Comemorarea poetului Ioan Alexandru la 24 de ani de la moartea sa, la Alba Iulia

Luni, 16 septembrie 2024, Consiliul Județean Alba și Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba vor comemora printr-o serie de activități specifice, memoria poetului român Ioan Alexandru.

Programul evenimentelor este următorul: la ora 9:00 – pe site-ul și pe pagina de Facebook a bibliotecii județene va fi afișat afișul cu programul evenimentelor; în intervalul orar 9:00-17:00 la sediul bibliotecii poate fi vizionată expoziția de carte „Ioan Alexandru în colecțiile Bibliotecii Județene „Lucian Blaga” Alba”; la ora 12:00 va fi postat un material informativ referitor la viața și opera poetului comemorat, iar la ora 13:00 va avea loc momentul solemn de depunere de flori la bustul scriitorului de pe Aleea Scriitorilor din Alba Iulia.
Poetul Ioan Alexandru (pe numele său real Ion Șandor) s-a născut la 25 decembrie 1941 în comuna Topa Mică, din județul Cluj. A urmat cursurile liceului „George Barițiu” din Cluj (1958-1962), apoi cursurile Facultății de Filologie a Universității din Cluj (1962) și ale Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București (1964-1968). În 1968 devine asistent la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, iar din 1973 își ia doctoratul în filologie.
Debutul editorial se produce în 1964 cu volumul „Cum să vă spun”, urmat de volumele: „Viața deocamdată” (1965), „Infernul discutabil” (1967), „Vină” (1968), „Vămile pustiei” (1969), „Poeme” (1970), „Imnele bucuriei” (1973), „Imnele Transilvaniei” (1976), „Iubirea de patrie” (1978), „Imnele Moldovei” (1980), „Imnele Țării Românești” (1981), „Pămînt transfigurat” (1982), „Imnele iubirii” (1983), „Imnele Putnei” (1985), „Imnele Maramureșului” (1988), „Bat clopotele în Ardeal” (1991).
Ioan Alexandru a colaborat cu poeme, note, comentarii, confesiuni la majoritatea publicațiilor literare. A realizat traduceri din Rainer Maria Rilke, iar în 1977 a realizat o traducere a „Cântării cântărilor” din limba ebraică. Pentru opera sa i-au fost decernate Premiul Uniunii Scriitorilor (1965) și Premiul Asociației Scriitorilor din București (1981).
Poetul Ioan Alexandru s-a stins din viață la Bonn, pe 16 septembrie 2000, unde era stabilit de câțiva ani, din motive de sănătate. După moartea sa a fost adus în țară și își doarme somnul de veci la Mănăstirea Nicula. În memoria sa, în anul 2014, cu ocazia desfășurării la Alba Iulia a „Congresului Spiritualităţii Româneşti”, a avut loc dezvelirea bustului poetului Ioan Alexandru, realizat de artistul plastic Romi Adam.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE

Ziua de vineri 13 este în credința populară (Triskaidekafobie), o zi în care se petrec lucruri neplăcute

Persoanele superstițioase nu au curajul în această zi ghinionistă, să întreprindă nimic, ca de exemplu încheierea unor contracte, sau să pornească într-o călătorie.

Superstiția zilei de vineri 13 își are originea în arestarea majorității cavalerilor templieri (inclusiv Marele Maestru) la ordinul regelui Filip al IV-lea al Franței, pe data de vineri 13 octombrie 1307.

Ziua cu ghinion se consideră a fi confirmată atunci când cuiva i s-a întâmplat în această zi o nenorocire, ca de exemplu un accident rutier. După o investigație a clubului auto german ADAC, s-a prezentat o statistică a accidentelor rutiere a anului 2000, și anume în zilele de vineri 13 au avut loc 894 de accidente în timp ce media accidentelor în celelalte zile era de 975. Un an calendaristic are cel puțin o zi de vineri care cade pe data de 13 și cel mult trei zile de acest fel.

Demonstrările științifice au arătat că ziua de 13 nu este nici pe departe cu mai mult ghinion decât celelalte zile, însă statisticile arată în ziua de 13, accidentele de mașină sunt 13% mai multe. Dacă nu știați prea multe despre calendarul gregorian, aflați că ziua de vineri – 13 apare de aproximativ 3 ori pe an iar orice zi de 13 va cădea vinerea dacă luna începe cu o zi de duminică.

Cele mai vechi înscrisuri cu privire la superstițiile din ziua de vineri – 13 datează din anul 1869, într-o bibliografie în limba engleză a lui Gioachino Rossini, despre care se știe că a murit într-o zi de 13, vinerea. Aceste superstiții își au originile împărțite. Pe de o parte, superstițiile provin din numerologie, unde se spune că 12 este numărul complet (12 luni, 12 apostoli etc.) iar numărul 13 reprezintă ruperea armoniei (legenda din ”Cina cea de Taină unde se spune că dacă așezi 13 persoane la o masă unul din ei va muri). Pe de altă parte, o altă categorie a superstițiilor provinde din semnificația populară a acestei zile de vineri – 13, și anume Vinerea Neagră era asociată cu căderile Bursei și tot într-o zi de vineri, Iisus a fost crucificat.

Romanul ”Codul lui Da Vinci” a provocat și el controverse în ceea ce privește semnificația zilei de vineri – 13. Se spunea că regele Philip ordonase arestarea Cavalerilor Templieri într-o zi de vineri, pe data de 13 octombrie 1307.

Există și o fobie în ceea ce privește ziua de vineri – 13, institutul de cercetare a fobiilor din Asheville, din Carolina de Nord susține că există un număr cuprins între 17 și 21 de milioane de persoane din Statele Unite ale Americii care sunt afectate de această zi.

În medie, o zi de vineri pică în data de 13 o dată la fiecare 212 zile.

VINERI 13: cele mai populare superstiţii legate de această dată

1. Inca din seara dinaintea zilei de VINERI 13 trebuie sa ne pregatim psihic. O scurta conversatie cu tine insuti face minuni, mai ales daca este axata pe tot ceea ce este pozitiv, valoros si frumos in viata ta. De ce? Pentru ca astfel te incarci cu energie pozitiva care te va ajuta sa combati energia negativa din ziua de vineri 13. Energia negativa nu vine neaparat din data din calendar, ci de la oamenii extrem de superstitiosi din jurul tau care raspandesc un fel de panica in jurul lor cand considera ca o zi, un eveniment sau o actiune poate fi de rau augur.

2. Totodata, daca crezi in traditiile populare, atunci te va ajuta sa te linistesti daca freci usturoi pe la praguri in seara de dinainte de VINERI 13, pentru a tine departe spiritele rele.

3. In ziua cu pricina, incearca sa nu te aventurezi in fapte marete, ci continuati ziua normal, dar cu precautie.

4. Poarta ceva rosu pe tine pentru a tine deochiul deoparte.

5. Pune-ti un accesoriu din aur, caci acest metal pretios echilibreaza aura celui care il poarta, ferindu-l totodata de energiile nocive din jur

VINERI 13, CALENDARUL SUPERSTIŢIOŞILOR

6. Arunca putina sare peste umar inainte sa iesi din casa pentru a-ti scadea riscul de a te certa cu cineva in ziua de vineri 13.

7. Poarta o tinuta colorata (care sa contina rosu contra deochiului) pentru a-ti ridica moralul si a-ti imbunatati starea de spirit.

8. Intalneste-te in oras, intr-un local linistit, cu cineva foarte drag tie sau cauta compania acelor persoane nesuperstitioase care reusesc mai mereu sa-ti insenineze ziua.

9. Sparge un pahar ca sa spargi necazul din casa.

10. Se spune ca ai noroc daca gasesti o moneda pe jos. Dar nu poti umbra toata ziua de vineri 13 uitandu-te pe jos dupa monede. In schimb, poti face o fapta buna pe altcineva care crede ca o moneda de o suma infima gasita pe jos i-ar aduce noroc! Arunca o moneda peste umar, in spate si spune-ti in gand „Norocul sa-l gaseasca pe cel ce gaseste moneda”. Adesea, lucrurile bune care ni se intampla sunt strict corelate cu cele pe care le facem noi. Din acest motiv, „raspandind noroc” putem sa fi avem noi insine noroc.

Sursa.wikipedia.org, interactivia.ro, romaniatv.net

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE

Anul revoluţionar 1848 a consacrat pentru totdeauna virtuţile patriotice şi jertfa de sine pentru idealurile democraţiei şi independenţei ale pompierilor militari

Nici nu se vindecaseră rănile incendiului care a devastat Bucureştiul, în martie 1847, când, la 13 septembrie 1848, sângele ostaşilor pompieri din Bucureşti şi infanteriştilor a înroşit cazarma din Dealul Spirii şi împrejurimile sale.

La intervenţia lui Suleiman-Paşa, care, însoţit de o armată numeroasă, a trecut Dunărea pentru a înăbuşi revoluţia română, s-a constituit, la 28 iulie – 9 august 1848, o locotenenţă domnească, formată din trei foşti fruntaşi revoluţionari între care şi fostul ministru de Interne Nicolae Golescu.

Reclamat de boierii reacţionari că a tratat cu Suleiman-Paşa a fost înlocuit de Sultan cu Fuad-Efendi, care s-a arătat mai ferm în înăbuşirea Revoluţiei române. La acuzaţia lui Fuad-Efendi care a caracterizat revoluţia ca o „rebeliune izvorâtă din acel duh al comunismului”, împotriva căruia se ridicase întreaga Europă şi a cererii restabilirii regimului regulamentar şi numirea lui Constantin Cantacuzino în funcţia de caimacam, majoritatea celor 200 de delegaţi care au mers în tabăra otomană de la Cotroceni a strigat: „Moarte, mai bine decât Regulamentul”, fapt pentru care comandantul turc a ordonat arestarea delegaţilor protestatari. Indignaţi de modul cum s-au comportat trupele turceşti la intrarea în Capitală, când au maltratat cu săbiile şi lăncile populaţia civilă, trecând cu caii peste cei căzuţi, şi de arestarea conducătorilor Revoluţiei române, unităţile militare române ce constituiseră un sprijin serios al revoluţiei, s-au pus în mişcare în pofida cuvântului de ordine al locotenenţei domneşti de a se abţine de la orice act ostil faţă de armata invadatoare.

Trupele otomane, sub comanda lui Fuad-Efendi, s-au deplasat lent, permiţând fruntaşilor Revoluţiei române să se refugieze din ţară pentru a nu fi arestaţi. Roata de pompieri a oraşului Bucureşti, care, datorită propagandei în rândurile ei, făcută de Dincă Bălăşeanu şi Ioan Deivos, devenise un sprijin statornic şi credincios al Revoluţiei paşoptiste, participând activ la apărarea ei şi asigurarea pazei bunurilor populaţiei, a părăsit cazarma de la Agie sub comanda căpitanului Pavel Zăgănescu.  Ea a angajat, în mod spontan, lupta cu a doua coloană otomană, care, de douăzeci de ori mai numeroasă decât compania de pompieri, a pătruns în oraş prin bariera Dealul Spirii şi a staţionat în faţa cazărmii de infanterie.

În cursul luptei inegale, dar eroice, ostaşii roatei de pompieri, sprijinite de celelalte unităţi militare române şi de cetăţeni înarmati, au asaltat la baionetă artileria duşmană, capturându-i o parte din tunurile pe care le-a întors apoi împotriva turcilor, provocându-le sute de morţi şi răniţi.

Au căzut în această eroica bătălie mai mult de jumătate din efectivul companiei de pompieri, între care şi ofiţerii Dănescu şi Starostescu, precum şi o parte din ostaşii Batalionului 2 din Regimentul 2 infanterie, care participaseră la luptă, trăgând asupra turcilor din interiorul cazărmii.

Şi-au pierdut viaţa în inegala încleştare 200 de otomani, 47 de soldaţi pompieri şi 2 ofiţeri (care au fost înhumaţi ulterior în curtea Bisericii Sf. Gheorghe Plevenei), şi au rezultat peste 100 de răniţi. Ceilalţi pompieri, în frunte cu sublocotenentul Dincă Bălăşeanu, s-au retras, pentru a continua lupta, în tabăra generalului Gheorghe Magheru de la Râureni.

După dizolvarea acesteia, eroicii pompieri, alături de cei care activaseră în gărzile naţionale, au trecut munţii şi s-au înrolat în armata revoluţionară condusă de Avram Iancu, unde Dincă Bălăşeanu a ocupat funcţia de centurion.

Toate sursele istorice, martorii oculari, contemporanii bătăliei, apreciază în unanimitate că majoritatea jertfelor (din cei peste 100 de morţi şi tot atâţia răniţi) au fost date de pompieri, ei aflându-se în vâltoarea încleştării. Un şir de evenimente istorice ulterioare a consacrat actul eroic al pompierilor.

Veteranilor de la 1848 li s-a acordat prima decoraţie militară românească „Pro virtute militari”, înfiinţată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Tot ca o recunoaştere a eroismului pompierilor, data de 13 Septembrie 1863 a fost aleasă pentru înmânarea noilor drapele de luptă Oştirii Ţării, Batalionul de pompieri Bucureşti (înfiinţat încă din 1861), primind primul drapel de lupta din mâna domnitorului.

Recunoaşterea faptului că 13 Septembrie 1848 este unul dintre cele mai semnificative momente din tradiţiile de luptă ale armei pompierilor a fost unanimă, indiferent de epocile istorice şi regimurile politice prin care a trecut ţara. Drept urmare, ziua de 13 Septembrie a fost sărbatorită dintotdeauna, ca fiind ZIUA POMPIERILOR DIN ROMÂNIA însă, a fost legal oficializată după război, apoi prin Legea nr.121/1996 prinvind organizarea şi funcţionarea Corpului Pompierilor Militari, dar şi prin H.G.R. nr.1490/2004, pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.

Niciodată capitolul din Istoria Naţională dedicat anului revoluţionar 1848 n-a făcut abstracie, indiferent de vremuri, de sângeroasa şi inegala confruntare dintre ostaşii companiei de pompieri din Bucureşti şi o coloană a armatei otomane.

Pe timpul domniei lui Cuza, pompierii au beneficiat de atenţia sa deosebită, capul oştii inspectându-i des şi fiind mulţumit, de fiecare dată, de modul cum se prezentau cazărmile şi oamenii.

Tradiţiile consemnează, în acei ani, şi trimiterea în străinătate (la Paris) pentru perfecţionarea pregătirii, a primului ofiţer de pompieri. Caracterul militar şi structura organizatorică specific aveau să fie întărite şi statornicite încă din anul 1874, prin Înaltul Decret Regal nr.702.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE