In fiecare zi trebuie sa iti exersezi, din toate punctele de vedere rabdarea si intelegerea fata de oameni

Cu toate acestea, marturisim sincer ca am vrea totusi ca cei din jurul nostru sa cunoasca si sa utilizeze mai des regulile de comportament in public sau poate… pur si simplu… respectul. Cateva dintre ele le descoperi pe radiounirea .ro

Mirosul de cafea din birou ne linisteste instant, dar primele guri sorbite impreuna au fost si un bun prilej de a ne varsa naduful cu privire la ceea ce nu ne place ca se intampla in spatiul public. Asa s-a starnit o adevarata avalansa de „reguli de buna – purtare” pe care foarte multi oameni in jurul nostru se pare ca le-au cam uitat.
Daca fiecare dintre noi am fi mult mai atenti la cei din jurul nostru, cu siguranta toate spatiile publice ar fi locuri cu mult mai placute pentru coabitare si de ce nu, viata ar fi cu mult mai usoara! Lista pe care am facut-o noi, ramane deschisa.

IN AUTOBUZ si alte locuri publice

1. Nu te aseza pe locurile rezervate batranilor, persoanelor invalide si persoanelor cu copii in brate.
2. Nu te inghesui, nu imbranci si nu agresa in goana pentru un loc liber.
3. Odata ajuns/a in mijlocul de transport in comun, incearca sa te deplasezi asa incat sa faci loc oamenilor care trebuie sa urce la randul lor, lasa spatiu in dreptul usilor.
4. Nu vorbi la telefon in mijloacele de transport in comun! Nu e nimic mai neplacut decat atunci cand cineva tine neaparat ca noi sa auzim conversatia sa indelungata, din care ii poti intelege toata viata. Ii respecti pe toti pasagerii unui mijloc de transport in comun atunci cand nu ii obligi sa iti asculte problemele personale.
5. Ca tot veni vorba de telefon, de data aceasta folosit in alt scop… Nu te machia in public! Se intampla adesea sa vedem domnisoare care isi corecteaza machiajul in oglinda telefonului, chiar in autobuz. Totusi, machiajul tine de spatiul nostru intim si nu e ok sa il executam in fata unui public deloc invizibil.
6. Nu te certa in autobuz! Nu este nimic mai neplacut decat atunci cand oamenii din jur transmit cele mai negative sentimente prin cearta. De obicei, din cauza a doi oameni, toti calatorii devin foarte iritati si tot ce iti doresti mai mult este sa te vezi iesit odata din butoiul ala cu pulbere.
7. Nu asculta muzica la telefon in mijloacele de transport in comun. De asemenea, nu da volumul maxim in casti! Pentru ceilalti nu se va auzi decat un fasait deranjant, foarte neplacut.
8. E de la sine inteles?… Nu vorbi tare in public.
9. Nu iti asuma dreptul de proprietate pentru ceva ce nu iti apartine.
10. Vara este recomandat un dus dimineata…
11. Da-ti telefonul pe silentios sau si mai bine, inchide-l atunci cand esti la un spectacol, la film sau la alt eveniment.

Pe STRADA

12. Nu iesi la bustul gol pe strada! Exista personae care sub pretextul caldurii toropitoare nu vor deloc sa ne scuteasca de privelisti… nu tocmai placute.
13. Nu vrem sa vedem lenjerie intima in public! – pentru cine iubeste pantalonii cu talia foarte joasa.
14. Strange in urma catelului scos la plimbare. Din pacate, aceasta regula de bun-simt nu prea este cunoscuta in Romania, motiv pentru care trotuarele, aleile din parc si dintre blocuri sunt pline de…
15. Nu traversa pe rosu chiar daca nu trec masini.
16. Stationeaza pe dreapta scarilor rulante. Partea stanga este rezervata persoanelor grabite.
17. Nu bloca trotuarul atunci cand te opresti sa vorbesti cu cineva.
18. Daca poti sa ajuti pe cineva care are nevoie, ajuta!

Printre COLEGI, PRIETENI

19. Nu vorbi la telefon atunci cand esti in compania cuiva. Este tare neplacut atunci cand esti alturi de o persoana care te ignora total, vorbind minute in sir la telefon…
20. Nu ocupa o masa de mai multe locuri la restaurant/cafenea daca nu ai nevoie! Adeseori vedem cupluri care ocupa mese de 4, 6 sau chiar 8 persoane.21. Cand esti in vizita, ofera-te sa ajuti gazda.
22. Cand folosesti o toaleta, strange in urma ta.
23. Cand esti la mare, la munte sau la picnic, strange gunoiul in urma ta!
24. Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!

IN TRAFIC

25. Nu stropi pietonii! (Sfat: Daca patiti acest lucru, pueteti sa reclamati la politie – retineti numarul de inmatriculare al celui in cauza si asigurati-va ca aveti un martor).
26. Nu folosi banda de urgenta pe autostrada! Atunci cand esti intr-o coada pe autostrada, nu e nimic mai neplacut decat sa ii vezi pe badaranii care vor sa arate tuturor ca ei sunt mai “inteligenti’, mergand pe banda de urgenta si reusind in fapt sa avanseze cu doar 5 cm.
27. Nu parca pe coltul intersectiei sau pe trecerea de pietoni.
28. Nu claxona pietonii daca sunt pe trecerea de pietoni.
29. Parcheaza pe un singur loc si nu pe doua.
30. Nu da flashuri in localitate.

Sursa garbo.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE

Mirosul de pâine caldă, preferatul tuturor: Care este istoria aceestui aliment care ne însoțește de milenii

Cui nu-i place mirosul de pâine caldă abia scoasă din cuptor de mamele noastre? Sau mirosul de şunculiţă prăjită care ne îmbie simţurile dimineaţa la micul dejun?

Nu-i de mirare, mai ales că cele două arome au fost desemnate cele mai plăcute mirosuri din lume, potrivit unui sondaj realizat în Marea Britanie, pe 2.000 de participanţi. În topul celor mai plăcute mirosuri au fost mai incluse tortul, cafeaua, iarba proaspăt tăiată sau prospeţimea hainelor curate.

La polul opus, cele mai respingătoare mirosuri au fost cele de tomberoane, ţevile de scurgere din baie şi bucătărie şi transpiraţia. Iată ce „arome” ne fac să ne cutremurăm, conform studiilor făcute în toată lumea: tomberon, ţeavă de scurgere, transpiraţie, canalizare, vomă, lapte înăcrit, alimente mucegăite, wc public, scutece, tenişi transpiraţi, picioare nespălate, respiraţia de dimineaţă, balegă, plastic ars, respiraţie cu usturoi, gaze de eşapament, brânză cu mucegai, înălbitor, peşte.

Pâinea, în toate diferitele sale forme, este alimentul cel mai pe larg consumat din lume. Nu numai că este o sursă importantă de carbohidrați, ci este și portabilă și compactă, ceea ce ne ajută să ne explicăm de ce a făcut parte integrantă din dieta noastră de mii de ani. De fapt, o cercetare recentă sugerează că oamenii au început să coacă pâine cu cel puțin 30.000 de ani în urmă.

Se pare că omul preistoric știa deja să prepare un fel de terci din apă și din cereale, așa că a fost nevoie doar de un mic salt al unei idei de a transforma acest amestec într-o formă solidă, prăjindu-l pe pietrele încinse din jurul focului.

Arheologii au descoperit chiar și urme de amidon (probabil din rădăcinile de papură sau ferigi) în straturile preistorice precum și unele roci asemănătoare cu un pistil de măcinat. Rădăcinile ar fi fost probabil decojite și uscate înainte de a fi măcinate, transformate în făină și amestecate cu apă. În cele din urmă, pasta rezultată ar fi fost gătită pe roci încălzite la foc.

Dar cum a ajuns umanitatea de la această ”pâine” tip lipie preistorică la adevărata pâine pufoasă și cu forma atât de cunoscută azi? Au existat trei inovații principale care au dus în final la rețetele de pâine „modernă”.
Dospirea: secretul care a făcut posibilă pâinea așa cum o știm azi

Dospirea este procesul care transformă un aluat deloc atrăgător într-o pâine ușoară și pufoasă. Pâinea nedospită este cunoscută sub numele de lipie și este cea mai apropiată ca formă de pâinea pe care o consumau strămoșii noștri. Exemplele de azi includ: lipia caracteristică Orientului Mijlociu, pâinea naan specifică Indiei, dar și celebrele tortillas din America Centrală. Cea mai cunoscută cauză a dospirii este drojdia. Drojdia este un microorganism găsit peste tot în natură. Probabil că prima pâine dospită a fost rezultatul aterizării unor particule de drojdie într-un recipient cu terciul făcut din făină și apă. Drojdia a început să consume glucidele din făina de grâu și să excrete dioxid de carbon producând bule de gaz care au aerat aluatul rezultat. Primele drojdii produse intenționat și pentru uz comercial au fost folosite probabil de brutarii din Egiptul antic cu peste 2500 de ani în trecut.

Făina rafinată. Calea spre rețetele de pâine tot mai sofistificate

Primele boabe de cereale din care s-a făcut pâine de casă erau măcinate manual cu pietre. Rezultatul era o făină brută, integrală – din care azi se prepară diverse rețete de pâine integrală, neagră sau țărănească. Mesopotamienii – locuitorii anticelor teritorii pe care azi se află statele moderne Iran și Irak – au rafinat procesul de obținere a făinii în jurul anului 800 î.e.n. Folosind două pietre plate rotunde așezate una peste alta. Pietrele erau rotite în mod continuu de forța animalelor sau a sclavilor iar boabele de cereale turnate între pietre erau astfel măcinate și transformate în făină. Este prima tehnologie de morărit care a produs o făină asemănătoare celei de azi: albă, fină. Inovațiile ulterioare au inclus cernerea, eliminarea tărâțelor și degerminarea.

Mecanizarea și apariția pâinii feliate

Timp de sute de ani, cele mai bune sortimente de pâine, fie că era vorba de rețete de pâine albă sau de pâine integrală, erau vândute în calupuri de diverse forme care se feliau acasă de fiecare cumpărător. Dar, în 1917 un bijutier ambulant, Otto Rohwedder, a inventat primul tăietor de pâine mecanizat. Inițial, mulți fabricanți de pâine erau convinși că gospodinele nu vor fi niciodată interesate de pâine gata feliată și au privit invenția cu scepticism. Abia în 1928 prima mașinărie de feliat pâine a fost instalată într-o brutărie industrială. De remarcat că în următorii doi ani circa 90% din pâinea comercializată era feliată deja din fabrică.

Sursa:ideall.ro, click.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE

În județul Alba se află Mănăstirea Lupșa, cu a sa biserică de lemn construită în secolul XV

Biserica acestei mănăstiri are o vechime de șase secole și o istorie pe măsură.

Este vorba despre austriacul Buccow, purtător al gradului de general și reprezentant al puterii imperiale în Ardeal. Hotărârea de a fi distrusă mănăstirea a fost urmarea faptului că un anume monah, numit Procopie, a luat parte la o răzmeriță îndreptată contra celor ce voiau aducerea românilor sub puterea papală și modificarea dogmelor bisericești. După izgonirea monahilor, efectuată la recomandarea înaltului cleric (episcop al bisericii ardelene unite cu Roma), biserica mănăstirii Lupșa a fost cruțată de la distrugere de către autoritățile imperiale (habsburgice) și a intrat în stăpânirea credincioșilor greco-catolici. Comunitatea greco-catolică a tot folosit-o până când, la jumătatea secolului XX, autoritățile (cele comuniste) au întors iarăși roata, dacă s-ar putea spune așa, biserica fiindu-le restituită ortodocșilor. De apreciat rămâne faptul că biserica a rămas intactă, mulțumită strădaniilor (fie ele și interesate) lui Petru Pavel Aaron, episcopul greco-catolic. Istoria îi va consemna meritul de a fi salvat acest lăcaș.

Biserica de lemn a Mănăstirii Lupșa, sat Mănăstire, comuna Lupșa, județul Alba, datează din secolul al XV-lea, refăcută în anul 1694, devenind greco-catolică de la cca. 1832 până în 1948, când a fost redată Bisericii Ortodoxe. Biserica are hramul „Sfântul Nicolae”. Biserica se află pe lista monumentelor istorice din județul Alba sub codul LMI cod LMI AB-II-m-A-00384. Nu trebuie confundată cu biserica de zid din satul Lupșa, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, monument istoric care datează din 1421, aflat sub codul LMI AB-II-m-A-00248.

Biserica de lemn a Mănăstirii Lupșa are o mare importanță istorică datorită vechimii, 1429, și a implicării în ridicarea sa a familiei cneziale Cândea de Lupșa. Izvoarele documentare au reținut intenția de a o dărâma a generalului austriac Buccow, din cauză că ieromonahul Procopie, un călugăr al mănăstirii, era implicat în mișcarea de împotrivire la uniatism condusă de Cuviosul Sofronie de la Cioara. Petru Pavel Aron, episcopul unit de la Blaj, care era originar din Bistra (sat învecinat cu Lupșa), în scrisoarea sa din 9 octombrie 1762 adresată generalului Buccow, o numește “per antiquum”, iar în cea din 17 iulie, același an, îl roagă să n-o dărâme, ci, alungându-l pe Procopie, să o dea uniților. Printre cărțile cu care era înzestrată mănăstirea se numărau: Faptele Apostolilor sau Praxiul, tipărit la Brașov, în 1563, de diaconul Coresi, și Noul Testament, din 1648, de la Alba Iulia.

Dezvoltarea picturii a aflat la Lupșa o ambianță propice. Cele câteva icoane păstrate sunt edificatoare în acest sens: icoanele împărătești, probabil de la mijlocul secolului al XVIII-lea, cu bogat decor floral pe ramă și pe aureole, vădesc confluența aici a artei moldovenești cu aceea de la sudul munților. Icoana Adormirea Maicii Domnului, de factură bizantină, poate fi atribuită lui Simion zugravul ot Bălgrad.

Lăcașul de cult are un plan dreptunghiular, cu absida decroșată, poligonală, cu cinci laturi. Silueta sa se distinge prin armonia proporțiilor și prin accentuata înălțime a acoperișului, cu învelitoare de șiță. În decursul vremii, construcției i s-au adus înnoiri, cu prilejul lucrărilor de reparație. Între acestea se numără supraînălțarea pereților și, respectiv, desfacerea bolților originare și înlocuirea lor cu tavane drepte, casetate. Modificarea a avut loc înainte de 1694, sau în acel an, când elementele respective au fost și împodobite prin pictură, cu un decor inspirat din tavanele ale bisericilor reformate. În naos se repetă trei motive (florale și geometric), pe tavanul altarului neapărând însă decât soarele și luna, alături de o casetă cu inscripția în limba latină, dar cu anul redat cu grafie chirilică, fapt nu lipsit de însemnătate în ceea ce privește originea etnică a semnatarilor. În 1865, pereții au fost tencuiț la interior și exterior, ancadramentele originale ale intrărilor fiind și ele înlocuite.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE