Orice iubitor al muntelui ar trebui sa stie semnificatia marcajelor de pe traseele pe care merge. Scopul marcajelor montane sunt necesare pentru a preantampina ratacirii turistilor si scaderea posibilitatii de accidentare a acestora.

Marcajele de pe munte indica drumetilor: locul unde se afla, directia, altitudinea, sezonul, timpul de mers pana la urmatorul reper si gradul de dificultate al traseului.

Cu ajutorul acestor semne ne dam seama cu exactitate cat de bine trebuie sa fim pregatiti pentru a parcurge un astfel de traseu. Aceste semne pot fi intalnite pe: copaci, stanci, pietre, stalpi, tablite speciale, s.m.d. Marcajele montane sunt amplasate la inceputul traseului, cand se schimba directia sau cand se intersecteaza doua sau mai multe trasee, pe varfurile cele mai importate si in zone de interes turistic (lacuri, poenite,  cascade etc).

Marcajele turistice de drumeție

Acestea sunt în patru forme și trei culori, totalizând 12 feluri de marcaje turistice care sunt folosite pentru marcarea traseelor turistice de drumeție. Aceste marcaje sunt specifice doar României, fiecare țară având de regulă propriul sistem de marcare turistică.

Cele patru forme ale marcajelor turistice sunt bandă verticală (de regulă se folosește doar bandă, nu linie sau dungă), cruce, triunghi și punct (nu cerc), iar culorile sunt identice cu cele de pe drapelul național, respectiv roșu, galben și albastru. Aceste forme trebuie obligatoriu să aibă pe fundal culoarea albă, ca în imaginea de mai jos. În unele cazuri, mai rare, apare încă un tip de marcaj: punct de cercuri duble. Este important să cunoaștem denumirile corecte ale marcajelor deoarece în unele cazuri se folosește forma prescurtată a lor: spre exemplu BA pentru bandă albastră sau PR pentru punct roșu.
În teorie fiecare tip de marcaj are o semnificație anume, însă în teren acest lucru nu este întotdeauna respectat:

-banda verticală pe fond alb este de regulă folosită pentru traseele principale, numite și magistrale, care sunt, în cele mai multe cazuri, trasee de creastă;
-crucea cu brațe egale pe fond alb este folosită pentru marcarea traseelor de legătură între alte trasee;
-triunghiul echilateral pe fond alb este folosit pentru traseele secundare;
-punctul într-un cerc pe fond alb este folosit pentru traseele în circuit;
-punctul de cercuri duble de culoare roșie, galbenă sau albastră cu fundal alb este folosit pentru traseele dus-întors, când toate celelalte combinații de semne posibile au fost deja folosite.

Pe lângă semnele de mai sus, de-a lungul traseelor mai apar și săgeți indicatoare care sunt, la rândul lor, standardizate cu privire la dimensiuni și informația care apare pe ele. Important de reținut este că săgețile indicatoare au rolul de a ne arăta ruta traseului, tipul marcajului și durata aproximativă de parcurgere. Lungimea unui traseu în kilometri nu este relevantă în cazul traseelor de drumeție deoarece condițiile de parcurgere pot varia foarte mult. Spre exemplu, un traseu de 6 km poate fi parcurs în puțin peste o oră sau chiar în trei ore, în funcție de gradul de denivelare, starea potecii și alte condiții speciale (zone expuse, lanțuri, vegetație abundentă și altele).

Marcajele forestiere

Marcajele forestiere au scopul de a fi folosite de către lucrătorii forestieri și de către personalul silvic și delimitează subparcele, parcele, unități de producție și ocoale silvice. În cazuri extreme ele pot fi folosite pentru orientare, însă este de preferat să nu se ajungă în această situație. Culoarea marcajelor forestiere diferă în funcție de modul de administrare. Dacă pădurea este administrată de Romsilva, atunci marcajele folosesc combinația roșu cu alb, iar dacă sunt păduri administrate privat, atunci se folosește combinația galben cu alb. Marcajele albe simple sunt utilizate în cazul suprafețelor de pădure care se află în procesul de punere în posesie (restituire către proprietari privați).  Marcajele turistice omologate sunt întotdeauna pe fundal alb, pe când în cazul marcajelor forestiere albul reprezintă excepția, acesta fiind folosit doar în cazul bornelor silvice și în cazul intersecțiilor de limite parcelare.

Marcajele de conservare (arii naturale protejate)

Marcajele de conservare sunt o apariție mai recentă și sunt folosite pentru delimitarea ariilor naturale protejate sau a zonelor de conservare din interiorul acestora. Prin arii naturale protejate înțelegem orice formă de protecție a naturii: parc național, parc natural, rezervație naturală sau sit Natura 2000. Poți afla mai multe informații despre ariile naturale în articolul Tipurile de arii naturale protejate și diferențele dintre ele. Aceste marcaje sunt întotdeauna sub forma unor pătrate cu diferite culori de umplere și pentru borduri, după cum vedeți în imaginea de mai jos. Uneori aceste marcaje pot să apară de-a lungul unui traseu turistic, însă ele nu trebuie confundate cu marcajele de drumeție și nu trebuie folosite pentru orientare.
Sursa.eco-romania.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE