originea zilei

În fiecare an, la 1 aprilie, oamenii din lumea întreagă marchează Ziua păcălelilor, cunoscută și ca Ziua păcălitului sau Ziua nebunilor, când fiecare încearcă, cu mai mult sau mai puțin succes, să-i facă o șotie colegului, prietenului, vecinului, unui membru de familie, mai exact, toată lumea păcălește pe toată lumea.

Celebrarea Zilei Pacalelilor isi are originile in Franta, in secolul al XVI-lea, cand a fost adoptat calendarul Gregorian, care a mutat Anul Nou de la 1 aprilie la 1 ianuarie. Vestea noului calendar s-a raspandit incet iar cei care continuau sa sarbatoreasca anul nou de 1 aprilie era considerati ″pacalitii de 1 aprilie″.

In Franta, 1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR, este numita Poisson d’Avril, adica „pestele de aprilie”, cu referire la un peste tanar, usor de capturat. Francezii obisnuiesc sa-si pacaleasca prietenii lipind-le pe spate un peste de hartie. In momentul in care cineva descopera farsa, acesta trebuie sa strige „Poisson d’Avril!”.

Timp de 200 de ani, practica farselor de 1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR, s-a raspandit in Anglia si in Statele Unite. Toate farsele trebuie sa fie facute pana la ora pranzului. Orice farsa facuta dupa aceasta ora va aduce ghinion farsorului.

ZIUA PACALELILOR, 1 APRILIE – Cei care nu raspund cu zambetul pe buze unei farse facute de vor fi urmariti de ghinion tot anul. Barbatii pacaliti de o femeie frumoasa de Ziua Pacalelilor vor ajunge sa o ia de nevasta, sau, daca barbatul este casatorit, cei doi vor ramane prieteni foarte buni.

Originea acestui obicei nu este cunoscută cu exactitate. Unii consideră că aceasta este legată de schimbarea anotimpului, în timp ce alții cred că provine de la adoptarea noului calendar. Ipoteza acceptată de majoritate, însă, susține că obiceiul păcălelilor de 1 aprilie a apărut în vestul Europei, pe la jumătatea secolului al XVI-lea, conform site-ului www.infoplease.com. În vechiul calendar iulian, Anul Nou se sărbătorea la 1 aprilie, dar în 1582, papa Grigorie al XIII-lea a făcut trecerea de la vechiul calendar iulian la noul calendar, care avea să-i poarte numele — calendarul gregorian, sărbătoarea Anului Nou mutându-se de atunci pe 1 ianuarie. Oamenii au avut probleme în a se obișnui cu noua dată a acestei sărbători și au continuat să-și trimită felicitări și să-și facă urări tot pe 1 aprilie. Cei care continuau să sărbătorească Anul Nou la 1 aprilie au fost numiți „nebuni de aprilie”, de unde și denumirea de Ziua nebunilor (April Fools’ Day) sau Ziua păcălelilor. Cu timpul, felicitările trimise pentru Anul Nou la 1 aprilie au început să fie considerate farse, fiind însoțite adeseori de cadouri hazlii, relatează Agerpres.

Ziua de 1 aprilie este recunoscută ca Zi a păcălelilor în majoritatea țărilor lumii. Marcată mai întâi în Europa, a trecut peste ocean și s-a răspândit apoi în majoritatea țărilor de pe glob. Este totuși sărbătorită cu preponderență în Europa și în America și mai puțin de civilizațiile orientale.

La noi în țară, Ziua păcălelilor se sărbătorește începând cu secolul al XIX-lea. Potrivit site-ului www.istorie-pe-scurt.ro, se obișnuiește ca farsele să fie făcute până la ora prânzului, altfel acestea aduc ghinion păcăliciului. Tradiția spune că dacă o fată frumoasă reușește să te păcălească, trebuie să o iei de nevastă sau măcar să fii prietenul ei. Dar nu este indicat să te căsătorești la 1 aprilie, pentru că bărbatul însurat în această zi va fi toată viața sub papucul nevestei. Copiii născuți la 1 aprilie vor avea succes pe aproape toate planurile, dar ar fi bine să stea departe de jocurile de noroc.

Prin celebrarea acestei sărbători, ziua de 1 aprilie devine un prilej de bucurie și de distracție pentru toți cei care au simțul umorului, sau, așa cum spunea scriitorul Mark Twain, „ziua de 1 aprilie este ziua în care ne amintim ce suntem în celelalte 364 de zile ale anului”.

Alte superstitii de 1 APRILIE – ZIUA PACALELILOR:

=> In regiunea Tirol, din Elvetia, un manunchi de paie este ingropat de 1 APRILIE, pentru ca recolta sa fie bogata in sezonul urmator.

=> Copiii nascuti de  ZIUA PACALELILOR vor fi norocosi in afaceri, dar vor fi urmariti de ghinion la jocurile de noroc.

=> Indragostitii nu ar trebui sa se casatoreasca pe 1 APRILIE, pentru ca mariajul nu va functiona, ori pentru ca femeia va fi “cocosul” in familie.

=> Cel care nu va pune la cale o farsa de ZIUA PACALELILOR va fi pacalit pentru tot restul anului.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba: Licitație pentru achiziții de peste 2,8 milioane de lei

Publicat

în

Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba

Serviciul de Ambulanță Județean Alba a lansat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) o procedută de achiziție derulată în cadrul unui amplu proiect de digitalizare finanțat prin PNRR.

Achiziția are o valoare totală estimată de peste 2,8 milioane de lei.

Serviciul de Ambulanță Județean Alba a semnat, la sfârșitul lunii septembrie 2024, contractul de finanțare pentru implementarea proiectului ”Digitalizarea Serviciului de Ambulanță Județean Alba”.

Scopul proiectului este implementarea unui sistem informatic integrat printr-un ansamblu arhitectural digital ce îmbină în mod armonios echipamentele hardware și aplicațiile software.

Obiectivele proiectului sunt îmbunătățirea/dezvoltarea rețelelor de comunicații și a infrastructurii IT și hardware la nivelul instituției și implementarea unui software non-clinic integrat și interoperabil.

Achiziția în curs cuprinde echipament si accesorii pentru computer, computere portabile, computer de birou, surse de alimentare electrică continuă, echipament de rețea, pachete software pentru editare de text, servere și servicii de instalare de computere și de echipament de procesare a informațiilor.

Data limită pentru primirea ofertelor este 28 aprilie.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Politică

Administrație

Știri din Alba

Educație și Cultură

Eveniment

Sănătate

Social Economic

Divertisment

Stiri din alte ziare

  • Alba Iulia
  • Abrud
  • Aiud
  • Blaj
  • Campeni
  • Cugir
  • Sebes
  • Ocna Mures
  • Teius
  • Zlatna

Articole Similare

radiounireafm, radio alba iulia, radio alba