Știri
Date şi amintiri despre raiul din Valea Frumoasei
Valea Frumoasei, dintr-o altă perspectivă
Marţi 19 octombrie 2021 s-au împlinit 60 de ani de la moartea marelui romancier si povestitor Mihail Sadoveanu. Acest nume trezeşte în sufletul şi mintea acelora care au cunoscut sau trăit cu zeci de ani în urmă pe Valea Sebeşului numită cu nostalgie sus în cuibul munţilor Frumoasa sau Valea Frumoasei.
La obârşii, după ce izvorăşte din vârfurile Frumoasa şi de sub Cindrel sub forma unor pâraie, coboară spre nord într-o vale mai largă pentru, ca atunci când ajunge „la locul unde se gată Vârful Slimoiu” să se întâlnească cu altă vale, Valea Sălanelor, care venea dinspre Vârful lui Pătru. Aici, înconjurată de Cindrel, Vârful lui Pătru, Şureanu şi Fata, se deschide într-o luncă largă, numită lunca de la Oaşa Mică până la Podul de la Bolovan, unde începe o altă lunca numită Oaşa Mare.
Dumnezeu Creatorul, ca cel mai mare architect, a aşezat pe aceste văi zeci de plaiuri şi culmi care coboară încet, iar ca sculptor şi Pictor, a creat poieni şi plaiuri acoperite de păduri şi verdeaţă. Aceste lunci şi preluci erau păscute an de an de oile jinarilor, şugăjeniilor sau căpâlnarilor. Era lumea unor văi limpezi precum cristalul, a păstravilor, urşilor, cerbilor şi altor salbăticiuni.
Acest spaţiu dumnezeiesc de frumos şi liniştit a fost numit de Mihail Sadoveanu cu inspiraţia lui genială „Raiul din Valea Frumoasei” sau “Raiul de la Oaşa Mică”.
Aceste locuri atât de bogate în vânat au fost stăpânite pană la Marea Unire de un vânător renumit, groful Samuel Teleki, preocupat mai mult de vânătoare, şi nu de protejarea vânatului. Sub noua stăpânire românească s-au aşezat ca arendaşi în anul 1922, doi fraţi din Sibiu, avocatul Ieronim Stoichiţă şi dr. Iosif Stoichiţă. Fiind naţionali, adica oameni ai lui Iuliu Maniu şi membrii PNŢ, l-au atras dupa doi ani în Valea Frumoasei ca „părtaş”(partener) în arendăşia locului, pe avocatul Ionel Pop, nepot de soră şi copil de suflet al lui Iuliu Maniu, luptător pentru Marea Unire, unul dintre cei 8 secretari ai Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, membru în Consiliul Dirigent.
Mari iubitori ai naturii, vânători adevărați și cu „respect pentru sălbăticiuni” au pus bazele unei aşezări renumite în toată țara de atunci şi până astăzi, „am făcut multe investiții şi cheltuieli, am depus mult suflet şi dragoste multă”. Raiului creat de Dumnezeu i-au adaugat ei un alt Rai. Au ridicat case trainice, nu palate. Ionel Pop a construit Casa de la Izvorul de Argint, Iosif Stoichiţă a construit Casa de la Locul cu Soare iar Ieronim Stoichiţă locuia în Casă Bătrână. Mai târziu au ridicat şi o bisericuţă în stil maramureşan, cu turlă înaltă precum brazii din jur, aducând meşteri renumiti, fiindcă toată lumea de acolo trăia sub semnul puterii lui Dumnezeu. Au strâns apoi oameni simpli, dar priceputi în ale muntelui şi vânatului, mai ales cinstiţi şi cu respect faţă de locuri şi sălbăticiuni. Unii erau italieni veniti în căutare de lucru, ca Rudolf Cernu(o)tta cu soția sa Adela, Albert Pitini, Lois Budin, sau oameni ai locului ca Toma Orăşan, Ion Făţan sau Ştefan Ilie, în total 10, unul şi unul, care erau în stare să-şi amendeze familiile, numai să fie protejată pădurea şi vânatul. Traiau cu toţii în armonie, înţelegere şi respect faţă de regulile stabilite. Toma Orășan a ramas celebru pentru expresia „Io carte nu ştiu, dar un proces verbal de contravenţie îţi dau”.
Mari vânători sportivi, editori de publicaţii vânătoreşti, (au editat Revista Carpaţi), i-au invitat şi pe alţi mari vânători şi pescari în raiul lor. Astfel, apreciind în mod deosebit pe marele maestru al poveştilor vânătoresti, Mihail Sadoveanu, observând că nu cunoaşte toate tainele vânătorii la cocoşi de munte, l-au chemat la o vânătoare în lumea din apa Frumoasei, i-au oferit loc de casă la alegere, lângă un brad falnic aplecat deasupra apei Sălanelor, i-au asigurat lemn de construcție și forţă de muncă. Aici maestrul a ridicat Casa de la Bradul Strâmb şi şi-a scris celebrele poveşti şi povestiri care ne-au încântat în copilărie.
Din păcate, marele maestru de la început a manifestat niște apucături străine locului: arghirofilie, harpagonism, trasul pe sfoară al celor din jur. Oricum, viața era prea liniştită și mergea înainte, lumea l-a acceptat.
Multa lume bună de jos, din Bucuresti, de profesii diferite urcau să trăiască pentru câteva zile în „Raiul de la Oaşa Mică” numit de acelaşi Sadoveanu „Braniştea Domnului”. Au venit mari vânători ca scriitorul Alexandru Bratescu Voineşti, prinţul Şerban Ghica, generalul Rosetti, miniştrii Virgil Madgiaru și Mihai Popovici, căpitanul Vlădescu şi cel mai de seamă, „Tăicuțul”, primul ministru Iuliu Maniu. Apropate toată floarea „Național Tărănistă” a trecut pe acolo pâna în vara anului 1944. Războiul nu schimbase nici atmosfera, nici peisajul din Braniştea Domnului. Relatari recente ale cunoscutului profesor de Literatură Română din Deva, Dumitru Susan – un prieten al lui Ionel Pop, ne oferă un fapt de o importanţă deosebită care arată încrederea conducerii ţării în oamenii din Valea Frumoasei. Atunci când cercurile politico militare conduse de Regele Mihai, Iuliu Maniu şi generali au hotărât arestarea guvernului Ion Antonescu şi întoarecerea armelor contra Germaniei pentru a-l pune la adăpost şi în siguranţă pe Rege, au stabilit că, Maiestatea sa Regele Mihai să fie adus în secret în comunitatea de la Oaşa Mică spre a nu fi arestat, şi pentru ca apoi să se întoarcă în Bucureşti. Garantul acestor hotărâri a fost Iuliu Maniu, însă evenimentele au luat un alt curs. În urma arestării generalului Aldea, unul din cei implicati, nu s-a mai putut pune planul în aplicare.
Lumea de sus pâna jos urmărea cu înfrigurare ce se va întâmpla, că vin ruşii!!! Dacă în Raiul de la Oaşa Mare se exprimau gânduri de teamă, undeva, mai la sud de aceste locuri, peste Vârful Tărtărău la circa 22-25 km, în Valea Lotrului, un muncitor CFR-ist fugit din lagarul de la Târgu-Jiu cu ajutorul unui preot localnic, ascuns într-o crâşmă a lui Ghişe din Poiana, aştepta sosirea ruşilor să-l instaleze la putere.
Va urma….
(Nicolae Afrapt, Radu Şerbănescu, Doru Ţîmpea)
Știri
APRILIE, Prier: Datini, tradiții și obiceiuri românești
Prier înseamnă timp favorabil, prielnic atât pentru semănatul holdelor dar și pentru turmele de animale. Datini, tradiții și obiceiuri românești, în luna aprilie
Conform tradiției populare românești, luna aprilie se mai numește și „Prier”. Această denumire populară, a lunii aprilie, provine de la verbul “a prii” și înseamnă timp prielnic pentru semănături, ori lucrări în gospodărie .
Când vremea este înșelătoare, cu timp friguros și secetos pentru lucrările de primăvară, aprilie anunță sărăcie și se numește și ”Traistă-n băț”. De fapt, în spiritualitatea populară se și spune că ”Prier priește, dar și jupuiește!”, aluzie la zilele capricioase, cu timp potrivnic lucrărilor de sezon. În această lună se continuă semănatul de primăvară, început în martie. Acum se închid țarinile, ceea ce înseamnă că oile și vitele nu mai au voie să pască libere iar pășunatul devălmaș este întrerupt pentru câteva luni, se formează turmele, se repară gardurile țarinilor, se tund oile înainte de a fi urcate la munte etc. Se mai spune, despre luna aprilie, că este o lună capricioasă în care vremea va fi ori geroasă, ori călduroasă. Totodată, în luna lui aprilie se fac prevestiri ale vremii ce va urma, astfel se nasc o parte din superstițiile acestei luni.
Dacă în luna lui Prier este vreme frumoasă și călduroasă, atunci luna mai va avea vreme rece, cu înghețuri; Dacă la Prier este vreme posomorâtă și rece, atunci luna lui mai va avea vreme frumoasă și călduroasă; Negura de la răsărit, din luna aprilie, e semn bun pentru anul în curs; Dacă în aprilie tună și fulgeră, atunci nu există motive să ne temem de ger; Vremea frumoasă din luna aprilie ne va aduce o vară furtunoasă, etc.
Veseli de 1 aprilie – superstiții de 1 aprilie
Ziua Păcălelilor şi Ziua internațională a păsărilor. Dar pe noi ne interesează primul aspect. De unde vine? Cum se … manifestă? şi ce superstiții avem de 1 Aprilie?
Ziua de 1 Aprilie a fost întotdeauna un prilej de distracție şi cum e sănătos să râzi, ne bucurăm şi noi când avem prilejul. Se pare că originile acestei zile se regăsesc, ca multe alte obiceiuri, în schimbarea calendarului gregorian. Se spune că, odată cu această schimbare, mulți nu s-au putut obişnui cu noile date ale sărbătorilor. Și atunci, în timpul lui Carol al IX-lea, mulți neadaptați sărbătoreau Anul Nou la… 1 Aprilie! Cei ce sărbătoreau astfel erau numiți „nebuni de Aprilie”. Apoi obiceiul s-a perpetuat până-n zilele noastre, pierzându-şi semnificația inițială şi păstrând doar… ”nebunia”. Pentru că e o nebunie veselă şi plăcută! Superstiţia spune că păcăleala de 1 Aprilie trebuie făcută până la ora 12:00, cele după această oră, se zice că aduc ghinion. Tot o superstiţie spune că în ziua de 1 Aprilie nu se fac căsătorii, pentru că: ori acestea nu durează, se destramă, ori soţul va fi „sub papuc”. La noi, se spune că dacă nu păcăleşti pe nimeni de 1 Aprilie, tot anul până la celălalt 1 Aprilie vei fi tu cel păcălit. Tot anul? Nu-i cam mult? Dar dacă aşa zice superstiţia, să ne grăbim să păcălim pe cineva. Pardon: ce vă spunem mai jos nu-i păcăleală.
Sărbătoarea Floriilor – tradiții și obiceiuri
Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile este prima sărbătoare cu dată schimbătoare din calendarul anului bisericesc. Totodată, Floriile deschid ciclul sărbătorilor pascale, care se încheie la Înălțarea Domnului. În ziua de Florii există obiceiul de a merge la Biserică cu ramuri de salcie înmugurite, pentru a fi sfințite de către preot. Conform tradiției creștine, obiceiul ne amintește de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi, când a fost întâmpinat de mulțime cu ramuri de măslin și crenguțe de palmier sau flori. Crenguțele de salcie vor fi împărțite credincioșilor ce au participat la slujba de Florii. Aceștia vor lua crenguțele acasă și le vor pune la geamuri, la uși și la porți pentru a le apăra casele de rele și necazuri. În unele zone ale țării, oamenii de la sate se încing cu ramurile de salcie, peste mijloc, deoarece se spune că acest ritual îi apără de boli și îi face mai robuști. Exista și obiceiul ca părinții sa-și lovească copiii cu nuielușa de salcie, când veneau de la biserică. Credeau că așa vor crește sănătoși și înțelepți. Oamenii le puneau și pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta să rodească. Exista credința că abia acum pomii prind putere să rodească. De aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teama ca aceștia să nu rămână fără rod. În ziua de Florii, stupii erau împodobiți cu ramurile de salcie sfințite, ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină. În unele sate, mâțișorii erau aruncați în curte când începea să bată grindina. Însă, ramurile de salcie aveau în principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate, sau erau utilizate și în scopuri terapeutice, oamenii înghițeau mâțișori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriți de diferite boli. Un alt obicei, întâlnit în ziua de Florii, este acela de a trece pe la mormintele rudelor pentru a le agăța de cruci crenguțele de salcie, astfel aceștia vor ști că Paștele se apropie. Tot în ziua de Florii, șnurul de mărțișor se va agăța într-un copac înmugurit sau înflorit pentru a avea sănătate și belșug în anul ce urmează. Totodată, ziua de Florii este prilej de sărbătoare pentru cei cu nume de flori, deoarece își serbează onomastica.
Obiceiul Lazaritelor
Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a înviat pe Lazăr. Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. În popor se crede că Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvară. Potrivit tradiției, într-o sâmbătă Lazăr a plecat cu oile la păscut, lăsând-o pe mama sa să facă plăcinte. Urcând întru-un copac să ia muguri pentru animale, își aduce aminte de plăcinte. Se grăbește să coboare, cade și moare. Potrivit legendei că Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor, exista obiceiul ca în această sâmbătă, femeile de la țară să facă ofranda de pomenire a morților împărțind plăcinte de post. Profesorul Ion Ghinoiu afirma că în ajunul sau sâmbăta Floriilor, se efectua un ceremonial complex, numit Lazarita, care era structurat după modelul colindelor. Ion Ghinoiu afirma că Lazarita era un ceremonial la care participau numai fetele. „Una din fete, numita Lazarita, se îmbrăca în mireasă și colinda împreună în fața ferestrelor caselor unde au fost primite. Lazarita se plimba cu pași domoli, înainte și înapoi, în cercul format de colindătoarele care povestesc, pe o melodie simpla, drama lui Lazăr sau Lazarica: plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunza, moartea neașteptată prin căderea din copac, căutarea și găsirea trupului neînsuflețit de către surioarele lui, aducerea acasă, scăldatul ritual în lapte dulce, îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci”.
Sărbătoarea dinților
Ziua de 11 aprilie este dedicată Sfântului Antipa, despre care oamenii din popor cred că vindecă durerile de dinți și măsele. Sfântul Antipa s-a rugat pentru cei care îi vor face pomenire să fie feriți de patimi și de alte boli, între care și nesuferita durere a dinților.
Sursa:azm.gov.ro, sursa foto:dragusanul.ro
Știri
Ziua Păcălelilor: Originea acestei zile și cum este sărbătorită în alte țări. Nimeni nu are voie să se supere pe 1 aprilie
De Ziua Păcălelilor nimeni nu are voie să se supere: Care este originea zilei
În fiecare an, la 1 aprilie, oamenii din lumea întreagă marchează Ziua păcălelilor, cunoscută și ca Ziua păcălitului sau Ziua nebunilor, când fiecare încearcă, cu mai mult sau mai puțin succes, să-i facă o șotie colegului, prietenului, vecinului, unui membru de familie, mai exact, toată lumea păcălește pe toată lumea.
Celebrarea Zilei Pacalelilor isi are originile in Franta, in secolul al XVI-lea, cand a fost adoptat calendarul Gregorian, care a mutat Anul Nou de la 1 aprilie la 1 ianuarie. Vestea noului calendar s-a raspandit incet iar cei care continuau sa sarbatoreasca anul nou de 1 aprilie era considerati ″pacalitii de 1 aprilie″.
In Franta, 1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR, este numita Poisson d’Avril, adica „pestele de aprilie”, cu referire la un peste tanar, usor de capturat. Francezii obisnuiesc sa-si pacaleasca prietenii lipind-le pe spate un peste de hartie. In momentul in care cineva descopera farsa, acesta trebuie sa strige „Poisson d’Avril!”.
Timp de 200 de ani, practica farselor de 1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR, s-a raspandit in Anglia si in Statele Unite. Toate farsele trebuie sa fie facute pana la ora pranzului. Orice farsa facuta dupa aceasta ora va aduce ghinion farsorului.
ZIUA PACALELILOR, 1 APRILIE – Cei care nu raspund cu zambetul pe buze unei farse facute de vor fi urmariti de ghinion tot anul. Barbatii pacaliti de o femeie frumoasa de Ziua Pacalelilor vor ajunge sa o ia de nevasta, sau, daca barbatul este casatorit, cei doi vor ramane prieteni foarte buni.
Originea acestui obicei nu este cunoscută cu exactitate. Unii consideră că aceasta este legată de schimbarea anotimpului, în timp ce alții cred că provine de la adoptarea noului calendar. Ipoteza acceptată de majoritate, însă, susține că obiceiul păcălelilor de 1 aprilie a apărut în vestul Europei, pe la jumătatea secolului al XVI-lea, conform site-ului www.infoplease.com. În vechiul calendar iulian, Anul Nou se sărbătorea la 1 aprilie, dar în 1582, papa Grigorie al XIII-lea a făcut trecerea de la vechiul calendar iulian la noul calendar, care avea să-i poarte numele — calendarul gregorian, sărbătoarea Anului Nou mutându-se de atunci pe 1 ianuarie. Oamenii au avut probleme în a se obișnui cu noua dată a acestei sărbători și au continuat să-și trimită felicitări și să-și facă urări tot pe 1 aprilie. Cei care continuau să sărbătorească Anul Nou la 1 aprilie au fost numiți „nebuni de aprilie”, de unde și denumirea de Ziua nebunilor (April Fools’ Day) sau Ziua păcălelilor. Cu timpul, felicitările trimise pentru Anul Nou la 1 aprilie au început să fie considerate farse, fiind însoțite adeseori de cadouri hazlii, relatează Agerpres.
Ziua de 1 aprilie este recunoscută ca Zi a păcălelilor în majoritatea țărilor lumii. Marcată mai întâi în Europa, a trecut peste ocean și s-a răspândit apoi în majoritatea țărilor de pe glob. Este totuși sărbătorită cu preponderență în Europa și în America și mai puțin de civilizațiile orientale.
La noi în țară, Ziua păcălelilor se sărbătorește începând cu secolul al XIX-lea. Potrivit site-ului www.istorie-pe-scurt.ro, se obișnuiește ca farsele să fie făcute până la ora prânzului, altfel acestea aduc ghinion păcăliciului. Tradiția spune că dacă o fată frumoasă reușește să te păcălească, trebuie să o iei de nevastă sau măcar să fii prietenul ei. Dar nu este indicat să te căsătorești la 1 aprilie, pentru că bărbatul însurat în această zi va fi toată viața sub papucul nevestei. Copiii născuți la 1 aprilie vor avea succes pe aproape toate planurile, dar ar fi bine să stea departe de jocurile de noroc.
Prin celebrarea acestei sărbători, ziua de 1 aprilie devine un prilej de bucurie și de distracție pentru toți cei care au simțul umorului, sau, așa cum spunea scriitorul Mark Twain, „ziua de 1 aprilie este ziua în care ne amintim ce suntem în celelalte 364 de zile ale anului”.
Alte superstitii de 1 APRILIE – ZIUA PACALELILOR:
=> In regiunea Tirol, din Elvetia, un manunchi de paie este ingropat de 1 APRILIE, pentru ca recolta sa fie bogata in sezonul urmator.
=> Copiii nascuti de ZIUA PACALELILOR vor fi norocosi in afaceri, dar vor fi urmariti de ghinion la jocurile de noroc.
=> Indragostitii nu ar trebui sa se casatoreasca pe 1 APRILIE, pentru ca mariajul nu va functiona, ori pentru ca femeia va fi “cocosul” in familie.
=> Cel care nu va pune la cale o farsa de ZIUA PACALELILOR va fi pacalit pentru tot restul anului.
Știri
Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba: Licitație pentru achiziții de peste 2,8 milioane de lei
Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba
Serviciul de Ambulanță Județean Alba a lansat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) o procedută de achiziție derulată în cadrul unui amplu proiect de digitalizare finanțat prin PNRR.
Achiziția are o valoare totală estimată de peste 2,8 milioane de lei.
Serviciul de Ambulanță Județean Alba a semnat, la sfârșitul lunii septembrie 2024, contractul de finanțare pentru implementarea proiectului ”Digitalizarea Serviciului de Ambulanță Județean Alba”.
Scopul proiectului este implementarea unui sistem informatic integrat printr-un ansamblu arhitectural digital ce îmbină în mod armonios echipamentele hardware și aplicațiile software.
Obiectivele proiectului sunt îmbunătățirea/dezvoltarea rețelelor de comunicații și a infrastructurii IT și hardware la nivelul instituției și implementarea unui software non-clinic integrat și interoperabil.
Achiziția în curs cuprinde echipament si accesorii pentru computer, computere portabile, computer de birou, surse de alimentare electrică continuă, echipament de rețea, pachete software pentru editare de text, servere și servicii de instalare de computere și de echipament de procesare a informațiilor.
Data limită pentru primirea ofertelor este 28 aprilie.
-
Știriacum 2 săptămâni
Ăștia sunt ardelenii: Care sunt expresiile folosite în Ardeal
-
Știriacum 4 zile
Cetatea Trascăului din comuna Rimetea, Alba, loc încărcat de istorie și de legende: Povestea maiestuoaselor fortificații
-
Știriacum 2 săptămâni
Țara Moților, inima Apusenilor: Cătune, peșteri, legende, obiceiuri, atrag turiștii aflați în căutare de peisaje de poveste
-
Știriacum 2 săptămâni
Nume românești despre care nu știai că simbolizează flori
-
Știriacum 3 zile
APRILIE, Prier: Datini, tradiții și obiceiuri românești
-
Știriacum 6 zile
Cugireana, trenul care a făcut naveta 100 de ani între Teiuș și Cugir: Cândva, cel mai lung tren de călători din Europa, ducea zilnic până la 10.000 de navetişti
-
Știriacum 5 zile
Povestea lui Mihăilă Gritta, legenda din Apuseni: Minerul din Roșia Montană a extras din baia ”Despicata” tone de aur, ridicând biserici și școli pentru românii din partea locului
-
Știriacum 2 săptămâni
23 martie, Ziua Mondială a Meteorologiei: La Alba Iulia a funcționat cea mai veche stație meteo din România, mai bine de 100 de ani