Știri
Naiul, unul din cele mai vechi instrumente muzicale, element al identității românilor
Un instrument muzical simplu si totusi foarte gratios. In mainile unui adevarat maestru, naiul aduce bucurie si liniste in sufletele oamenilor.
Naiul este un instument muzical antic, bazat pe principiul tuburilor inchise, alcatuit din, de regula, cinci sau mai multe tuburi sonore de cresc gradat in lungime (si, uneori, in grosime).
Naiul a fost cunoscut pentru mult timp ca un instrument muzical folcloric si este considerat prima muzicuta, fiind un stramos al orgii si al armonicii.
Nu cunoastem cu exactitate cine este inventatorul naiului, insa cunoastem legenda din mitologia greaca, ce relateaza ca Pan, fiul lui Hermes si al Dyropei, protectorul turmelor si al pastorilor, este considerat inventatorul unui instrument muzical numit syrinx (naiul modern). Se spune ca Pan a confectionat naiul din trestia in care s-a transformat nifma pe care o urmarea.
Legenda zeului Pan si a inventiei naiului a fost transmisa si civilizatiei romane si, deasemenea, a fost asimilata de civilizatia daca. Drept urmare, in mormintele din Tomis si Calatis, ce dateaza din epoca elenistica si romana, s-au descoperit inele ce aveau gravate pe ele fauni cu nai. Un sarcofag din epoca romana, descoperit in Oltenia, avea sculptat pe peretele sau un basorelief ce il infatiseaza pe zeul Pan cu un instrument similar cu naiul din zilele noastre.
Tarafurile lautaresti, compuse din nai, vioara si cobza, au aparut in secolul al XVIII-lea, in Principate si in Moldova. Amplificarea sonoritatii si stimularea gustului armonic a fost adus de integrarea in taraf a tambalului si a contrabasului, in prima jumatate a secolului XIX, ceea ce a dus la extinderea tarafului la opt-noua membrii.
Naiul romanesc curbat a fost popularizat de artistul Gheorghe Zamfir, care a sustinut numeroase turnee si a inregistrat foarte multe albume cu muzica la nai in anii 1970. In acea perioada, mai multi artisti au inceput sa inregistreze deodata. In zilele noastre exista mii de muzicieni devotati naiului in toata Europa, Asia si pe continentul American.
Un instrument muzical confectionat din trestie, lemn de stejar, de tei, cu forma curbata sau traditionala, naiul este o inventie minunata pe care omul o foloseste inca din antichitate.
De mii de ani, națiunea română știe să exprime prin nai, dar și alte instrumente populare, sentimentele de fericire, supărare, melancolie. Arta naiului a fost moștenită și dezvoltată în condiții bune în România, nivelul de interpretare fiind ridicat, tehnica avansată, iar numărul interpreților mare. Astăzi, pot fi văzuți naiști interpretând pe diferite scene, la evenimente de sărbătoare, în restaurante și parcuri, România fiind cunoscută în lume ca Patria naiului.
România cu bogatul său folclor, cu cultura minunată și poporul cald și ospitalier, a pregătit generații după generaţii de interpreți de marcă la nai.
Fănică Luca, născut în 1894 într-o familie de muzicologi, este considerat părintele naiului din România. A învățat să cânte la nai de la tatăl său, apoi a compus diferite lucrări devenite clasice și a stabilit tehnica de acordare a naiului. A înființat catedra de nai la Academia de folclor și la Liceul de muzică nr. 1 din București, pregătind o serie de interpreți talentați, printre care Gheorghe Zamfir, Radu Simion, Damian Luca, Nicolae Pârvu, Simion Stanciu Syrinx și mulți alți.
Renumitul naist Gheorghe Zamfir, la vârsta de 14 ani, a intrat la Liceul de Muzică din București, începând să învețe naiul cu profesorul Fănica Luca. Tânărul Zamfir, la mai puțin de 20 ani, a interpretat Doina Oltului, Hora Stacato, Ciobanul izolat, Ciocârlia, și multe alte piese din tezaurul folcloric românesc, în Germania, Norvegia, Franța, Belgia, Spania, Portugalia, Australia etc.. În anii 80 ai secolului trecut, grație eforturilor făcute de Gheorghe Zamfir și Simion Stanciu Syrinx, naiul a intrat în marea familie a instrumentelor muzicale clasice, a fost promovat pe scena mondială, fiind interpretate atât piese de folclor, pop, jazz, cât și piese de muzică clasică.
Instrument tradiţional aerofon, naiul este alcătuit dintr-un şir de ţevi (variabil ca număr) de bambus, trestie, soc sau altă specie de lemn, inegale ca mărime şi grosime, dispuse în poziţie verticală, în ordine crescândă de la stânga la dreapta, cu partea superioară deschisă şi cea inferioară închisă. Prinse unul de altul, tuburile acustice se sprijină prin lipire pe un suport în formă de vergea dreptunghiulară. Spre deosebire de naiurile întâlnite în cultura muzicală a altor popoare, naiul din cultura autohtonă are o formă uşor concavă. Capetele superioare ale ţevilor sunt uşor rotungite, pentru a direcţiona coloana de aer spre peretele opus. Acordajul instrumentului se face prin înfundarea ermetică a capetelor de jos ale ţevilor cu dopuri de ceară de albine, cantitatea mai mică sau mai mare de ceară introdusă în tub fiind factorul care determină înălţimea sunetului. La nai acesta se obţine prin vibraţia coloanei de aer introduse în tubul acustic, care poate să producă doar un singur sunet, mişcând instrumentul în faţa buzelor cu partea lui concavă. Scara pe care o emite naiul este cea diatonică, însă prin modificarea poziţiei instrumentului spre interior sau spre exterior se pot obţine, faţă de scara obişnuită, şi sunete intermediare, cromatice şi chiar infracromatice.
Naiul de altădată avea 7 tuburi, număr cu multiple conotaţii simbolice, în care se încerca codificarea misterului ”sunetului terestru şi cosmic”. Astfel, fiecare tub reprezenta sunetul unei planete ale sistemului solar. Totodată, cifra este ”cifra lui Dumnezeu, cifră pe care se bazează Geneza, Cabala, cifra ce ascunde” multe alte secrete: ”7 minuni ale lumii, 7 culori din curcubeu, 7 zile ale săptămânii, 7 ani de-a acasă, cele 7 sunete din gama muzicală, 7 centri nervoşi, 7 glande endocrine etc.”. În zilele noastre, numărul de tuburi acustice ale naiului variază între 18 şi 25. În funcţie de acesta, variază ambitusul instrumentului care începe de la nota si şi se poate întinde până la nota mi 4. Notaţia muzicală pentru nai se face cu o octavă în jos. În practica muzicală se manifestă ca instrument solist, realizează melodia sau o dublează partida viorii în diferite formaţii mici, tarafuri, orchestre profesioniste de muzică populară, îmbogăţind paleta timbrală a acestora cu diferite artificii sonore. Posibilităţile tehnice ale naiului permit interpretarea de portamente, staccate, mordente, pasaje melodice în glissando, diferite formule melodice construite pe trepte apropiate.
Sursa: cineainventat.ro, romanian.cri.cn, patrimoniuimaterial.md
Știri
No, Servus ! De unde vine salutul ardelenilor: 21 noiembrie, Ziua mondială a salutului
Este salutul specific sibienilor şi ardelenilor, în general…No, aşa îşi românii, saşii, maghiarii din Ardeal
Nu este o modă sau un moft, ci o tradiţie, un semn de respect faţă de cel care-ţi iese în cale. Iată istoria.
Servus!
Să luaţi aminte: Servus (în germană „servus”, în cehă „servus”, în maghiară „szervusz”, în croată „serbus” sau „servus”, în poloneză „serwus”) este o formă de salut folosită în mod familiar în Europa Centrală şi de Est, extrem de agreată, chiar împământenită în zona Ardealului.
Etimologie
Cuvântul provine din latinescul „servus”, care înseamnă „servitor”. Este o elipsă a expresiei latineşti „ego sum servus tuus” (în traducere ad litteram „eu sunt servitorul tău”, tradus şi ca „Sunt la dispoziţia ta”).
Deşi am fi tentaţi să credem că termenul „servus” provine din latină, lingviştii consideră că formula de salut, fără îndoială latinească la bază, a fost preluată la noi mult mai târziu, din limba germană (prin influenţa saşilor şi a şvabilor).
„Servus humillimus” era o formulă de salut folosită de romani şi însemna „sluga dumitale preaplecată!”. Salutul era utilizat doar între bărbaţi şi numai de la cei inferiori către superiori, termenul „servus” având semnificaţia de sclav sau rob (şerb).
Majoritatea specialiştilor consideră că termenul ar fi fost preluat în română, abia în perioada Imperiului Austro-Ungar, din germană. Aşa se explică şi faptul că formula de salut se utilizează încă, nu doar la noi, în Ardeal, ci şi în sudul Germaniei, Austria, Ungaria şi Polonia. În plus, este de remarcat că doar în Germania cuvântul şi-a păstrat forma grafică similară cu a noastră: „servus”, pe când ungurii scriu „szervusz”, iar polonezii „serwus”.
În schimb, de la maghiari am preluat formula de salut „servus tok” (atunci când se face referire la un grup de cunoscuţi) sau „szia”, formule care s-au încetăţenit.
De la cuvântul latinesc înrudit sclavus (în traducere tot „slujitor”, „servitor”) este derivat şi salutul italian ciao (din schiavo), româniazat în „ceau”, pe la Sibiu sau Timişoara.
Sursa:sibiunews.net
Știri
Municipiul Blaj a depus la ADR Centru proiectul pentru mobilitate urbană: Străzi reabilitate și modernizate, parcare supraetajată și depou pentru autobuze și microbuze
Municipiul Blaj a depus la ADR Centru proiectul pentru mobilitate urbană
Proiect pentru mobilitate urbană de 6 milione de euro, la Blaj: Străzi reabilitate și modernizate, parcare supraetajată și depou pentru autobuze și microbuze
Municipiul Blaj a depus proiectul pentru mobilitate urbană prin care mai multe străzi vor fi modernizate și reabilitate. Vor fi construite și o parcare supraetajată (Park&Ride) și un depou pentru autobuze și microbuze.
Primăria Municipiului Blaj a depus, în data de 15 noiembrie 2024, la Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru (ADR), proiectul „Coridor Mobilitate Urbană prin Traseu Mobilitate Urbană, Amenajare Depou și Construire Park&Ride în Municipiul Blaj”.
Proiectul, în valoare de peste 6 milioane de euro, este finanțat prin Programul Operațional Regional (Regio) 2021-2027.
Fondurile europene pe această linie de finanțare sunt alocate DOAR MUNICIPIILOR, iar Blajul este al doilea municipiu, din cele peste 20 arondate ADR Centru, care a depus cerere de finanțare pe mobilitate, punctajul obținut de proiectul nostru fiind de 97 (din 100)!
În cadrul acestui proiect, vor fi reabilitate și modernizate complet străzile Clujului, Gheorghe Doja, Gării și Eroilor, va fi construită o parcare supraetajată (Park&Ride) și va fi amenajat, la intersecția străzii Clujului cu Stația de epurare, un depou pentru autobuze și microbuze.
Termenul de finalizare este anul 2030.
Știri
Cum se salută românii și câte forme de salut există: 21 noiembrie, Ziua mondială a salutului
Pe 21 noiembrie sărbătorim Ziua mondială a salutului. Salutul reprezintă un element esențial în stabilirea unor relații cu cei din jurul nostru
Salutul este o manifestare de curtoazie cu care întâmpinăm pe cineva, fiind completată de mimică, poziția corpului și ținută.
În 1973, fraţii Brian şi Michael McCormack din Omaha, statul Nebraska, SUA au lansat Ziua mondială a salutului (World Hello Day). Ei consideră că salutul reprezintă o formă de acțiune interumană și un element important în realizarea înțelegerii și păcii dintre oameni de religii, rase și naționalități diferite.
În România, forma de salut diferă în funcţie de zona geografică, ea suferind în decursul timpului şi anumite modificări. La noi în țară, forma salutului depinde de zona geografică în care te afli. Bucureștenii se salută cu “Bună”, ardelenii își spun “servus”, iar cei din Banat, Cluj și Sibiu se salută cu “ceau” sau “ciau”.
Tinerii și adolescenții mai folosesc și formule de salut precum “Salve!”, “Salutare!”, “Te sărut!”, “Pa!”, “Noroc!”, “Salut!”, “Hai, te-am pupat!”, “Salut, bărbate!”, “Hi!”, “Hai, pa!”, “Hello!”, “Sal”. Formulele de salut “Sărut-mâna”, “Bună ziua” și “La revedere” aproape au dispărut din vocabularul românilor. Mai mult decât atât, “Cum îți merge?” sau “Ce mai faci?” sunt deja considerate forme de politețe și nu forme de salut.
Mulți români încă mai folosesc saluturi religioase precum “Domnul cu tine!”, “Hristos în mijlocul nostru!” și “Doamne ajută!”. De asemenea, încă se folosesc formule specifice sărbătorilor creștinești precum “Hristos a înviat!” la care se răspunde cu “Adevărat a înviat!”. În ziua Înălțării, credincioșii creștini folosesc salutul “Hristos s-a înălțat!” și răspunsul “Adevărat s-a înălțat”.
De Ziua mondială a salutului, importanța comunicării este evidențiată prin organizarea de diverse demonstrații la nivel mondial. Această zi este sărbătorită în aproximativ 180 de țări. Istoria ne arată că primele atestări ale salutului se referă la formele de supunere, datând de pe vremea dinastiilor chineze. Oamenii de rând trebuiau să îşi acopere ochii cu palma pentru a nu fi orbiţi de lumina emanată de strălucitorul împărat. În acest obicei, îşi are originea salutul militar.
Sursa:a1.ro
-
Știri8 ore ago
Cum se salută românii și câte forme de salut există: 21 noiembrie, Ziua mondială a salutului
-
Știri3 ore ago
No, Servus ! De unde vine salutul ardelenilor: 21 noiembrie, Ziua mondială a salutului
-
Știri24 de ore ago
TRADIŢII şi OBICEIURI de 21 noiembrie: Intrarea în biserică a MAICII DOMNULUI (OVIDENIA)
-
Știri4 zile ago
Costumul popular din Apuseni: Păstrează unitatea portului românesc prin piesele ce îl compun
-
Știri4 zile ago
Top 10 locuri de vizitat toamna: Casa de Piatră, cătun din Parcul Natural Apuseni, între destinațiile recomandate
-
Știrio săptămână ago
Lăsata Secului în Postul Crăciunului: Tradițiile și obiceiurile zilei de 14 noiembrie
-
Sănătateo săptămână ago
Cum îți dai seama că suferi de diabet: 14 noiembrie, Ziua Mondială de Luptă împotriva Diabetului
-
Știrio săptămână ago
13 noiembrie, Ziua internațională a educației copiilor nevăzători