Temperaturile extreme nu au ocolit de-a lungul timpului nici luna februarie, astfel că temperatura minimă absolută este de – 38 de grade Celsius şi a fost înregistrată îpe 10 februarie 1929 la staţia meteorologică Vf. Omu

Maximă absolută a lunii este de 26 de grade, înregistrată la Medgidia, în 27 februarie 1995 şi la Pătârlagele, în 16 februarie 2016, conform datelor furnizate de Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie.

La Bucureşti, minima absolută este de minus 30,2 grade Celsius, înregistrată în 6 februarie 1954, la staţia meteorologică Bucureşti-Afumaţi, iar maxima absolută este de 25,7 grade, înregistrată la staţia meteorologică Bucureşti-Filaret, în data de 16 februarie 2016, potrivit caracterizării climatice a lunii februarie, publicate de Administraţia Naţională de Meteorologie.

Valori ale temperaturii minime a aerului foarte scăzute s-au înregistrat, cu precădere, în anii 1929, 1954, 1985, 2012. Anul 1954 s-a remarcat nu numai prin temperaturi minime foarte scăzute ci şi prin căderi masive de zăpadă şi viscole ce au afectat mai ales jumătatea de sud a ţării.

Pe de altă parte, ani în care s-au înregistrat temperaturi maxime mari (peste 19 grade Celsius), neobişnuite pentru luna februarie, au fost 1990, 1994, 1995 şi 2016. Printre anii cu cele mai calde luni februarie se află 1966, 1977, 1995, 2002 şi 2016.

Potrivit caracterizării climatice a lunii februarie, ultima lună calendaristică de iarnă păstrează multe din caracteristicile lunii ianuarie.

Deşi se apropie echinocţiul de primăvară şi ziua creşte, iar temperatura aerului înregistrează o uşoară creştere, totuşi advecţiile maselor de aer rece din nordul, nord-estul şi nord-vestul continentului European şi staţionarea lor determină, de cele mai multe ori, ca temperaturile să fie la fel de scăzute ca în prima lună a anului şi gerurile să fie la fel de aspre.

Din datele înregistrate în perioada 1961-2021 la staţiile meteorologice din reţeaua Administraţiei Naţionale de Meteorologie se constată că, în luna februarie, valorile temperaturii medii ale aerului sunt pozitive în zone din sudul ţării (în Oltenia, în cea mai mare parte a Munteniei, în Dobrogea şi Delta Dunării), precum şi în zonele de câmpie din vestul ţării şi variază, în general, între 0 şi 2 grade C.

Izolat, în zona sudică a litoralului şi pe suprafeţe reduse din sud-vestul ţării, valorile medii de temperatură depăşesc 2 grade C. În Transilvania şi Moldova, acestea se situează între -2 şi 0 grade C, coborând, în zona deluroasă şi subcarpatică, uneori, până la -4 grade C. Pe culmile joase ale Carpaţilor precum şi în depresiunile din estul Transilvaniei, temperatura medie a aerului are valori cuprinse între -6 şi -4 grade C. La altitudini de peste 1500 de metri, în Carpaţii Orientali, dar şi în masivele din Carpaţii Meridionali, valorile scad până la -8 grade C şi izolat, sub această limită.

Regimul precipitaţiilor din februarie este destul de apropiat de cel din luna ianuarie. Cele mai mici cantităţi de precipitaţii, cuprinse între 20 şi 30 mm, sunt caracteristice Moldovei, Bărăganului şi Dobrogei precum şi Podişului Transilvaniei. În extremitatea estică a Deltei Dunării şi izolat, în centrul Transilvaniei şi al Moldovei, valorile medii multianuale ale cantităţii de precipitaţii scad sub 20 mm. Spre vestul ţării, cantităţile de precipitaţii cresc, înregistrându-se valori medii cuprinse între 30-40 mm în cea mai mare parte a Munteniei, Olteniei, în Câmpia şi Dealurile de Vest, precum şi pe areale din nordul Carpaţilor Orientali. Cantităţi lunare mai mari de 40 mm se regăsesc în masivele din Carpaţii Meridionali, în Munţii Banatului, Munţii Apuseni şi în Maramureş.

Cantitatea maximă absolută lunară de precipitaţii din februarie, înregistrată la staţiile meteorologice din România, este de 371,5 mm, la Vf. Omu, în anul 1944. La Bucureşti, maxima absolută lunară de precipitaţii este de 147,1 mm şi a fost înregistrată la Bucureşti-Filaret, în anul 1895.

Cele mai multe maxime absolute ale cantităţii lunare de precipitaţii au fost înregistrate în anii 1953, 1954 şi 1999.

Printre anii cu cele mai ploioase luni februarie se află 1969, 1970, 1978, 1986 şi 2010. Pe de altă parte, în topul anilor cu cele mai secetoase luni februarie se regăsesc 1975, 1976, 1994, 1998, 2008 şi 2014.

Sursa:dcbusiness.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE

Conform tradiției pe data de 2 februarie a fiecărui an se sărbătorește ziua Ursului, Stretenia sau Întâmpinarea Domnului. În această zi iarna se întâmpină cu primăvara

La 40 de zile de la nașterea lui Hristos creștinii ortodocși celebrează Întâmpinarea Domnului. Potrivit calendarului creștin în aceasta zi, Mântuitorul este dus pentru prima dată la Templu de Fecioara Maria și de Iosif.

Cu această ocazie se făcea Împlinirea legii. Asta însemnă că orice băiat trebuia să fie afierosit lui Dumnezeu în a 40-a zi de la naștere. Tot in acest moment se făcea și curățirea mamei.

În tradiția românească mai multe obiceiuri sunt legate de această zi, care popular mai este numită și Ziua Ursului.

În această zi mamele își ungeau copiii cu grăsime de urs. Prin aceasta practica se credea că puterea acestui animal era transferata asupra copiilor, iar cei care aveau boli psihice erau tratați în această zi prin afumare cu par de urs.

Se credea că, dacă în această zi de 2 februarie este soare, ursul iese din barlog și își vede umbra. Animalul se sperie și se retrage în bârlog. Dacă ursul se întoarce la hibernare iarna se prelungește cu încă șase săptămâni.

Spiritualitatea populară păstrează sărbătoarea numită ”Stretenie” sau ”Ziua Ursului”. În tradiţia românească, Stretenia era văzută drept o sfântă care ajuta oamenii nevoiaşi. Se consideră că, în această zi, anotimpul rece se confruntă cu cel cald. Oamenii puneau schimbarea vremii pe seama comportamentului ursului, numit „Ăl Mare” sau Martin. Legendele spun că, dacă pe 2 februarie este soare, ursul iese din bârlog și, văzându-și umbra, se sperie și se retrage, prevestind, astfel, prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni. Dimpotrivă, dacă în ziua de Stretenie cerul este înnorat, ursul nu-și poate vedea umbra şi rămâne afară, prevestind slăbirea frigului şi apropierea primăverii.

Pentru a câştiga bunăvoința animalului sălbatic, oamenii aşezau pe potecile pe unde ursul obişnuia să treacă vase cu miere şi bucăţi de carne. Tradiţia spune că părinţii îşi ungeau copiii cu untură de urs pentru ca ei să fie puternici şi sănătoşi, fiind convinşi că puterea ursului îi este dăruită pruncului. Bolnavii de “sperietoare” erau tratați în această zi prin afumare cu păr smuls dintr-o blană de urs. Ziua de 2 februarie mai era şi sărbătoarea vitelor şi a babelor. Este bine ca femeile să îşi ducă pruncii spre închinare la biserică. Credincioşii cinstesc Icoana Maicii Domnului pentru spor şi sănătate în această zi. Tot în această zi are loc „Târcolitul viilor”, un ritual de ocol, îndeplinit de viticultori.

Se spune din bătrâni că în ziua de Stretenie ursul va ieși din bârlog și, cu acest prilej, se pot face previziuni meteorologice importante referitoare la noul an. Astfel, în ziua de Stretenie, ursul iese din bârlog și joacă de jur-împrejur. Dacă afară e soare și ursul își vede umbra atunci se va speria, se va întoarce în bârlog și va mai sta acolo încă șase săptămâni, pentru că atât va mai ține iarna. Dacă însă ursul nu-și va vedea umbra, în ziua de Stretenie, atunci va rămâne afară și iarna se va întrerupe, iar primăvara urmează să se apropie. Se mai zice despre ziua Ursului că este o zi rea, cu multe ceasuri rele, iar cine se naște sau cine face nuntă în această zi va avea parte numai de necazuri și nu-i va merge bine, potrivit traditii-superstitii.ro.

Stretenia este și o sărbătoare a babelor, când se adună toate la un loc și încep să vorbească despre vrute și nevrute.

Un obicei vechi care se practică în ziua de Stretenie este “Târcolitul viilor”. Conform acestui obicei, capul familiei are datoria de a trece pe la vie în dimineața acestei zile. Totodată, godpodarul trebuie să aibă la el un fel de caltaboș și o sticlă de vin în traistă.  Va oficia, astfel, un fel de ritual: va ocoli via de trei ori, va pune în fiecare colț al podgoriei o bucată de caltaboș, după care va tăia o coardă de viță pe care o va unge cu funingine și va bea o gură de vin. La final, după ce toate acestea au fost îndeplinite,  va rosti o formulă magică sub formă de monolog sau dialog: “ Doamne, să-mi faci strugurii cât bundaretele de mari!”, scrie traditii-superstitii.ro.

În general, ziua de Stretenie se ține pentru sporul casei și pentru sănătate.

Superstițiile specifice zilei de Stretenie sunt numeroase, multe dintre ele făcând referire la vremea ce urmează.

Dintre superstițiile zilei de Stretenie, amintim:

Cine lucrează în ziua de Stretenie va cădea în boală și i se va strâmba gura;
Dacă boul, în cursul zilei de Stretenie, va bea apă din urma lui, atunci este semn că trece iarna;
Dacă bea un bou apă din streașina casei, atunci anul va fi unul cu mană pentru albine și oi;
Dacă în ziua de Stretenie este cald, atunci, în cursul anului, va fi vară călduruoasă și îmbelșugată, iar dacă în această zi este frig, ger și viscol, atunci vara va fi friguroasă și neroditoare;
În această zi, a Streteniei, se strâmbă pârtia, adică începe a se topi zăpada, etc

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE