Știri
Istoria crizelor provocate de epidemii: Bolile contagioase continuă să amenințe omenirea
În anul 1972, după ce apăreau pe piață antibiotice puternice și se efectuau campanii de imunizăre, apreciați microbiologi Macfarlane Burnet și David White au prezis în 1972 că „cea mai probabilă prognoză cu privire la viitorul bolilor infecțioase este că va fi foarte plictisitoare.”
Totuși, deși aveau cele mai puternice arme biologice descoperite până în acel moment, aceștia au recunoscut că există întotdeauna riscul de „apariție total neașteptată a unei boli infecțioase noi și periculoase, dar nimic de acest fel nu a marcat ultimii cincizeci de ani”. În acest context, epidemiile nu interesau decât istoricii.
Vremurile s-au schimbat. De la herpes și boala legionarului din anii ’70, la SIDA, Ebola, sindromul respirator acut sever (SARS) și acum Covid-19, bolile contagioase continuă să amenințe și să perturbe populația umană. Istoricii, care nu și-au pierdut niciodată interesul pentru epidemii, au multe de descoperit și de scris despre aceste evoluții.
Când li se cere să explice evenimentele din trecut care sunt legate de diverse epidemii, istoricii se grăbesc să afirme importanța contextului. Dacă doriți să înțelegeți cum sau de ce s-a întâmplat ceva, trebuie să înțelegeți circumstanțele locale. Există însă ceva aparte când se discută de epidemii – o reacție contradictorie din partea istoricilor: dorința de a identifica adevăruri universale despre modul în care societățile răspund la boli contagioase.
Charles Rosenberg, de exemplu, și-a găsit inspirația în „La Peste”(Ciuma) a lui Albert Camus și a realizat o relatare a structurii arhetipale a unui focar. Epidemiile se desfășoară ca drame sociale în trei acte, potrivit Rosenberg.
1. Cele mai timpurii semne ale epidemiilor sunt subtile. Fie că sunt influențați de dorința de autoasigurare sau de nevoia de a-și proteja interesele economice, cetățenii ignoră primele indicii că ceva rău și de proproții urmează să se întâmple. Toate aceste lucruri se petrec până la accelerarea bolilor și mai ales până la apația deceselor, care forțează recunoașterea unei situații la care populația a fost reticentă.
2 Recunoașterea este începutul celui de-al doilea act, în care oamenii cer și oferă explicații, atât fizice/ medicale/ mecanice, cât și morale. Explicațiile, la rândul lor, generează răspunsuri publice. Acestea pot face a treia acțiune la fel de dramatică și de tulburătoare ca boala în sine.
Epidemiile se vor termina, în cele din urmă, indiferent dacă cedează la acțiunile societății sau au epuizat oferta victimelor sensibile. După cum a spus Rosenberg, „Epidemiile pornesc la un moment dat în timp, parcurg o etapă limitată în spațiu și durată, urmează o traiectorie de creștere a tensiunii revelatoare, trecând la o criză individuală la una colectivă, apoi se îndreaptă spre sfârșit.” Această dramă se joacă acum cu Covid-19, mai întâi în China și apoi în multe țări din întreaga lume.
Istoricii nu s-au limitat însă doar la această descriere. Rosenberg a susținut că epidemiile pun presiune asupra societăților în care se lovesc. Această presiune provocată de epidemie, va face, mai devreme sau mai târziu, vizibile structuri și modificări latente din societățile afectate de boală, care altfel nu ar putea fi evidente. Drept urmare, epidemiile oferă un dispozitiv de eșantionare pentru analiza socială. Acestea arată ce contează cu adevărat pentru o populație și care sunt adevăratele ei valori.
Un aspect dramatic al răspunsului la epidemie este dorința de a atribui responsabilitatea. De la evreii din Europa medievală, până la chiftele de carne de pe piețele din China, cineva este întotdeauna învinovățit. Acest discurs de vină exploatează diviziunile sociale existente de religie, rasă, etnie, clasă sau identitate de gen. Guvernele apoi răspund utilizând autoritatea lor, cu carantină sau vaccinare obligatorie, de exemplu. Acest pas implică, în general, persoanele cu putere și privilegii care impun intervenții asupra persoanelor care nu au nici putere, nici privilegii, o dinamică care alimentează conflictele sociale.
O altă temă recurentă în analizele istorice ale epidemiilor este că intervențiile medicale și de sănătate publică nu reușesc adesea să își îndeplinească promisiunea. Tehnologia necesară pentru eradicarea variolei – vaccinarea – a fost descrisă în 1798, dar a avut nevoie de aproape 180 de ani pentru a obține succesul. În 1900, oficialii de sănătate din San Francisco au strâns o frânghie în jurul Chinatownului, în încercarea de a izola un focar de ciumă bubonică. Numai oamenii albi (și probabil șobolanii) aveau voie să intre sau să părăsească cartierul. Această intervenție, după cum vă dați seama, nu a avut efectul dorit.
Sifilisul, unul dintre marile flageluri de la începutul secolului XX, s-ar fi putut încheia, teoretic, dacă toată lumea ar fi respectat un regim strict de abstinență sau monogamie. Însă, în timp ce un ofițer medical al armatei americane s-a plâns în 1943, „Actul sexual nu poate fi făcut nepopular.” Când penicilina a devenit disponibilă, sifilisul ar fi putut fi eradicat mai ușor, dar unii medici au fost împotriva folosirii acestui medicament de teamă că va înlătura pedeapsa din promiscuitate. Virusul imunodeficienței umane (HIV) ar putea fi, în teorie, izolat în anii 1980, dar nu a fost – și deși apariția terapiei antiretrovirale eficiente în 1996 a redus drastic mortalitatea din cauza SIDA, efectele acestui virus nu s-a încheiat. Diferențe puternice în ceea ce privește rezultatele SIDA persistă, urmând linii familiare de rasă, clasă socială și sex. După cum a concluzionat faimos istoricul Allan Brandt, „promisiunea glonțului magic nu a fost niciodată îndeplinită.”
Având în vedere discursul istoric despre epidemiile trecute, acum este greu să o poziție clară. Acest anumit coronavirus poate fi nou, dar am văzut multe epidemii și modul lor de actiune până acum. Un nou patogen a apărut în China? Nu este o surpriză: China a dat naștere multor pandemii din trecut. Oamenii au recunoscut târziu și încet amenințarea? Această dinamică este ceea ce Camus a descris atât de bine. Politicienii au încercat să suprime avertismentele timpurii? Desigur. Guvernele au reacționat cu intervenții autoritare? Adesea o fac – deși amploarea intervențiilor Chinei poate fi fără precedent. O carantină nu izola de tot agentul patogen? Acest lucru s-a întâmplat mai des în special cu agenți patogeni precum virusul gripal și SARS-CoV-2, întrucât oamenii sunt contagioși înainte de a fi simptomatici. Aceasta nu înseamnă că intervențiile sunt zadarnice.
Când gripa spaniolă a lovit Statele Unite în 1918, orașele au răspuns în moduri diferite. Unii au putut să învețe din greșelile celor care au fost loviți mai întâi. Orașele care au implementat controale stricte, inclusiv închiderea școlilor, interdicții de adunare publică și alte forme de izolare sau carantină, au încetinit cursul epidemiei și au redus mortalitatea totală.
Răspunsul agresiv al Chinei a întârziat, cât s-a putut răspândirea globală a COVID-19 din focarul actual. Două aspecte familiare ale răspunsului la epidemii sunt deosebit de descurajante. În primul rând, stigmatizarea țării sau a regiunii unde apare virusul urmează imediat fiecare agent patogen. Ostilitatea anti-chineză pe motivul epidemiei este o problemă recurentă, indiferent dacă vorbim de ciuma din San Francisco dinn 1900, de SARS din 2003 sau Covid-19 astăzi. În al doilea rând, epidemiile aduc în discuție teorii ale conspirației cu privire la BIG PHARMA și furnizorii de servicii medicale. Totuși trebuie să ținem cont că medici au murit în timpul focarelor de ciumă în Europa medievală, în timpul febrei galbene, a epidemiei de holeră, tifos sau mai nou în timpul epidemiei Ebola din 2014 și în present în China. Deși o astfel de mortalitate reflectă dorința profesioniștilor din domeniul sănătății de a se pune în pericol pentru îngrijirea altora, ea poate, de asemenea, să pună sub acuzație guvernele și autoritățile centrale, care cer medicilor și specialiștilor, să se confrunte cu focare epidemice fără „personal specializat, fără instumente, spațiul și ultimele sisteme medicale” de care au nevoie pentru a avea succes și pentru a garanta siguranța medicilor.
În timp ce istoricii excelează la documentarea dramelor din epidemiile trecute, ei sunt mai puțin confortabili cu predicția. Cât de îngrijorați ar trebui să fim cu Covid-19? Unii experți avertizează că jumătate din populația lumii va fi infectată până la sfârșitul anului, o incidență care ar putea duce la peste 100 de milioane de decese. Istoria oferă cu siguranță o listă lungă de epidemii, ciumă, variolă, rujeolă, holeră, gripă, boala virusului Marburg și sindromul respirator din Orientul Mijlociu. Dar epidemiile catastrofale care omoară milioane au fost extrem de neobișnuite, doar câteva au apărut în ultimul mileniu. Ne aflăm acum într-unul din aceste momente rare, în fața unui agent patogen cu un amestec fatal de contagiozitate și virulență, societățile oferindu-i contactul uman-animal necesar, aglomerația urbană, călătoriile globale și populațiile subliniate de creșterea inegalității sociale? Având în vedere raritatea istorică a epidemiilor catastrofale, o pandemie perfectă ar trebui să fie puțin probabilă. Dar este, din păcate, o posibilitate.
Istoria sugerează că avem de fapt un risc mult mai mare de temeri exagerate și de priorități greșite. Există multe exemple istorice de panică despre epidemii care nu s-au materializat niciodată (de exemplu, gripa H1N1 în 1976, 2006 și 2009). Există nenumărate alte exemple de societăți care se îngrijorează pentru o mică amenințare (de exemplu, riscul răspândirii Ebola în Statele Unite în 2014), în timp ce ignorăm cele mult mai mari, ascunse la vedere. SARS-CoV-2 a ucis aproximativ 5000 de persoane până pe 12 martie. Aceasta este o fracțiune din numărul anual al gripei. În timp ce epidemia Covid-19 s-a desfășurat, China a pierdut probabil 5000 de persoane în fiecare zi în urma bolilor cardiace ischemice. Deci, de ce mulți americani refuză vaccinurile împotriva gripei? De ce China și-a închis economia pentru a conține Covid-19 în timp ce a făcut puțin pentru a reduce consumul de tutun? Societățile și cetățenii lor înțeleg greșit importanța relativă a riscurilor pentru sănătate cu care se confruntă. Viitorul curs al Covid-19 rămâne neclar. Cu toate acestea, cetățenii și liderii lor trebuie să gândească cu atenție, să cântărească riscurile în context și să aplice politici proporționale cu amploarea amenințării.
Ceea ce ridică o ultimă problemă a istoriei și a leadershipului politic. O spaimă de „gripă porcină” a lovit Statele Unite în 1976 în mijlocul unei campanii prezidențiale. Gerald Ford a reacționat agresiv și a susținut imunizarea în masă. Când oamenii s-au îmbolnăvit sau au murit după ce au primit vaccinul și când temuta pandemie nu s-a materializat niciodată, planul lui Ford s-a declanșat și ar fi putut contribui la înfrângerea sa în alegerile prezidențiale. Când SIDA a lovit în 1981, Ronald Reagan a ignorat epidemia pe parcursul întregului său mandat. Cu toate acestea, el a câștigat realegerea dintr-o alunecare de teren. Istoria epidemiilor oferă sfaturi considerabile, dar numai dacă oamenii cunosc istoria și răspund cu înțelepciune.
Sursa:historia.ro
Știri
APRILIE, Prier: Datini, tradiții și obiceiuri românești
Prier înseamnă timp favorabil, prielnic atât pentru semănatul holdelor dar și pentru turmele de animale. Datini, tradiții și obiceiuri românești, în luna aprilie
Conform tradiției populare românești, luna aprilie se mai numește și „Prier”. Această denumire populară, a lunii aprilie, provine de la verbul “a prii” și înseamnă timp prielnic pentru semănături, ori lucrări în gospodărie .
Când vremea este înșelătoare, cu timp friguros și secetos pentru lucrările de primăvară, aprilie anunță sărăcie și se numește și ”Traistă-n băț”. De fapt, în spiritualitatea populară se și spune că ”Prier priește, dar și jupuiește!”, aluzie la zilele capricioase, cu timp potrivnic lucrărilor de sezon. În această lună se continuă semănatul de primăvară, început în martie. Acum se închid țarinile, ceea ce înseamnă că oile și vitele nu mai au voie să pască libere iar pășunatul devălmaș este întrerupt pentru câteva luni, se formează turmele, se repară gardurile țarinilor, se tund oile înainte de a fi urcate la munte etc. Se mai spune, despre luna aprilie, că este o lună capricioasă în care vremea va fi ori geroasă, ori călduroasă. Totodată, în luna lui aprilie se fac prevestiri ale vremii ce va urma, astfel se nasc o parte din superstițiile acestei luni.
Dacă în luna lui Prier este vreme frumoasă și călduroasă, atunci luna mai va avea vreme rece, cu înghețuri; Dacă la Prier este vreme posomorâtă și rece, atunci luna lui mai va avea vreme frumoasă și călduroasă; Negura de la răsărit, din luna aprilie, e semn bun pentru anul în curs; Dacă în aprilie tună și fulgeră, atunci nu există motive să ne temem de ger; Vremea frumoasă din luna aprilie ne va aduce o vară furtunoasă, etc.
Veseli de 1 aprilie – superstiții de 1 aprilie
Ziua Păcălelilor şi Ziua internațională a păsărilor. Dar pe noi ne interesează primul aspect. De unde vine? Cum se … manifestă? şi ce superstiții avem de 1 Aprilie?
Ziua de 1 Aprilie a fost întotdeauna un prilej de distracție şi cum e sănătos să râzi, ne bucurăm şi noi când avem prilejul. Se pare că originile acestei zile se regăsesc, ca multe alte obiceiuri, în schimbarea calendarului gregorian. Se spune că, odată cu această schimbare, mulți nu s-au putut obişnui cu noile date ale sărbătorilor. Și atunci, în timpul lui Carol al IX-lea, mulți neadaptați sărbătoreau Anul Nou la… 1 Aprilie! Cei ce sărbătoreau astfel erau numiți „nebuni de Aprilie”. Apoi obiceiul s-a perpetuat până-n zilele noastre, pierzându-şi semnificația inițială şi păstrând doar… ”nebunia”. Pentru că e o nebunie veselă şi plăcută! Superstiţia spune că păcăleala de 1 Aprilie trebuie făcută până la ora 12:00, cele după această oră, se zice că aduc ghinion. Tot o superstiţie spune că în ziua de 1 Aprilie nu se fac căsătorii, pentru că: ori acestea nu durează, se destramă, ori soţul va fi „sub papuc”. La noi, se spune că dacă nu păcăleşti pe nimeni de 1 Aprilie, tot anul până la celălalt 1 Aprilie vei fi tu cel păcălit. Tot anul? Nu-i cam mult? Dar dacă aşa zice superstiţia, să ne grăbim să păcălim pe cineva. Pardon: ce vă spunem mai jos nu-i păcăleală.
Sărbătoarea Floriilor – tradiții și obiceiuri
Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile este prima sărbătoare cu dată schimbătoare din calendarul anului bisericesc. Totodată, Floriile deschid ciclul sărbătorilor pascale, care se încheie la Înălțarea Domnului. În ziua de Florii există obiceiul de a merge la Biserică cu ramuri de salcie înmugurite, pentru a fi sfințite de către preot. Conform tradiției creștine, obiceiul ne amintește de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi, când a fost întâmpinat de mulțime cu ramuri de măslin și crenguțe de palmier sau flori. Crenguțele de salcie vor fi împărțite credincioșilor ce au participat la slujba de Florii. Aceștia vor lua crenguțele acasă și le vor pune la geamuri, la uși și la porți pentru a le apăra casele de rele și necazuri. În unele zone ale țării, oamenii de la sate se încing cu ramurile de salcie, peste mijloc, deoarece se spune că acest ritual îi apără de boli și îi face mai robuști. Exista și obiceiul ca părinții sa-și lovească copiii cu nuielușa de salcie, când veneau de la biserică. Credeau că așa vor crește sănătoși și înțelepți. Oamenii le puneau și pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta să rodească. Exista credința că abia acum pomii prind putere să rodească. De aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teama ca aceștia să nu rămână fără rod. În ziua de Florii, stupii erau împodobiți cu ramurile de salcie sfințite, ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină. În unele sate, mâțișorii erau aruncați în curte când începea să bată grindina. Însă, ramurile de salcie aveau în principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate, sau erau utilizate și în scopuri terapeutice, oamenii înghițeau mâțișori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriți de diferite boli. Un alt obicei, întâlnit în ziua de Florii, este acela de a trece pe la mormintele rudelor pentru a le agăța de cruci crenguțele de salcie, astfel aceștia vor ști că Paștele se apropie. Tot în ziua de Florii, șnurul de mărțișor se va agăța într-un copac înmugurit sau înflorit pentru a avea sănătate și belșug în anul ce urmează. Totodată, ziua de Florii este prilej de sărbătoare pentru cei cu nume de flori, deoarece își serbează onomastica.
Obiceiul Lazaritelor
Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a înviat pe Lazăr. Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. În popor se crede că Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvară. Potrivit tradiției, într-o sâmbătă Lazăr a plecat cu oile la păscut, lăsând-o pe mama sa să facă plăcinte. Urcând întru-un copac să ia muguri pentru animale, își aduce aminte de plăcinte. Se grăbește să coboare, cade și moare. Potrivit legendei că Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor, exista obiceiul ca în această sâmbătă, femeile de la țară să facă ofranda de pomenire a morților împărțind plăcinte de post. Profesorul Ion Ghinoiu afirma că în ajunul sau sâmbăta Floriilor, se efectua un ceremonial complex, numit Lazarita, care era structurat după modelul colindelor. Ion Ghinoiu afirma că Lazarita era un ceremonial la care participau numai fetele. „Una din fete, numita Lazarita, se îmbrăca în mireasă și colinda împreună în fața ferestrelor caselor unde au fost primite. Lazarita se plimba cu pași domoli, înainte și înapoi, în cercul format de colindătoarele care povestesc, pe o melodie simpla, drama lui Lazăr sau Lazarica: plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunza, moartea neașteptată prin căderea din copac, căutarea și găsirea trupului neînsuflețit de către surioarele lui, aducerea acasă, scăldatul ritual în lapte dulce, îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci”.
Sărbătoarea dinților
Ziua de 11 aprilie este dedicată Sfântului Antipa, despre care oamenii din popor cred că vindecă durerile de dinți și măsele. Sfântul Antipa s-a rugat pentru cei care îi vor face pomenire să fie feriți de patimi și de alte boli, între care și nesuferita durere a dinților.
Sursa:azm.gov.ro, sursa foto:dragusanul.ro
Știri
Ziua Păcălelilor: Originea acestei zile și cum este sărbătorită în alte țări. Nimeni nu are voie să se supere pe 1 aprilie
De Ziua Păcălelilor nimeni nu are voie să se supere: Care este originea zilei
În fiecare an, la 1 aprilie, oamenii din lumea întreagă marchează Ziua păcălelilor, cunoscută și ca Ziua păcălitului sau Ziua nebunilor, când fiecare încearcă, cu mai mult sau mai puțin succes, să-i facă o șotie colegului, prietenului, vecinului, unui membru de familie, mai exact, toată lumea păcălește pe toată lumea.
Celebrarea Zilei Pacalelilor isi are originile in Franta, in secolul al XVI-lea, cand a fost adoptat calendarul Gregorian, care a mutat Anul Nou de la 1 aprilie la 1 ianuarie. Vestea noului calendar s-a raspandit incet iar cei care continuau sa sarbatoreasca anul nou de 1 aprilie era considerati ″pacalitii de 1 aprilie″.
In Franta, 1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR, este numita Poisson d’Avril, adica „pestele de aprilie”, cu referire la un peste tanar, usor de capturat. Francezii obisnuiesc sa-si pacaleasca prietenii lipind-le pe spate un peste de hartie. In momentul in care cineva descopera farsa, acesta trebuie sa strige „Poisson d’Avril!”.
Timp de 200 de ani, practica farselor de 1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR, s-a raspandit in Anglia si in Statele Unite. Toate farsele trebuie sa fie facute pana la ora pranzului. Orice farsa facuta dupa aceasta ora va aduce ghinion farsorului.
ZIUA PACALELILOR, 1 APRILIE – Cei care nu raspund cu zambetul pe buze unei farse facute de vor fi urmariti de ghinion tot anul. Barbatii pacaliti de o femeie frumoasa de Ziua Pacalelilor vor ajunge sa o ia de nevasta, sau, daca barbatul este casatorit, cei doi vor ramane prieteni foarte buni.
Originea acestui obicei nu este cunoscută cu exactitate. Unii consideră că aceasta este legată de schimbarea anotimpului, în timp ce alții cred că provine de la adoptarea noului calendar. Ipoteza acceptată de majoritate, însă, susține că obiceiul păcălelilor de 1 aprilie a apărut în vestul Europei, pe la jumătatea secolului al XVI-lea, conform site-ului www.infoplease.com. În vechiul calendar iulian, Anul Nou se sărbătorea la 1 aprilie, dar în 1582, papa Grigorie al XIII-lea a făcut trecerea de la vechiul calendar iulian la noul calendar, care avea să-i poarte numele — calendarul gregorian, sărbătoarea Anului Nou mutându-se de atunci pe 1 ianuarie. Oamenii au avut probleme în a se obișnui cu noua dată a acestei sărbători și au continuat să-și trimită felicitări și să-și facă urări tot pe 1 aprilie. Cei care continuau să sărbătorească Anul Nou la 1 aprilie au fost numiți „nebuni de aprilie”, de unde și denumirea de Ziua nebunilor (April Fools’ Day) sau Ziua păcălelilor. Cu timpul, felicitările trimise pentru Anul Nou la 1 aprilie au început să fie considerate farse, fiind însoțite adeseori de cadouri hazlii, relatează Agerpres.
Ziua de 1 aprilie este recunoscută ca Zi a păcălelilor în majoritatea țărilor lumii. Marcată mai întâi în Europa, a trecut peste ocean și s-a răspândit apoi în majoritatea țărilor de pe glob. Este totuși sărbătorită cu preponderență în Europa și în America și mai puțin de civilizațiile orientale.
La noi în țară, Ziua păcălelilor se sărbătorește începând cu secolul al XIX-lea. Potrivit site-ului www.istorie-pe-scurt.ro, se obișnuiește ca farsele să fie făcute până la ora prânzului, altfel acestea aduc ghinion păcăliciului. Tradiția spune că dacă o fată frumoasă reușește să te păcălească, trebuie să o iei de nevastă sau măcar să fii prietenul ei. Dar nu este indicat să te căsătorești la 1 aprilie, pentru că bărbatul însurat în această zi va fi toată viața sub papucul nevestei. Copiii născuți la 1 aprilie vor avea succes pe aproape toate planurile, dar ar fi bine să stea departe de jocurile de noroc.
Prin celebrarea acestei sărbători, ziua de 1 aprilie devine un prilej de bucurie și de distracție pentru toți cei care au simțul umorului, sau, așa cum spunea scriitorul Mark Twain, „ziua de 1 aprilie este ziua în care ne amintim ce suntem în celelalte 364 de zile ale anului”.
Alte superstitii de 1 APRILIE – ZIUA PACALELILOR:
=> In regiunea Tirol, din Elvetia, un manunchi de paie este ingropat de 1 APRILIE, pentru ca recolta sa fie bogata in sezonul urmator.
=> Copiii nascuti de ZIUA PACALELILOR vor fi norocosi in afaceri, dar vor fi urmariti de ghinion la jocurile de noroc.
=> Indragostitii nu ar trebui sa se casatoreasca pe 1 APRILIE, pentru ca mariajul nu va functiona, ori pentru ca femeia va fi “cocosul” in familie.
=> Cel care nu va pune la cale o farsa de ZIUA PACALELILOR va fi pacalit pentru tot restul anului.
Știri
Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba: Licitație pentru achiziții de peste 2,8 milioane de lei
Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba
Serviciul de Ambulanță Județean Alba a lansat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) o procedută de achiziție derulată în cadrul unui amplu proiect de digitalizare finanțat prin PNRR.
Achiziția are o valoare totală estimată de peste 2,8 milioane de lei.
Serviciul de Ambulanță Județean Alba a semnat, la sfârșitul lunii septembrie 2024, contractul de finanțare pentru implementarea proiectului ”Digitalizarea Serviciului de Ambulanță Județean Alba”.
Scopul proiectului este implementarea unui sistem informatic integrat printr-un ansamblu arhitectural digital ce îmbină în mod armonios echipamentele hardware și aplicațiile software.
Obiectivele proiectului sunt îmbunătățirea/dezvoltarea rețelelor de comunicații și a infrastructurii IT și hardware la nivelul instituției și implementarea unui software non-clinic integrat și interoperabil.
Achiziția în curs cuprinde echipament si accesorii pentru computer, computere portabile, computer de birou, surse de alimentare electrică continuă, echipament de rețea, pachete software pentru editare de text, servere și servicii de instalare de computere și de echipament de procesare a informațiilor.
Data limită pentru primirea ofertelor este 28 aprilie.
-
Știriacum 2 săptămâni
Cetatea Trascăului din comuna Rimetea, Alba, loc încărcat de istorie și de legende: Povestea maiestuoaselor fortificații
-
Știriacum o săptămână
APRILIE, Prier: Datini, tradiții și obiceiuri românești
-
Știriacum 2 săptămâni
Cugireana, trenul care a făcut naveta 100 de ani între Teiuș și Cugir: Cândva, cel mai lung tren de călători din Europa, ducea zilnic până la 10.000 de navetişti
-
Știriacum 2 săptămâni
Povestea lui Mihăilă Gritta, legenda din Apuseni: Minerul din Roșia Montană a extras din baia ”Despicata” tone de aur, ridicând biserici și școli pentru românii din partea locului
-
Știriacum 2 săptămâni
Podul de fier de la Ocna Mureș, pentru aproape 100 de ani, singurul din Europa cu trafic rutier, feroviar şi pietonal
-
Știriacum 2 săptămâni
28 martie 1923, ziua în care a fost promulgată Constituția României adoptată după Marea Unire
-
Știriacum 2 săptămâni
Ziua Păcălelilor: Originea acestei zile și cum este sărbătorită în alte țări. Nimeni nu are voie să se supere pe 1 aprilie
-
Știriacum 2 săptămâni
Mănăstirea Afteia, o mândrie a ortodoxiei transilvănene, locul care a renăscut de mai multe ori