Obeliscul din piatră impresionează, în primul rând, prin înălțimea sa, de 20 de metri, ce-l face vizibil de la zeci de kilometri. Monumentul este amplasat în faţa Porţii a III-a a Cetății, pe un deal artificial de pământ ce, în trecut, trebuia să protejeze poarta principală a fortificației de tirul direct al artileriei, în caz de asediu.

Obeliscul a fost ridicat pentru marcarea a 150 de ani de la execuția lui Horea și Cloșca, conducătorii Răscoalei de la 1784. Prin dimensiuni şi calităţile sale artistice, monumentul trebuia să fie la înălţimea evenimentului comemorat.

Deși a fost finalizat cu o întârziere de doi ani, inaugurarea din 14 octombrie 1937 a fost un eveniment de maximă importanță și interes public și s-a petrecut în prezența regelui Carol al II-lea și a fiului său, Mihai, care purta la acea vreme titulatura de „Mare Voievod de Alba Iulia”.

Celula alegorică din soclul Obeliscului este un simbol al represiunii și al suferinței liderilor Răscoalei. Deasupra ușii de fier forjat de pe fațada vestică, pe o placă de gresie sunt sculptate, în relief, hotarele României Mari, iar în mijloc, figurile lui Horea, Cloșca și Crișan.

Pe fațada opusă, estică, Obeliscul are atașată o statuie de mari dimensiuni a zeiței Victoria, înaripată și ţinând în mâna dreaptă o cunună cu lauri, destinată celor trei lideri ai Răscoalei. Dacă ar fi să caracterizăm „Victoria” de la Alba Iulia, am putea spune că  îmbină graţia feminină cu forţa ideii care a motivat înălţarea Obeliscului. O inscripție săpată în marmură la baza monumentului ne îndeamnă să-l privim ca pe o „Smerită închinare lui Horea, Cloșca și Crișan”.

Monumentul este caracteristic stilului Art Deco, curent artistic care îmbină motivele geometrice cu cele florale şi cu graţia liniei corpului uman. Putem spune că Obeliscul este dovada vie că un artist poate îmbina armonios idei istorice de o mare tensiune emoţională, cum sunt cele legate de Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, cu modernismul în artă. Obeliscul este opera arhitectului Octavian Mihălțan și a sculptorului Iosif Fekete. Sunt artiștii care i-au dat monumentului măreţia austeră a Apusenilor din apropiere.

Monumentul oferă trecătorilor prilejul de a trăi impresia vie că au în față, poate, cel mai important monument de for public, ridicat în ultimii 100 de ani în România.

Detalii principale / personalități / evenimente:

Obeliscul a fost ridicat în doar câteva luni, în 1937, prin colectă publică, din inițativa ASTREI. Monumentul, rodul colaborării dintre arhitectul Octavian Mihălțan și sculptorul Iosif Fekete, a fost inaugurat în prezența regelui Carol al II-lea și a lui Mihai, voievod de Alba Iulia.

Obeliscul din Alba Iulia a fost ridicat în memoria celor trei conducători ai Răscoalei din Transilvania din 1784, Horia, Cloșca și Crișan. In interiorul soclului care sprijină obeliscul se află o celula simbolică cu inscripția “Smerita închinare lui Horea, Cloșca și Crișan.

Societatea „Pietroasa” din Deva a oferit calcarul de Banpotoc din care a fost înălțat monumentul și trahitul, rocă mai dură, din care a fost construit soclul acestuia.
In interiorul soclului care sprijină obeliscul se află o celula simbolică cu inscripția “Smerita închinare lui Horea, Cloșca și Crișan”

In 1937, în timpul lucrărilor pentru ridicarea Obeliscului lui Horea, Cloșca și Crișan a fost distrusă poarta a II-a a cetății, amplasată pe cea de a doua linie de apărare. A fost reconstruită în 2010 pe baza unor fotografii-document și a schițelor păstrate la Viena. Cei doi atlanți și leii de pe coronament sunt statuile originale care au fost păstrate la Muzeul Național al Unirii.

Scurt istoric:

Pe faţada vestică, monumentul are ataşată o reprezentare sculpturală a zeiţei victoriei, înaripată, purtând în mâna dreaptă o cunună de lauri, destinată celor trei eroi martiri. „Victoria” de la Alba Iulia îmbină graţia feminină cu forţa ideii care a motivat înălţarea monumentului.

Inaugurării Obeliscului „Horea, Cloşca şi Crişan”, la 14 octombrie 1937, i s-a conferit amploarea unei celebrări naţionale. Ea s-a desfăşurat în prezenţa regelui Carol al II-lea şi a principelui Mihai, mare voievod de Alba Iulia (titulatură pe care ar fi trebuit s-o poarte, pe viitor, toţi moştenitorii Tronului României).

Arareori au putut fi văzute la un loc atâtea uniforme de gală, decoraţii şi personalităţi de prim rang ale vieţii politice, militare şi bisericeşti.

Prezentare:

Monumentul despre care vorbim este, înainte de toate, rodul unei stări de spirit. Până la începutul secolului XX, românii au format doar o mică parte din populaţia oraşelor Transilvaniei. După 1918, românii, migrând într-o proporţie însemnată dinspre sate spre oraşe sau dinspre oraşele mici spre cele mari, au găsit acolo o arhitectură şi o artă monumentală în care nu se regăseau. În consecinţă, ei au încercat să compenseze această stare de lucruri cu rezultate uneori mai reuşite, alteori mai puţin reuşite. Începutul l-a făcut Biserica Încoronării din Alba Iulia (1922), urmată de un şir de biserici înălţate în stil neobizantin la Cluj (1930), Târgu Mureş (1934), Mediaş (1935) şi Sighişoara (1937).

Obeliscul este un monument care trebuie vizitat, în primul rând pentru istoria din spatele acestei statui impunatoare. Un alt argument ar fi imprejurimile, Cetatea Alba Carolina si schimbul de garda care este un asa numit spectacol care incanta turistii veniti din toate colturile lumii de fiecare data.

sursa: concurs.cristis.ro, albaiuliaqr.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE