Rămâi conectat

Știri

Istoria uneltelor de lemn și metal, confecționate de moții din Apuseni

Publicat

în

Începuturile artei decorative a uneltelor de lemn dar și de metal, la moții din Munții Apuseni, se pierd în negurile istoriei.

Arta decorativă face parte din marele ansamblu al artei populare realizate, de obicei, de creatori anonimi, care și-au exprimat atașamentul și apartenența la un patrimoniu cultural și artistic specific unei așezări, unei zone geografice sau unei țări.

Decorarea uneltelor la moții din Apuseni este un meșteșug moștenit din generație în generație, îndeobște pe linie paternă. Fără îndoială că acest meșteșug, al mânii și al minții, este expresia imediată a unei corelații intrisece dintre mână, ca prima unealtă a omului, și întregul arieral de unelte făurite cu aceasta. Așa cum se poate observa în procesul istoric de antropogeneză al locuitorilor de pe văile și culmile Apusenilor, făuritul uneltelor denotă atât o inteligență artizanală creativă, cât și un mod de viață păstoresc sau de agricultori al acestora. Uneltele, cât și celelalte obiecte de uz casnic și gospodăresc asimilate acestora, (linguri, donițe, ciubere, fluiere, blide, răbojuri, furci de tors, mânere de plug, cofe, etc), chiar dacă și-au păstrat pentru multă vreme aspectul rudimentar, meșterul popular le-a pus în valoare, în mod ingenios, o mulțime de calități tehnice.

Meșteșugul decorării uneltelor folosite în mod zilnic în gospodăria unui moț, pe lângă valoarea estetică și folclorică, poartă importante semnificații religioase. Analizate prin prisma unui astfel de concept, uneltele și bogăția artei decorative aplicate acestora, devin documente inestimabile care ne ajută la reconstituirea unei istorii și culturi populare românești vechi.

Materia primă necesară făuririi uneltelor – în speță cele din lemn de brad – se procura direct din pădurile de conifere care acoperă culmile domoale ale Apusenilor. Pe lângă lemnul de brad, din care se fac faimoasele ciubere moțești, mai sunt folosite lemne de esență tare, cum ar fi fagul, frasinul, paltinul și gorunul. Din lemn de esență moale, cum sunt salcia și plopul, sunt confecționate fluiere, linguri și furculițe cu trei colți, furci de tors și chiar blide mici. Arta creativă a moților nu se oprește însă la acestea, uneltele de lemn fiind extrem de variate. Această varietate este un rezultat direct al modului în care viața acestora s-a axat pe ciclul naturii, respectiv pe alternanța anotimpurilor, de la an la an.

Astfel, la începutul primăverii sunt pregătite uneltele pentru arat: plugul cu coarnele de lemn, cunoscut din bătrâni și rămas la aceștia de la strămoșii daci, cu numele de aratrum. Astăzi, pe vârfurile dealurilor de pe cursul superior al Arieșului Mare, plugul se mai numește și aratru. Coarnele aratrului oferă cel mai bun exemplu că „unealta este o prelungire a mânii”, așa cum explica și etnograful Nicolae Dunăre, în cartea sa Arta Populară din Munții Apuseni. Unii gospodari obișnuiau să își împodobească grindeiul plugului și coarnele acestuia, cu anumite compoziții ornamentale, așa numitele „zăluțe” și „vârtelnițe”. Alături de plug, tot primăvara se mai foloseau: jugul, grapa, grebla, îmblăciul, sapa, furca. Și aceste unelte erau îmbodobite, în funcție de utilitatea lor imediată. Astfel, pe mânerul greblei cu dinți de fier, sau pe jugul tras de boi, de care era legat plugul, pe marginile de lemn ale grapei, găsim ornamente cu o tematică cosmomorfă: stele în trei sau cinci colțuri, soare cu raze și luna în diferite faze. Pe grindeiul plugului, considerat inima acestuia, pentru că pe el era fixat fierul plugul și apoi prins la jug, se decorau ace de brad – un simbol al maturității și bărbăției. Vara aducea nevoia folosirii altor unelte, cum ar fi: coasele, furcile de lemn, greblele de lemn, carele de cărat fânul, fluierele păstorești, donițele de cărat apa de băut sau laptele proaspăt muls de la vaci, etc. Pe aceste unelte găsim gravate o serie de ornamente apotropice, de bună seamă arhaice, dintre care cele mai populare sunt: unda apei, crucea, luna, frunza bradului. Toamna, anotimpul belșugului și al răsplătirii muncii de peste vară, sunt folosite uneltele specifice recoltării: seceră, coasă, sapă, furci, topoare. Tot toamna, jugurile puse la gâtul boilor vara, sunt înlocuite cu altele mai late, construite specific pentru transportul poverilor, a clăilor de fân de la câmp la șură, a recoltelor de cartofi, porumb și fructe, precum și a combustibilului lemnos. Venirea iernii îi adună pe gospodari pe la vetrele lor. Iernile în Munții Apuseni sunt lungi, adesea troienite cu zăpadă care se încăpățânează să plece, stând – mai ales în zona montană de la Vârtop – până în luna mai. Iarna sunt scoase afară din șuri, frumoasele sănii de frasin, ornamentate cu măsura bunului gust popular. În casă, la gura sobei, femeile și fetele tinere se îndeletniceau cu torsul lânii, folosindu-se de furci de tors, fuse și prisnele. Furcile îndeosebi, erau cioplite cu un anumit rafinament, urmându-se fibra lemnului, de către feciorii păcurari ai moților. Pe fața acestora se crestau ornamente simple sau mai complicate, în funcție de îndemânarea celui care le confecționa. Aceste furci eru apoi duse la șezătorile sau clăcile de tors din sat, unde tinerii flăcăi le dăruiau feteleor.

Tradiția uneltelor de lemn se păstrează încă vie în Țara Moților. E drept, pe o arie mai restrânsă, fără a mai avea însă efectul social pe care l-a avut acum o sută de ani. Astăzi mai vezi un țăran, doi, pe la „târgurile de țară” din Câmpeni, Brad, Abrud sau Arieșeni, aducând cu ei ciubărașe și fluiere, reminesciențe ale unui meșteșug care mai trăiește doar pe crestele munților.

Sursa:gandaculdecolorado.com


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Știri

De când începem să cântăm colinde: Potrivit tradiției, din 21 noiembrie e voie a se cânta despre nașterea Domnului, odată cu sărbătorirea Intrării în Biserică a Maicii Domnului

Publicat

în

Asteptam cu multa nerabdare perioada Craciunului pentru a ne bucura impreuna de venirea in lume a Celui mult asteptat de intreg neamul omenesc

Una dintre cele mai mari bucurii ale Craciunului este sa ascultam colinde, sa primim colindatorii, sau chiar sa mergem noi insine la colindat.

Fara a ne uita in ograda altora, pentru ca nu este aici locul pentru aceasta, putem fi recunoscatori stramosilor nostri pentru mostenirea extraordinara pe care ne-au lasat-o; avem sute si sute de colinde, unele precrestine, altele increstinate si altele pur crestine, toate de o valoare inestimabila.

Totusi, perioada aceasta in care se canta colinde ramane foarte scurta si am vrea sa facem intr-un fel sa ne bucuram cat mai mult de aceste valori inestimabile pe care le avem. Exista prin traditie perioada dintre Sfantul Nicolae (6 decembrie) si Sfantul Ioan (7 ianuarie) in care se canta colinde – atat cele referitoare la Nasterea Domnului, cat si cele de Anul Nou.

In unele zone, de pilda, se colinda din 6 decembrie, de Sfantul Nicolae, pana imediat dupa Craciun. Potrivit traditiei, e voie a se canta despre nasterea Domnului nostru, Iisus Hristos, din 21 noiembrie, odata cu sarbatorirea Intrarii in Biserica a Maicii Domnului.

Dar Biserica ne da un raspuns foarte clar in legatura cu timpul in care cantam colindele; astfel, gasim in slujba Utreniei din ziua Praznicului Intrarii in Biserica a Maicii Domnului (21 noiembrie) urmatoarea Catavasie: „Hristos Se naste, mariti-L, Hristos din ceruri, intampinati-L, Hristos pe pamant, inaltati-va!”, cu nota: din aceasta zi, aceste Catavasii se canta pana la intaia zi a lui Ianuarie.

Deci Sfintii Parinti, „care le-au randuit pe toate bine”, au facut o legatura telogica foarte clara intre Praznicul Intrarii in Biserica a Maicii Domnului – cand cea aleasa de Dumnezeu sa-I fie Maica a intrat in Templu pentru a primi in pantecele sau cel preacurat, la plinirea vremii, pe Insusi Fiul lui Dumnezeu – si Praznicul Nasterii Domnului, cand Soarele dreptatii ne-a rasarit.

Ca sa rezumam, colindele se canta intre 21 noiembrie si 1 ianuarie, putandu-se prelungi aceasta perioada fara frica de a gresi pana pe 7 ianuarie. Preot Costin Butnar

Citește și crestinortodox.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

No, Servus ! De unde vine salutul ardelenilor: 21 noiembrie, Ziua mondială a salutului

Publicat

în

Este salutul specific sibienilor şi ardelenilor, în general…No, aşa îşi românii, saşii, maghiarii din Ardeal

Nu este o modă sau un moft, ci o tradiţie, un semn de respect faţă de cel care-ţi iese în cale. Iată istoria.

Servus!

Să luaţi aminte: Servus (în germană „servus”, în cehă „servus”, în maghiară „szervusz”, în croată „serbus” sau „servus”, în poloneză „serwus”) este o formă de salut folosită în mod familiar în Europa Centrală şi de Est, extrem de agreată, chiar împământenită în zona Ardealului.

Etimologie

Cuvântul provine din latinescul „servus”, care înseamnă „servitor”. Este o elipsă a expresiei latineşti „ego sum servus tuus” (în traducere ad litteram „eu sunt servitorul tău”, tradus şi ca „Sunt la dispoziţia ta”).

Deşi am fi tentaţi să credem că termenul „servus” provine din latină, lingviştii consideră că formula de salut, fără îndoială latinească la bază, a fost preluată la noi mult mai târziu, din limba germană (prin influenţa saşilor şi a şvabilor).

„Servus humillimus” era o formulă de salut folosită de romani şi însemna „sluga dumitale preaplecată!”. Salutul era utilizat doar între bărbaţi şi numai de la cei inferiori către superiori, termenul „servus” având semnificaţia de sclav sau rob (şerb).

Majoritatea specialiştilor consideră că termenul ar fi fost preluat în română, abia în perioada Imperiului Austro-Ungar, din germană. Aşa se explică şi faptul că formula de salut se utilizează încă, nu doar la noi, în Ardeal, ci şi în sudul Germaniei, Austria, Ungaria şi Polonia. În plus, este de remarcat că doar în Germania cuvântul şi-a păstrat forma grafică similară cu a noastră: „servus”, pe când ungurii scriu „szervusz”, iar polonezii „serwus”.

În schimb, de la maghiari am preluat formula de salut „servus tok” (atunci când se face referire la un grup de cunoscuţi) sau „szia”, formule care s-au încetăţenit.

 De la cuvântul latinesc înrudit sclavus (în traducere tot „slujitor”, „servitor”) este derivat şi salutul italian ciao (din schiavo), româniazat în „ceau”, pe la Sibiu sau Timişoara.

Sursa:sibiunews.net


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Municipiul Blaj a depus la ADR Centru proiectul pentru mobilitate urbană: Străzi reabilitate și modernizate, parcare supraetajată și depou pentru autobuze și microbuze

Publicat

în

Municipiul Blaj a depus la ADR Centru proiectul pentru mobilitate urbană

Proiect pentru mobilitate urbană de 6 milione de euro, la Blaj: Străzi reabilitate și modernizate, parcare supraetajată și depou pentru autobuze și microbuze

Municipiul Blaj a depus proiectul pentru mobilitate urbană prin care mai multe străzi vor fi modernizate și reabilitate. Vor fi construite și o parcare supraetajată (Park&Ride) și un depou pentru autobuze și microbuze.

Primăria Municipiului Blaj a depus, în data de 15 noiembrie 2024, la Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru (ADR), proiectul „Coridor Mobilitate Urbană prin Traseu Mobilitate Urbană, Amenajare Depou și Construire Park&Ride în Municipiul Blaj”.
Proiectul, în valoare de peste 6 milioane de euro, este finanțat prin Programul Operațional Regional (Regio) 2021-2027.

Fondurile europene pe această linie de finanțare sunt alocate DOAR MUNICIPIILOR, iar Blajul este al doilea municipiu, din cele peste 20 arondate ADR Centru, care a depus cerere de finanțare pe mobilitate, punctajul obținut de proiectul nostru fiind de 97 (din 100)!

În cadrul acestui proiect, vor fi reabilitate și modernizate complet străzile Clujului, Gheorghe Doja, Gării și Eroilor, va fi construită o parcare supraetajată (Park&Ride) și va fi amenajat, la intersecția străzii Clujului cu Stația de epurare, un depou pentru autobuze și microbuze.

Termenul de finalizare este anul 2030.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Politică

Administrație

Știri din Alba

Educație și Cultură

Eveniment

Sănătate

Social Economic

Divertisment

Stiri din alte ziare

  • Alba Iulia
  • Abrud
  • Aiud
  • Blaj
  • Campeni
  • Cugir
  • Sebes
  • Ocna Mures
  • Teius
  • Zlatna

Articole Similare

radiounireafm, radio alba iulia, radio alba