Povestea zilelor săptămânii, în folclorul românesc: Ce nu e bine să faci, în funcție de ziua săptămânii, potrivit unor superstiții

În folclorul românesc zilele au şi ele sufletul lor, sunt aşa, ca nişte făpturi, iar înainte vreme umblau pe pământ, de aceea avem zile bune şi zile rele, zile îmbelşugate şi zile sterpe, zile femeie şi zile bărbat.

Se povesteşte că „Luni” e bărbat şi e bun pentru începutul tuturor lucrurilor, ţine cheia de la cea dintâi poartă a ceriului, iar când treci pragul spre lumea de dincolo îţi arată drumul pe care trebuie să mergi.

„Marţi” e tot bărbat, dar e zi pocită, zi rea, în care nu-i bine să începi nimic şi nici să pleci la drum. E ziua Sfântului Ilie şi postul se ţine pentru duşmani.

„Miercuri” e femeie, zi bună, solară, în care se posteşte pentru Maica Domnului.

„Joi” e bărbat, zi norocoasă, benefică dragostei şi căsătoriei, aflată sub protecţia Sfântului Neculai.

„Vineri” e una dintre zilele cele mai încărcate de sacralitate, e sora „Duminicii” şi stă sub semnul Crucii dătătoare de viaţă, pentru care se şi posteşte.

Sâmbătă e tot femeie, însă e zi nefastă, ziua în care se aduc ofrande moşilor de neam, când cerul se deschide, iar morţii se uită să vadă dacă au primit ceva de pe „astă lume”. Nu-i bine să începi nimic, nici lucru, nici drum şi, îndată ce te scoli, trebuie să-ţi faci cruce, „căci dracii toată săptămâna rod lanţurile diavolului”, iar sâmbăta doar într-o cruce se mai ţin.

Avem noroc că vine „Duminica”, zi solemnă, festivă, luminoasă, cea mai mare şi mai frumoasă dintre toate, ziua rugăciunii, a învierii, a bucuriei, a nunţilor şi jocurilor. Se povesteşte că „Duminica” e o sfântă înveşmântată în alb care locuieşte într-un palat de aur, dincolo de apa sâmbetei; unii spun că ar fi verişoară primară cu soarele, alţii că ar fi mama Mântuitorului

Ce nu e bine să faci, în funcție de ziua săptămânii, potrivit unor superstiții

După cum vă spuneam, superstițiile există încă din cele mai vechi timpuri, iar mulți oameni țin cont de acestea și în prezent, unele dintre ele fiind legate de zilele săptămânii. De exemplu, majoritatea celor care cred în aceste lucruri, spun că marțea este zi cu ghinion, iar vinerea ai mari șanse să te îmbolnăvești. Ei bine, fie că le crezi sau nu, iată ce spun unele superstiții.

Una dintre cele mai cunoscute superstiții în ceea ce privește zilele săptămânii spune că, luni, miercuri, joi și duminică sunt zile care aduc noroc. Pe de altă parte, marți, vineri și sâmbătă sunt zile cu ghinion.
De asemenea, se pare că marți și vineri 13 sunt zile nefaste ale fiecărei luni.
Totodată, se spune că lunea nu este bine să cheltui mulți bani, dar nici să dai lucruri sau bani împrumut, pentru că în acest fel dai și norocul și îți va merge rău toată săptămâna.
Potrivit unei alte superstiții, marțea este zi cu ghinion, deoarece aceasta este ziua cu trei ceasuri rele, când se pot întâmpla lucruri neprevăzute.
O altă superstiție legată de zilele săptămânii spune că nu este bine să te pornești la drum vinerea. De ce? Ei bine, se pare că dacă faci acest lucru, s-ar putea să nu ai noroc la destinație.

De asemenea, nu e bine să îți tai unghiile nici vineri, dar nici duminica. Se spune că dacă vei face asta, vei avea ghinion, vei intra într-un conflict cu cineva sau o persoană te va dușmăni.
Unii sunt de părere că ziua de sâmbăta este una în care norocul tău este schimbător și trebuie să dai de pomană sau să faci o faptă bună, pentru ca să îți meargă bine.
O altă superstiție legată de ziua de sâmbătă spune că nu trebuie să începi nimic din ce nu poți termina în această zi. Se spune că dacă vei face asta, vei avea ghinion.
Este deja știut faptul că duminica este zi de odihnă, așadar nu se lucrează, nu se spală rufe, nu se gătește, altfel odihna nu îți va prii ar putea să îți meargă rău și să ai probleme de sănătate.

Sursa:legendeleromanilor.ro, stiridinlume.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE

Cheile Mândruțului, un canion îngust dar spectaculos ce oferă adrenalină pasionaților de sporturi extreme

Cheile Mândruţului se găsesc la aproximativ un kilometru de comuna Scărişoara din judeţul Alba, în estul Munţilor Bihorului. Numele lor provine de la Piatra Mândruţului, care se află lângă ele. Accesul la chei se face de pe DN 75, pe ruta Turda – Câmpeni – Stei.

Cheile nu sunt deloc lungi, ci au doar 350 de metri lungime. Sunt înguste şi au aspect de canion, însă reprezintă o zonă ştiinţifică de mare interes. Asta mulţumită rocilor în care au fost săpate şi mulţumită reliefului carstic. Cheile se află pe cursul superior al Arieșului Mare, râul care le-a şi format, de altfel. Altitudinea lor maximă este de 1003 metri, atinsă în vârful Piatra Bobului, în timp ce altitudinea minimă de 685 de metri este atinsă în talvegul Arieșului Mare.

Cheile au fost formate şi cu contribuţia eroziunii unor roci care au fost transportate de torenţi. Unul dintre aceşti torenţi a primit numele de “Vâlceaua” şi este cel mai interesant pentru că şi-a format propriile chei, aflate perpendicular pe Cheile Mândruţului.

Cheile Mândruţului nu prezintă cascade de mari dimensiuni sau marmite foarte adânci, ca alte chei din România. Marmitele sale au cel mult un metru adâncime, însă acestea compensează prin golurile subterane aflate în Piatra Mândruţului, care însumează 53. Nici acestea nu impresionează prin dimensiuni, mai ales că nu au mai mult de 100 de metri – cea mai mare este Peştera Mare de la Colțul Morii, care are 85 de metri.

Pasionaţii de sporturi extreme găsesc în Cheile Mândruţului un loc perfect pentru a le practica. Aici, se pot iniţia cei care vor să practice canyioning-ul, un sport care nu a ajuns să fie atât de popular în ţara noastră, mai ales că există puţine locuri în care se poate practica.

Sunt situate la intrarea in comuna Scarisoara, dinspre Albac, accesul se realizeaza de pe DN75,Turda – Campeni-Stei, paralel cu valea Ariesului, formeaza o rezervatie geologica-geomorfologica, cu interes major pentru stiinta, datorat rocilor in care sunt sapate si formelor de relief carstic reprezentativ, sunt constituite din stancarie si partial padure, iar rezervatia e un ansamblu de pante stancoase, cu microrelief variat si accidentat, care adaposteste grote, avenuri si pesteri, intre care cea mai insemnata este „Pestera Corobana Mandrutului”;
chiar daca nu au cascade inalte sau marmite adanci, ele au toate elementele caracteristice ale unui canion si reprezinta un loc ideal pentru initierea micilor aventurieri in tainele canyoning-ului.

Sursa:destepti.ro, sursă foto: mapio.net

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE

Echinocțiul de toamnă marchează sfârșitul verii astronomice și ziua în care începe sezonul de toamnă, în emisfera nordică

Este momentul în care ziua și noaptea sunt egale în orice loc de pe Pământ deoarece Soarele, prin mișcarea sa pe cer, se află pe ecuatorul ceresc.

Punctul echinocțiului de toamnă, numit și „punct autumnal”, se află pe sfera cerească la intersecția eclipticii (ce reprezintă proiecția pe sfera cerească a planului orbitei Pământului) cu ecuatorul ceresc, pe care Soarele îl traversează la această dată, trecând din emisfera nordică a sferei cerești în cea sudică. Cuvântul „echinocţiu” derivă din cuvântul francez „équinoxe” care, la rândul lui, provine din latinescul „aequinoctium”, format din „aequus” – egal şi „nox, noctis” – noapte.

De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeaşi dată din cauza faptului că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. De când a fost alcătuit calendarul gregorian (1582), echinocţiul de toamnă s-a produs la 21, 22, 23 sau 24 septembrie, mai des însă la 22 sau 23 septembrie. După producerea acestui fenomen astronomic, orele de lumină vor începe să scadă, până la solstiţiul de iarnă, de la 22 decembrie.

Debutul toamnei marchează şi începerea târgurilor şi iarmaroacelor acestui anotimp, praznicele de pomenire a morţilor şi de pomenile date pentru cei în viaţă. În tradiţiile tuturor popoarelor, echinocţiul de toamnă este legat de încheierea muncilor agricole, de sărbătorirea recoltelor.

Echinocţiul de toamnă este un punct de cotitură pentru natură, când se iau ultimele recolte şi se sădesc seminţe pentru toamnă. Păsările se retrag în ţările călduroase, iar celelalte animale îşi fac provizii şi se pregătesc pentru frig. Tradiţia spune că florile se plâng una către alta pentru a se usca. De începutul anotimpului mai rece sunt legate câteva superstiţii. Acum se face primul must, din struguri călcaţi în coşarcă. Se bat nucii, se adună merele şi gutuile. Tradiţia spune că ultimele fructe din pomi se lasă pentru Mama Natură. Tradiţia spune că e o perioadă de introspecţie, în care ne facem planuri şi ne regenerăm, precum natura. În mitologia greacă, toamna începea când se întorcea zeiţa Persefona împreună cu soţul ei, Hades, în lumea subpământeană. Noul sezon te face să pui în balanţă eșecurile şi reuşitele din lunile din urmă.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE