Educație și Cultură
Napoleon Dolar Muntean, de la salonul pentru copii cu handicap, abandonați, la „valuta forte” din propria poveste
O poveste emoționantă, despre prejudecăți și.. dragostea de carte
Să vii pe lume într-o Românie a prejudecăților, dintr-o familie de etnie romă, să mai ai și un handicap grav din naștere și să te cheme Napoleon Dolar nu e chiar cel mai ușor început.
Unde mai pui că persoana care te-a adus pe lume uită să te mai ia și acasă și îți petreci primele două luni din viață abandonat în spital, apoi următorii 5 ani într-o casă de copii, la salonul 1, târându-te pe cimentul bătut de curentul care trecea nestingherit pe sub ușile vechi, de lemn. Rabzi și foame, poate mai iei și bătaie, până într-o zi când te ia acasă o mamă; nu știi că va fi MAMA, știi doar că te-a ales pe tine, deși n-ai nici culoarea pielii standard, nici nu ești ușor de crescut (tetrapareză spastică nu știi tu încă să pronunți, dar o ai și îți ține orizontul la nivelul solului). Așa a început povestea lui Napoleon Dolar Muntean, tânărul albaiulian care se aflăastăzi la a doua facultate și care a devenit „valută forte” în propria-i poveste. Cititor fervent, utilizator constant al Bibliotecii Județene „Lucian Blaga” Alba, Napoleon face parte din generația tinerilor cool, care (#)citesc, și a fost de acord să povestim despre asta, pentru a face lobby cărții și lecturii.
„Am 23 de ani și, da, citesc, citesc de când am fost în stare, de când am învățat să o fac și recunosc astăzi că, dacă n-ar fi fost mama și fratele meu mai mare, să-i văd mai întâi pe ei citind în casă, poate m-aș fi apropiat mai târziu de carte și lectură. La Biblioteca Județeană «Lucian Blaga» Alba am ajuns cu școala, mai exact cu directorul Școlii Gimnaziale «Ion Agârbiceanu» de atunci. M-am înscris și am pendulat între biblioteca județeană și cea școlară până când am intrat la liceu, la H.C.C., când am trecut la biblioteca colegiului. Cam în același timp am trecut și de la secția de împrumut carte pentru copii la cea de împrumut carte pentru adulți de la BJA. Acum să nu vă imaginați că am stat numai cu capul în cărți, dar am petrecut mult timp citind, iar odată cu clasa a VIII-a am conștientizat cu adevărat cât de tare mă pot ajuta cărțile, nu doar pentru a avea note bune la școală, la examene, ci pentru a înțelege lumea, pentru a mă integra în societate și pentru a putea naviga ușor prin ea”, ne spune Napoleon.
În clasele primare, în urma repetatelor operații suferite la picioare, mergea la ore în ghips, mai bine zis era adus de Mama în brațe, până la etajul 2, acolo unde era clasa lui. Până a reușit să meargă singur au fost ani de luptă și multe ore în compania cărților, dar nu a lipsit nemotivat de la școală, iar un ghips nu era să-l țină acasă.
La Colegiul Național „Horea, Cloșca și Crișan” a învățat la profilul filologie, bilingv-franceză, apoi a urmat Facultatea de Istorie din cadrul Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia (9,50 – nota la licență), în anul 2 începând cursurile la cea de-a doua facultate, cea de Litere, profil română-engleză, la aceeași universitate. Cartea i-a fost cel mai bun și fidel prieten, iar din relația cu cartea nu a avut decât de câștigat. Mărturisește că a aflat ceva util din fiecare volum și că informațiile respective i-au folosit în diverse situații din viață.
„Cartea nu te lasă să fii manipulat! Din cărți înveți să asculți, să vorbești, să formulezi opinii și să le susții! Da, ai nevoie de un îndrumător de lectură, și aici intră în scenă bibliotecarii, dacă vorbim despre bibliotecă, dar înaintea lor ar trebui să fie părinții, familia și profesorii. Indiferent de materia predată, aceștia trebuie să recomande lectura ca modalitate de formare continuă. Citiți, citiți, citiți, nu veți avea decât de câștigat! Dincolo de bibliografii obligatorii, dincolo de referate, termene, note și examene, să ai biblioteca la purtător, în propria minte, clădită raft cu raft, de unde să iei, la nevoie, orice informație, asta e ideea. De altfel, lectura te duce înainte, vrei, nu vrei, te formează și te scoate la liman atunci când nici nu te aștepți ori poate nici nu realizezi. Ești diplomat, ești în stare să susții discuții, chiar aprinse, pe varii subiecte, ai un vocabular care nu lasă loc de niciun mișto, ba chiar impune respect? Păi înseamnă că ai citit și mai citești!”, crede Napoleon.
Voi mai știți care a fost prima carte pe care ați citit-o? „Fram, ursul polar” – își amintește astăzi tânărul nostru. Au urmat tot felul de titluri, multe impuse de căutările lui personale, altele de domeniul de studiu. În română, în engleză, în franceză, citește și va citi în continuare, de la autori clasici la contemporani, dar preferă biografiile, istoria contemporană și literatura engleză modernă. Îi vine greu să aleagă cărți de referință pentru parcursul lui de până acum, pentru că toate au avut o contribuție la cine este el astăzi. Recomandă totuși „Povestea vieții mele”, cartea Reginei Maria a României, și „Amintiri din pribegie” de Neagu Djuvara. Ce are pe noptieră? Un teanc de cărți, iar deasupra, „Sons and Lovers” de D.H. Lawrence.
Napoleon Dolar Muntean crede că în Curriculum Vitae ar trebui să existe o rubrică dedicată portofoliului de lecturi, indiferent de postul vizat: „Acolo, lângă recomandările altora, cartea care ne recomandă!”. Napoleon își dorește și cu siguranță va ajunge la catedră, va fi profesor de istorie, și nici nu-i rău să avem și noi „valută forte” în învățământul din Alba!
Daniela Stoia, responsabil proiect 12.5 Omul, cartea, biblioteca
Educație și Cultură
Episcopul Emilian Birdaș, aniversat la 103 ani de la naștere, în 23 noiembrie, pe pe Aleea Scriitorilor din Alba Iulia
Episcopul Emilian Birdaș, aniversat la 103 ani de la naștere
Ioan Birdaș s-a născut la data de 23 noiembrie 1921 în satul Rohia, din județul Maramureș. La doar 14 ani a intrat ca frate în Mănăstirea Rohia, fiind tuns în monahism sub numele de Emilian și hirotonit ierodiacon și ieromonah.
A urmat cursurile Seminarului Monahal de la Mănăstirea Cernica, Seminarul „Sf. Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea și Seminarul „Nifon Mitropolitul” din București. În 1952 a absolvit Institutul Teologic Universitar din București. După absolvirea facultății, protosinghelul Emilian Birdaș este numit ca preot slujitor la Catedrala Patriarhală din București (1953-1957), apoi devine vicar administrativ la Episcopia Romanului și Hușilor (1957-1963), iar în 1963-1973 este preot-paroh la Catedrala Ortodoxă din Alba Iulia (azi Catedrala Reîntregirii Neamului). La 11 iunie 1973 a fost ales ca episcop vicar al Arhiepiscopiei de Sibiu și Alba Iulia, cu titlul „Rășinăreanul”, fiind hirotonit întru arhiereu la data de 12 septembrie 1973. În această perioadă s-a preocupat în mod deosebit de soluționarea problemelor pastoral-misionare din Harghita, Covasna și Mureș, contribuind la apropierea dintre confesiuni și etnii.
Episcopul Emilian Birdaș a fost instalat în scaunul episcopal la 25 ianuarie 1976, în Catedrala Ortodoxă din Alba Iulia (azi Catedrala Reîntregirii Neamului). Slujba de instalare a fost susținută de un sobor de preoți, în frunte cu mitropolitul Iustin al Moldovei și Sucevei. La încheierea Sfintei Liturghii a vorbit mitropolitul Nicolae Mladin al Ardealului care i-a înmânat noului episcop cârja episcopală. În noua sa calitate, episcopul Emilian Birdaș s-a ocupat de organizarea noii eparhii, de restaurarea unor monumente istorice, de ridicarea a numeroase biserici și de pictarea lor. S-a opus cu vehemență distrugerii bisericilor și mănăstirilor din eparhia sa, pilduitoare în acest sens fiind implicarea sa în
obținerea documentelor necesare restaurării vechii bisericuțe a Mănăstirii Râmeț, alături de care s-a construit o biserică nouă, supranumită Catedrala Munților Apuseni, a cărei zidire a durat până în anul 1986. A contribuit la reconstruirea din temelii a unui număr de 72 de biserici ortodoxe și la repararea altor sute de lăcașuri de cult. Pentru meritele sale deosebite a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
La 18 ianuarie 1990, episcopul Emilian Birdaș a fost acuzat de colaborare cu regimul comunist și a fost obligat să demisioneze din scaunul de episcop de Alba Iulia într-un mod controversat, prin încălcarea canoanelor bisericești, nedreptate care i-a cauzat grave probleme de sănătate printre care un atac cerebral. În data de 4 aprilie 1990, episcopul Emilian Birdaș a fost reintegrat în Sinod, în calitate de arhiereu-vicar al Episcopiei Aradului și Hălmagiului, cu titlul „Arădeanul”. La 12 iulie 1994 a fost ales episcop al reînființatei Episcopii a Caransebeșului. La Caransebeș a început construcția unei catedrale episcopale și a reluat tipărirea „Foii Diecezane” și a Calendarului Românului. A trecut la cele veșnice la 5 aprilie 1996, în orașul Caransebeș.
În amintirea sa, la data de 23 noiembrie 2024, începând cu ora 13:00, Consiliul Județean Alba și Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba vor organiza un moment aniversar pe Aleea Scriitorilor din Alba Iulia, unde, în anul 2016 a fost ridicat bustul primului episcop de Alba Iulia, Emilian Birdaș.
Educație și Cultură
Care este exponatul lunii noiembrie la muzeul din Sebeș
Tabloul „Turnul de la mănăstire”, exponatul lunii noiembrie la muzeul din Sebeș
Exponatul lunii noiembrie la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş este tabloul „Turnul de la mănăstire”, realizat de pictorul Hermann Meuselbach în primii ani ai secolului XX.
Lucrarea, intrată în patrimoniul muzeului în anul 2001, are următoarele date tehnice: tehnică mixtă pe carton; dimensiuni: 70,5 x 50 cm; semnat – dreapta-jos, cu negru: „Hermann Meuselbach”; nedatat. Pe verso, lucrarea poartă o etichetă originală, scrisă de pictor, cu următorul text: „Der Klosterturm von Mühlbach im Herbst. Originalbild in Kohlenfarben” [Turnul de la mănăstire, toamna. Culori de cărbune].
În această compoziție, Hermann Meuselbach a redat Turnul Octogonal şi un fragment de curtină, elemente ale sistemului defensiv medieval al Sebeşului, așa cum le vedea din grădina casei sale, la începutul secolului XX. Turnul, datând din veacul al XVI-lea, este situat în colțul de nord-est al fortificației orașului Sebeş, în imediata vecinătate a fostei mănăstiri dominicane, iar la momentul realizării lucrării, acestuia îi lipsea acoperișul, distrus probabil în confruntările din timpul Revoluției de la 1848-1849, fără a mai fi reparat ulterior.
Lucrarea este extrem de elaborată, fiind realizată în maniera specifică autorului, adică abundând în detalii. A reprodus extrem de fidel atât turnul, în cazul căruia a redat inclusiv vegetația care creștea în partea superioară a zidurilor, cât şi grădina casei. De altfel, în ciuda faptului că este vorba de un peisaj de toamnă, Hermann Meuselbach a acordat o mare atenție grădinii sale, care, spre vest, se întindea până la bazele curtinei şi turnului. Deși vegetația era destul de săracă în acea perioadă a anului, autorul a reprodus, extrem de minuțios, întreaga suprafață a grădinii. O mare parte a acesteia era ocupată de straturi pentru legume, având numeroși araci înfipți în pământ (aprox. 120), pe care i-a şi reprodus, fiecare fiind tratat individual. Accesul în această zonă era precedat de o pergolă, pe care creștea o plantă cățărătoare, redată și ea extrem de detaliat.
Hermann Meuselbach a fost un pictor peisagist care a activat în Transilvania la sfârșitul secolului al XIX-lea şi în primele două decenii ale celui următor, fiind cunoscut contemporanilor săi, în special în zona Sebeșului, unde a trăit aproape întreaga viață. S-a născut în 28 ianuarie 1858, în Germania, la Eischleben şi a studiat artele frumoase la Școala Saxonă de Artă din Weimar. În 1881 a emigrat în Transilvania, devenind profesor de desen la Gimnaziul Evanghelic din Sebeş, unde a activat până în 1911, când s-a pensionat. În timpul liber se dedica picturii, imortalizând numeroase peisaje atât din localitatea adoptivă, cât şi din împrejurimile acesteia. A încetat din viață la 12 noiembrie 1924, în orașul Sebeş, unde, de altfel, a și fost înmormântat.
Educație și Cultură
UAB, parte a rețelei universitare din regiunea Dunării
UAB, parte a rețelei universitare din regiunea Dunării
Universitatea ,,1 Decembrie 1918″ din Alba Iulia a devenit parte a Danube Rectors Conference (DRC).
Este vorba de rețea universitară care reunește 70 dintre cele mai importante instituții din regiunea Dunării.
„Prin această reușită vom consolida poziția instituției noastre la nivel internațional și vom dezvolta noi oportunități de colaborare în educație și cercetare”, au transmis reprezentanții universității albaiuliene.
-
Știriacum 20 de ore
Cum se salută românii și câte forme de salut există: 21 noiembrie, Ziua mondială a salutului
-
Știriacum 15 ore
No, Servus ! De unde vine salutul ardelenilor: 21 noiembrie, Ziua mondială a salutului
-
Știriacum 2 zile
TRADIŢII şi OBICEIURI de 21 noiembrie: Intrarea în biserică a MAICII DOMNULUI (OVIDENIA)
-
Știriacum 5 zile
Costumul popular din Apuseni: Păstrează unitatea portului românesc prin piesele ce îl compun
-
Știriacum 5 zile
Top 10 locuri de vizitat toamna: Casa de Piatră, cătun din Parcul Natural Apuseni, între destinațiile recomandate
-
Știriacum 12 ore
De când începem să cântăm colinde: Potrivit tradiției, din 21 noiembrie e voie a se cânta despre nașterea Domnului, odată cu sărbătorirea Intrării în Biserică a Maicii Domnului
-
Știriacum o săptămână
Lăsata Secului în Postul Crăciunului: Tradițiile și obiceiurile zilei de 14 noiembrie
-
Sănătateacum o săptămână
Cum îți dai seama că suferi de diabet: 14 noiembrie, Ziua Mondială de Luptă împotriva Diabetului