Știri
Finanțări nerambursabile pentru două proiecte culturale, la Sebeș
În urma evaluării proiectelor culturale înaintate spre finanţare Administraţiei Fondului Cultural Naţional, Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeş, prin Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş, a obţinut două finanţări nerambursabile pentru proiectele depuse pe linia de finanţare „Patrimoniu Cultural Material”.
Denumirea proiectului cultural: Între sacru şi profan. Repertorierea și digitizarea troițelor și a cimitirelor cu stâlpi funerari de pe Valea și din Munții Sebeșului
Proiectul cultural se va finaliza la data de : 15 11 2018
Buget: 38.550 lei, din care 28.912 lei reprezintă finanţarea nerambursabilă a Administraţiei Fondului Cultural Naţional (AFCN), iar diferenţa de 9.638 lei este asigurată de Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeş – 5.783 lei – şi Municipiul Sebeş – 1.855 lei şi Primăria Comunei Şugag – 2000 lei.
Prezentul proiect își propune aducerea în atenția publicului larg a unui patrimoniu valoros, de cele mai multe ori ignorat, şi care datorită perisabilităţii materialelor din care este confecţionat, se degradează constant, riscând chiar să dispară. Este vorba de troiţele şi de stâlpii funerari din cimitirele aflate în cătunele izolate din Munții Sebeșului. Cele mai multe dintre troiţele aflate în atenţia noastră, conservă o pictură realizată de iconari din centrul de la Laz, şi pot fi datate în secolul al XIX şi în prima jumătate a veacului următor. Stâlpii funerari reprezintă expresia unei manifestări spirituale unice la nivelul ţării, pe cale de dispariţie, iar cei care se mai păstrează datează din prima jumătate a secolului XX.
Proiectul este structurat pe patru activități principale:
1. Repertorierea şi cartografierea tuturor troiţelor şi a cimitirelor cu stâlpi funerari din zona aflată în atenţia noastră. Acest demers va implica întocmirea câte unei fişe analitice de evidenţă pentru fiecare obiectiv în parte, document care va cuprinde localizarea, descrierea, datarea, starea de conservare şi alte date tehnice. Informaţiile cuprinse în fişe vor fi completate cu o documentaţie grafică alcătuită din planuri de situaţie, fotografii şi desene la scară.
2. Digitizarea fiecărui obiectiv. Acest demers va implica realizarea de modele tridimensionale ale troiţelor şi stâlpilor funerari, iar în cazul cimitirelor, panorame 360o şi fotografii aeriene, care să permită vizualizarea acestora integrată în peisajul cultural specific zonei în discuţie.
3. Promovarea în rândul localnicilor a acestui patrimoniu, care din păcate nu este recunoscut ca atare şi nu se bucură de protecţia oferită de legislaţia din domeniul patrimoniului cultural. În acest sens, vor fi organizate expoziţii itinerante, conferinţe în şcolile din zonă, se vor distribui pliante localnicilor, toate în scopul conştientizării valorii artistice şi documentare a acestor monumente.
4. Valorificarea rezultatelor proiectului. Într-o primă fază, se vor publica online, pe o pagină web dedicată proiectului (care va avea şi o versiune în limba engleză), toate obiectivele digitizate, astfel încât aceste „monumente” să poată fi cunoscute şi de către publicul larg. În completare, se va edita şi publica un repertoriu tipărit care va cuprinde, pe lângă documentaţia grafică, toate informaţiile dobândite pe parcursul derulării proiectului.
Pe lângă aducerea în atenţia publicului a acestui patrimoniu, proiectul va consemna o stare de fapt existentă şi, totodată, poate fi punctul de plecare pentru o viitoare acţiune de includere a unora dintre obiective în lista monumentelor, precum şi pentru restaurarea sau conservarea lor.
Proiectul este implementat de Centrul Cultural „Lucian Blaga”, prin Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş, în parteneriat cu Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, Institutul de cercetări socio-umane Sibiu şi Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva, instituţii de unde provin membrii echipei proiectului.
Denumirea proiectului cultural: Sava Henţia din nou acasă. 170 ani de la naşterea artistului
Proiectul cultural se va încheia la data de 15 11 2018.
Buget: 68.725 lei, din care 34.363 lei reprezintă finanţarea nerambursabilă a Administraţiei Fondului Cultural Naţional (AFCN), iar diferenţa de 34.362 lei este asigurată în părţi egale de Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeş – 17.181 lei – şi Municipiul Sebeş – 17.181 lei.
Prin derularea acestui proiect ne propunem să marcăm cei 170 de ani care au trecut de la naşterea unuia dintre cei mai importanţi artişti plastici din zona Sebeşului, şi anume pictorul Sava Henţia.
Sava Henția (născut la 1 februarie 1848, Sebeșel, jud. Alba – decedat la 21 februarie 1904, Bucureşti) a fost un pictor realist, grafician, muralist și ilustrator de carte român, recunoscut mai ales pentru contributia sa remarcabilă la arta documentară, el fiind si un subtil desenator și colorist, reușind deseori să depășească pictura convențională. Știut mai ales ca portretist, Sava Henția este cel mai important pictor pe care l-a dat zona Sebeșului, portretele sale, multe dintre ele ale unor sebeşeni ca: doctorul oculist Krasser (1886), protopopul Ioan Tipeiu şi soţia sa Ecaterina Tipeiu (1896), dar şi ale unor personalităţi ale epocii ca: Virgil Cioflec (1900), ministrul Vernescu şi soţia acestuia (1875), consacrându-l ca maestru al acestui gen. A făcut studiile la Școala de Belle Arte din București unde i-a avut ca profesori pe Gheorghe Tătărescu și Theodor Aman. A urmat cursurile de pictură la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts de la Paris sub îndrumarea pictorului Alexandre Cabanel. A murit în anul 1904, lăsând în urma sa o operă bogată (peste 500 de portrete, compoziţii istorice, peisaje, naturi statice etc.) rezultatul unei activităţi artistice diverse şi susţinute.
A participat inclusiv la Războiul de Independență (1877-1878), alături de Nicolae Grigorescu, George Demetrescu Mirea şi Carol Popp de Szathmari, în calitate de „pictor de front”, realizând o serie de lucrări care au ca tematică acest război, dar și scene din spatele frontului, lucrări care au fost achiziţionată pentru colecţia regală.
Înscriindu-se în tendințele vremurilor în care s-au intensificat schimburile culturale dintre Ardeal și România, Sava Henția și-a adus contribuția la cristalizarea conștiinței naționale românești, de aceea credem că este oportun ca la un moment aniversar (anul acesta se împlinesc 170 de ani de la nașterea artistului), care coincide și cu Centenarul Unirii din 1918, să readucem în atenția publicului iubitor de artă, lucrările acestui pictor ardelean care s-a consacrat la Bucureşti ca unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai curentului academist.
Cu o cotă de vânzare în creștere, lucrările artistului se tranzacționează pe piața de profil cu sume cuprinse între 750 și 12.500 de euro, acest fapt justificând, parțial, oportunitatea derulării unui astfel de demers.
Muzeul Municipal „Ioan Raica” din Sebeş deține o importantă colecție de tablouri semnate de Sava Henţia, ce numără 44 de lucrări (34 – ulei pe pânză, 6 – ulei pe carton, 2 – acuarele, un desen şi o lucrare ulei pe lemn), toate aceste opere fiind reprezentative pentru activitatea pictorului între anii 1871 şi 1902.
Astfel, în anul 2018 ne propunem realizarea unei expoziţii aniversare dedicată acestui mare artist român, care să îmbine tehnicile clasice de expunere cu metodele moderne de informare a publicului vizitator, întregul demers fiind completat de redarea către public a patru lucrări (ulei pe pânză) semnate de Sava Henţia – Portret de bărbat – dr. Krasser (1881); Portret de bărbat – Primarul Maxim din Pianu de Sus (1899); Portret de bărbat (1876); Portret de bărbat – Al. Lahovari (1900) – , pe care instituţia noastră le deţine şi care nu au fost niciodată expuse datorită stării lor de conservare şi care vor fi restaurate cu această ocazie. În scopul promovării evenimentului, precum şi a artistului plastic şi a colecţiei deţinute de muzeul nostru, se va realiza un film documentar care va fi difuzat în mediul online. De asemenea, se va edita şi un catalog de expoziţie ce va cuprinde toate operele lui Sava Henţia din colecţia de artă a Muzeului Municipal „Ioan Raica” din Sebeş.
Proiectul este implementat de Centrul Cultural „Lucian Blaga”, prin Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş, în parteneriat cu Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia şi Asociația Ars Transsilvaniae din Cluj Napoca, instituţii de unde provin membrii echipei proiectului.
Știri
APRILIE, Prier: Datini, tradiții și obiceiuri românești
Prier înseamnă timp favorabil, prielnic atât pentru semănatul holdelor dar și pentru turmele de animale. Datini, tradiții și obiceiuri românești, în luna aprilie
Conform tradiției populare românești, luna aprilie se mai numește și „Prier”. Această denumire populară, a lunii aprilie, provine de la verbul “a prii” și înseamnă timp prielnic pentru semănături, ori lucrări în gospodărie .
Când vremea este înșelătoare, cu timp friguros și secetos pentru lucrările de primăvară, aprilie anunță sărăcie și se numește și ”Traistă-n băț”. De fapt, în spiritualitatea populară se și spune că ”Prier priește, dar și jupuiește!”, aluzie la zilele capricioase, cu timp potrivnic lucrărilor de sezon. În această lună se continuă semănatul de primăvară, început în martie. Acum se închid țarinile, ceea ce înseamnă că oile și vitele nu mai au voie să pască libere iar pășunatul devălmaș este întrerupt pentru câteva luni, se formează turmele, se repară gardurile țarinilor, se tund oile înainte de a fi urcate la munte etc. Se mai spune, despre luna aprilie, că este o lună capricioasă în care vremea va fi ori geroasă, ori călduroasă. Totodată, în luna lui aprilie se fac prevestiri ale vremii ce va urma, astfel se nasc o parte din superstițiile acestei luni.
Dacă în luna lui Prier este vreme frumoasă și călduroasă, atunci luna mai va avea vreme rece, cu înghețuri; Dacă la Prier este vreme posomorâtă și rece, atunci luna lui mai va avea vreme frumoasă și călduroasă; Negura de la răsărit, din luna aprilie, e semn bun pentru anul în curs; Dacă în aprilie tună și fulgeră, atunci nu există motive să ne temem de ger; Vremea frumoasă din luna aprilie ne va aduce o vară furtunoasă, etc.
Veseli de 1 aprilie – superstiții de 1 aprilie
Ziua Păcălelilor şi Ziua internațională a păsărilor. Dar pe noi ne interesează primul aspect. De unde vine? Cum se … manifestă? şi ce superstiții avem de 1 Aprilie?
Ziua de 1 Aprilie a fost întotdeauna un prilej de distracție şi cum e sănătos să râzi, ne bucurăm şi noi când avem prilejul. Se pare că originile acestei zile se regăsesc, ca multe alte obiceiuri, în schimbarea calendarului gregorian. Se spune că, odată cu această schimbare, mulți nu s-au putut obişnui cu noile date ale sărbătorilor. Și atunci, în timpul lui Carol al IX-lea, mulți neadaptați sărbătoreau Anul Nou la… 1 Aprilie! Cei ce sărbătoreau astfel erau numiți „nebuni de Aprilie”. Apoi obiceiul s-a perpetuat până-n zilele noastre, pierzându-şi semnificația inițială şi păstrând doar… ”nebunia”. Pentru că e o nebunie veselă şi plăcută! Superstiţia spune că păcăleala de 1 Aprilie trebuie făcută până la ora 12:00, cele după această oră, se zice că aduc ghinion. Tot o superstiţie spune că în ziua de 1 Aprilie nu se fac căsătorii, pentru că: ori acestea nu durează, se destramă, ori soţul va fi „sub papuc”. La noi, se spune că dacă nu păcăleşti pe nimeni de 1 Aprilie, tot anul până la celălalt 1 Aprilie vei fi tu cel păcălit. Tot anul? Nu-i cam mult? Dar dacă aşa zice superstiţia, să ne grăbim să păcălim pe cineva. Pardon: ce vă spunem mai jos nu-i păcăleală.
Sărbătoarea Floriilor – tradiții și obiceiuri
Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile este prima sărbătoare cu dată schimbătoare din calendarul anului bisericesc. Totodată, Floriile deschid ciclul sărbătorilor pascale, care se încheie la Înălțarea Domnului. În ziua de Florii există obiceiul de a merge la Biserică cu ramuri de salcie înmugurite, pentru a fi sfințite de către preot. Conform tradiției creștine, obiceiul ne amintește de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi, când a fost întâmpinat de mulțime cu ramuri de măslin și crenguțe de palmier sau flori. Crenguțele de salcie vor fi împărțite credincioșilor ce au participat la slujba de Florii. Aceștia vor lua crenguțele acasă și le vor pune la geamuri, la uși și la porți pentru a le apăra casele de rele și necazuri. În unele zone ale țării, oamenii de la sate se încing cu ramurile de salcie, peste mijloc, deoarece se spune că acest ritual îi apără de boli și îi face mai robuști. Exista și obiceiul ca părinții sa-și lovească copiii cu nuielușa de salcie, când veneau de la biserică. Credeau că așa vor crește sănătoși și înțelepți. Oamenii le puneau și pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta să rodească. Exista credința că abia acum pomii prind putere să rodească. De aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teama ca aceștia să nu rămână fără rod. În ziua de Florii, stupii erau împodobiți cu ramurile de salcie sfințite, ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină. În unele sate, mâțișorii erau aruncați în curte când începea să bată grindina. Însă, ramurile de salcie aveau în principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate, sau erau utilizate și în scopuri terapeutice, oamenii înghițeau mâțișori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriți de diferite boli. Un alt obicei, întâlnit în ziua de Florii, este acela de a trece pe la mormintele rudelor pentru a le agăța de cruci crenguțele de salcie, astfel aceștia vor ști că Paștele se apropie. Tot în ziua de Florii, șnurul de mărțișor se va agăța într-un copac înmugurit sau înflorit pentru a avea sănătate și belșug în anul ce urmează. Totodată, ziua de Florii este prilej de sărbătoare pentru cei cu nume de flori, deoarece își serbează onomastica.
Obiceiul Lazaritelor
Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a înviat pe Lazăr. Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. În popor se crede că Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvară. Potrivit tradiției, într-o sâmbătă Lazăr a plecat cu oile la păscut, lăsând-o pe mama sa să facă plăcinte. Urcând întru-un copac să ia muguri pentru animale, își aduce aminte de plăcinte. Se grăbește să coboare, cade și moare. Potrivit legendei că Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor, exista obiceiul ca în această sâmbătă, femeile de la țară să facă ofranda de pomenire a morților împărțind plăcinte de post. Profesorul Ion Ghinoiu afirma că în ajunul sau sâmbăta Floriilor, se efectua un ceremonial complex, numit Lazarita, care era structurat după modelul colindelor. Ion Ghinoiu afirma că Lazarita era un ceremonial la care participau numai fetele. „Una din fete, numita Lazarita, se îmbrăca în mireasă și colinda împreună în fața ferestrelor caselor unde au fost primite. Lazarita se plimba cu pași domoli, înainte și înapoi, în cercul format de colindătoarele care povestesc, pe o melodie simpla, drama lui Lazăr sau Lazarica: plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunza, moartea neașteptată prin căderea din copac, căutarea și găsirea trupului neînsuflețit de către surioarele lui, aducerea acasă, scăldatul ritual în lapte dulce, îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci”.
Sărbătoarea dinților
Ziua de 11 aprilie este dedicată Sfântului Antipa, despre care oamenii din popor cred că vindecă durerile de dinți și măsele. Sfântul Antipa s-a rugat pentru cei care îi vor face pomenire să fie feriți de patimi și de alte boli, între care și nesuferita durere a dinților.
Sursa:azm.gov.ro, sursa foto:dragusanul.ro
Știri
Ziua Păcălelilor: Originea acestei zile și cum este sărbătorită în alte țări. Nimeni nu are voie să se supere pe 1 aprilie
De Ziua Păcălelilor nimeni nu are voie să se supere: Care este originea zilei
În fiecare an, la 1 aprilie, oamenii din lumea întreagă marchează Ziua păcălelilor, cunoscută și ca Ziua păcălitului sau Ziua nebunilor, când fiecare încearcă, cu mai mult sau mai puțin succes, să-i facă o șotie colegului, prietenului, vecinului, unui membru de familie, mai exact, toată lumea păcălește pe toată lumea.
Celebrarea Zilei Pacalelilor isi are originile in Franta, in secolul al XVI-lea, cand a fost adoptat calendarul Gregorian, care a mutat Anul Nou de la 1 aprilie la 1 ianuarie. Vestea noului calendar s-a raspandit incet iar cei care continuau sa sarbatoreasca anul nou de 1 aprilie era considerati ″pacalitii de 1 aprilie″.
In Franta, 1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR, este numita Poisson d’Avril, adica „pestele de aprilie”, cu referire la un peste tanar, usor de capturat. Francezii obisnuiesc sa-si pacaleasca prietenii lipind-le pe spate un peste de hartie. In momentul in care cineva descopera farsa, acesta trebuie sa strige „Poisson d’Avril!”.
Timp de 200 de ani, practica farselor de 1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR, s-a raspandit in Anglia si in Statele Unite. Toate farsele trebuie sa fie facute pana la ora pranzului. Orice farsa facuta dupa aceasta ora va aduce ghinion farsorului.
ZIUA PACALELILOR, 1 APRILIE – Cei care nu raspund cu zambetul pe buze unei farse facute de vor fi urmariti de ghinion tot anul. Barbatii pacaliti de o femeie frumoasa de Ziua Pacalelilor vor ajunge sa o ia de nevasta, sau, daca barbatul este casatorit, cei doi vor ramane prieteni foarte buni.
Originea acestui obicei nu este cunoscută cu exactitate. Unii consideră că aceasta este legată de schimbarea anotimpului, în timp ce alții cred că provine de la adoptarea noului calendar. Ipoteza acceptată de majoritate, însă, susține că obiceiul păcălelilor de 1 aprilie a apărut în vestul Europei, pe la jumătatea secolului al XVI-lea, conform site-ului www.infoplease.com. În vechiul calendar iulian, Anul Nou se sărbătorea la 1 aprilie, dar în 1582, papa Grigorie al XIII-lea a făcut trecerea de la vechiul calendar iulian la noul calendar, care avea să-i poarte numele — calendarul gregorian, sărbătoarea Anului Nou mutându-se de atunci pe 1 ianuarie. Oamenii au avut probleme în a se obișnui cu noua dată a acestei sărbători și au continuat să-și trimită felicitări și să-și facă urări tot pe 1 aprilie. Cei care continuau să sărbătorească Anul Nou la 1 aprilie au fost numiți „nebuni de aprilie”, de unde și denumirea de Ziua nebunilor (April Fools’ Day) sau Ziua păcălelilor. Cu timpul, felicitările trimise pentru Anul Nou la 1 aprilie au început să fie considerate farse, fiind însoțite adeseori de cadouri hazlii, relatează Agerpres.
Ziua de 1 aprilie este recunoscută ca Zi a păcălelilor în majoritatea țărilor lumii. Marcată mai întâi în Europa, a trecut peste ocean și s-a răspândit apoi în majoritatea țărilor de pe glob. Este totuși sărbătorită cu preponderență în Europa și în America și mai puțin de civilizațiile orientale.
La noi în țară, Ziua păcălelilor se sărbătorește începând cu secolul al XIX-lea. Potrivit site-ului www.istorie-pe-scurt.ro, se obișnuiește ca farsele să fie făcute până la ora prânzului, altfel acestea aduc ghinion păcăliciului. Tradiția spune că dacă o fată frumoasă reușește să te păcălească, trebuie să o iei de nevastă sau măcar să fii prietenul ei. Dar nu este indicat să te căsătorești la 1 aprilie, pentru că bărbatul însurat în această zi va fi toată viața sub papucul nevestei. Copiii născuți la 1 aprilie vor avea succes pe aproape toate planurile, dar ar fi bine să stea departe de jocurile de noroc.
Prin celebrarea acestei sărbători, ziua de 1 aprilie devine un prilej de bucurie și de distracție pentru toți cei care au simțul umorului, sau, așa cum spunea scriitorul Mark Twain, „ziua de 1 aprilie este ziua în care ne amintim ce suntem în celelalte 364 de zile ale anului”.
Alte superstitii de 1 APRILIE – ZIUA PACALELILOR:
=> In regiunea Tirol, din Elvetia, un manunchi de paie este ingropat de 1 APRILIE, pentru ca recolta sa fie bogata in sezonul urmator.
=> Copiii nascuti de ZIUA PACALELILOR vor fi norocosi in afaceri, dar vor fi urmariti de ghinion la jocurile de noroc.
=> Indragostitii nu ar trebui sa se casatoreasca pe 1 APRILIE, pentru ca mariajul nu va functiona, ori pentru ca femeia va fi “cocosul” in familie.
=> Cel care nu va pune la cale o farsa de ZIUA PACALELILOR va fi pacalit pentru tot restul anului.
Știri
Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba: Licitație pentru achiziții de peste 2,8 milioane de lei
Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba
Serviciul de Ambulanță Județean Alba a lansat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) o procedută de achiziție derulată în cadrul unui amplu proiect de digitalizare finanțat prin PNRR.
Achiziția are o valoare totală estimată de peste 2,8 milioane de lei.
Serviciul de Ambulanță Județean Alba a semnat, la sfârșitul lunii septembrie 2024, contractul de finanțare pentru implementarea proiectului ”Digitalizarea Serviciului de Ambulanță Județean Alba”.
Scopul proiectului este implementarea unui sistem informatic integrat printr-un ansamblu arhitectural digital ce îmbină în mod armonios echipamentele hardware și aplicațiile software.
Obiectivele proiectului sunt îmbunătățirea/dezvoltarea rețelelor de comunicații și a infrastructurii IT și hardware la nivelul instituției și implementarea unui software non-clinic integrat și interoperabil.
Achiziția în curs cuprinde echipament si accesorii pentru computer, computere portabile, computer de birou, surse de alimentare electrică continuă, echipament de rețea, pachete software pentru editare de text, servere și servicii de instalare de computere și de echipament de procesare a informațiilor.
Data limită pentru primirea ofertelor este 28 aprilie.
-
Știriacum 2 săptămâni
Ăștia sunt ardelenii: Care sunt expresiile folosite în Ardeal
-
Știriacum 4 zile
Cetatea Trascăului din comuna Rimetea, Alba, loc încărcat de istorie și de legende: Povestea maiestuoaselor fortificații
-
Știriacum 2 săptămâni
Țara Moților, inima Apusenilor: Cătune, peșteri, legende, obiceiuri, atrag turiștii aflați în căutare de peisaje de poveste
-
Știriacum 2 săptămâni
Nume românești despre care nu știai că simbolizează flori
-
Știriacum 3 zile
APRILIE, Prier: Datini, tradiții și obiceiuri românești
-
Știriacum 5 zile
Cugireana, trenul care a făcut naveta 100 de ani între Teiuș și Cugir: Cândva, cel mai lung tren de călători din Europa, ducea zilnic până la 10.000 de navetişti
-
Știriacum 4 zile
Povestea lui Mihăilă Gritta, legenda din Apuseni: Minerul din Roșia Montană a extras din baia ”Despicata” tone de aur, ridicând biserici și școli pentru românii din partea locului
-
Știriacum 2 săptămâni
23 martie, Ziua Mondială a Meteorologiei: La Alba Iulia a funcționat cea mai veche stație meteo din România, mai bine de 100 de ani