Pe 31 martie 1437 a izbucnit răscoala țărănească de la Bobâlna, primul din războaiele țărănești care aveau să zguduie Transilvania

Răscoala a început atunci când Gheorghe Lépes, episcopul catolic al Transilvaniei, a cerut să se plătească zeciuiala pe trei ani anteriori și într-o singură tranșă, în condiţiile în care aceasta nu mai fusese strânsă din anul 1434.

Mai mult, micii nobili maghiari și locuitorii români (care înainte erau scutiți de plata zeciuielii, fiind ortodocși) au fost și ei obligați să o plătească.

Când țăranii au refuzat să plătească zeciuiala, episcopul i-a excomunicat. Mişcarea a cuprins toată iobăgimea: români, secui, maghiari şi saşi, acestora adăugându-se orăşeni săraci, lucrătorii de la ocnele din Dej, Sic sau Cojocna, dar şi o parte a micii nobilimi.

De la sfârşitul lui aprilie – începutul lui mai, tot mai mulţi oameni s-au adunat pe dealul Bobâlna, situat în apropierea Dejului, unde au constituit o tabără după modelul iniţiat de cehi în războaiele husite: „comunitatea locuitorilor maghiari şi români ai acestei părţi a Transilvaniei” (universitas regnicolarum Hungarorum et Valachorum huius partis Transylvaniae). Mişcarea s-a transformată curând în guerra rusticorum („război al ţăranilor”).

Trimişii răsculaţilor au mărturisit, în faţa Conventului de la Cluj-Mănăştur, că „erau lipsiţi de toate drepturile şi libertăţile lor, asupriţi la culme şi greu împovăraţi cu sarcini pe care nu le puteau duce”, drept pentru care doreau să „recapete vechile libertăţi acordate şi hărăzite de către sfinţii regi tuturor locuitorilor acestui regat al Ungariei şi pentru a lepăda şi îndepărta apăsarea poverilor de nesuportat”. Voievodul Transilvaniei Ladislau Csáki (1426 – 1435, 1436 – 1437) a respins cererile trimişilor şi a dispus uciderea acestora, declanşând astfel lupta.

Conducătorii răscoalei au fost executați la Turda, iar Clujului i s-au retras privilegiile de oraș, locuitorii săi fiind declarați țărani. Pe 2 februarie a fost reînnoită alianța de la Căpâlna, cunoscută ulterior ca alianța celor trei națiuni (Unio Trium Nationum) prin care s-a reglementat situația socială în Transilvania în următoarele secole.

Sursa:povestilemariinegre.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE

Te-ai gândit vreodată de unde provin denumirile fiecărei luni din an? Calendarele noastre din prezent existau în urmă cu peste 2.000 de ani, chiar în perioada Imperiului Roman

După prăbuşirea Imperiului Roman, calendarul a fost în continuare utilizat pe fostele sale teritorii în perioada de început a Evului Mediu.

De-a lungul timpului, unele detalii s-au schimbat, iar varianta modernă a calendarului a rămas doar ca o versiune mai simplă a celui utilizat de romanii ce au influenţat modul în care vorbim despre date şi timp, potrivit Vintage News. Iată cum şi-au obţinut lunile anului denumirile:

Ianuarie: Ianuarie, prima lună a calendarului imperial roman, este denumită după zeul Ianus. Această divinitate romană importantă era considerată ca fiind zeul începutului şi era de obicei reprezentat cu două feţe, una care privea înapoi şi una ce privea înainte. Ianus mai era considerat şi zeul uşilor, porţilor şi tranziţiei, acesta reprezentând tranziţia din anul anterior către cel nou. Prima zi a lunii ianuarie reprezenta începutul Anului Nou, când sărbătoarea lui Ianus era marcată prin dăruirea alimentelor dulci, precum curmale, miere şi smochine. Torturile erau arse pe altar ca oferandă pentru zeu.

Februarie: Denumirea lunii februarie provine de la Februa, o sărbătoare a purificării despre care se credea că alungă spirirtele malefice din Roma. Pe data de 15 a acestei luni aveau loc o serie de ritualuri în întregul oraş, multe dintre ele implicau sacrificii şi parade ritualice. Sărbătoarea mai este cunoscută şi cu denumirea de Lupercalia, iar autorul roman Plutarch scria că mulţi bărbaţi tineri alergau, goi, prin oraş în această zi. Ritualul avea ca scop alungarea spiritelor rele şi chiar ajutarea femeilor să rămână însărcinate sau chiar să nască.

Martie: Luna Martie poartă denumirea lui Marte, zeul roman al războiului. Această lună marca începutul perioadei în care armatele romane începeau să se pregătească pentru următorul anotimp şi pentru campaniile militare viitoare. Iniţial, luna martie reprezenta începutul calendarului roman, ce în acea perioadă avea doar zece luni. Pentru prevenirea confuziei dintre date au mai fost adăugate alte două luni (ianuarie şi februarie). Calendarul iulian (produs de reforma lui Iulius Caesar în secolul I î.Hr.) este versiunea romană a calendarului de la care provine varianta modernă de datare.

Aprilie: Aprilie provine de la denumire lunii romane Aprilis, utilizată ca nume pentru a patra lună din calendarul roman. Privind originea denumirii acestei luni există mai multe teorii. Una dintre cele mai populare sugerează că Aprilis este asociată latinescului aperire, ce însemnă „să deschizi”. Alte teorii sugerează că aprilie provine de la Afrodita, zeiţa dragostei şi frumuseţii din mitologia greacă. Echivalentul Afroditei din Imperiul Roman era Venus, zeiţă sărbătorită în aprilie.

Mai: Mai, luna în care încep să se coacă fructele şi legumele, poartă denumirea zeiţei din Grecia antică a pământului, Maia. Aceasta era considerată devinitatea culturilor şi abundenţei. Poetul roman Ovidiu oferă, însă, o altă ipoteză privind originile numelui. El scria că numele latinesc al lunii mai provine de la maiores, ce înseamnă „cei mari”, fiind în contrast cu numele lui iunie ce ar provini de la iuniores sau „tinerii”.

Iunie: Luna iunie este asociată uneia dintre cele mai importante divinităţi din Panteonul din Roma. Iuno era soţia lui Jupiter, sărbătorită în luna ce îi poartă numele. Iuno (sau Iunona) era zeiţa căsătoriei, iar în cultura romană sfârşitul lui iunie era o perioadă nefavorabilă pentru nunţi. Căsătoriile realizate înainte de 15 iunie erau considerate un semn rău şi erau, de obicei, evitate.

Iulie: Iulie este prima lună din calendarul roman denumită după o persoană istorică, Iulius Caesar, dictatorul Romei şi cuceritorul Galiei. Reformele sale au influenţat calendarul roman, în cele din urmă una dintre luni fiind denumită în onoarea sa. Iulie era denumit iniţial Quintilis, ce se traduce ca „a cincea” lună din calendarul roman. După asasinarea lui Caesar din 44 î.Hr. a fost redenumită în onoarea sa, aceasta fiind şi luna în care s-a născut.

August: Succesorul lui Iulius Caesar, Octavian, nu îşi permitea să fie mai prejos decât tatăl său adoptiv, aşadar deţine şi el o lună a calendarului ce îi poartă numele. Octavian a ajuns primul împărat al Romei, moment în care şi-a schimbat şi numele în Augustus ce semnifică „venerabil”. Aşadar, luna august este denumită după numele marelui lider al imperiului. Deşi mulţi alţi lideri romani au încercat să aibă luni ale calendarului ce le poartă numele, în afară de Caesar şi Augustus, nu a mai reuşit niciunul.

Septembrie-Decembrie: Celelalte luni rămase din calendarul roman au o etimologie mai puţin interesantă. Acestea au fost denumite numeric, conform sistemului de datare original ce conţinea zece luni. Septembrie provine de la septem, adică şapte, octombrie de la octo, ce înseamnă opt, noiembrie de la novem, ce se traduce nouă, şi decembrie provine de la decem, adică zece.

sursa: descopera.ro, incredibilia.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE

Cetatea Trascăului este situata in imediata apropierea a satului Colțești din comuna Rimetea, judetul Alba. Cetatea a fost construita in 1296 de catre subvoievodul Thoroczkay avand ca scop apararea si refugiul din calea hoardelor tatare

Cetatea a fost plasată într-un loc cât mai inaccesibil cu putință. Și nu întâmplător! În amintirile locuitorilor erau încă vii ororile săvârșite de către tătari, în urma invaziei de la 1241.

Fortificatia dateaza de la sfarsitul secolului XIII, fiind ridicata de subvoievodul Thoroczkay pe o stanca inalta. Scopul cetatii era de a apara si de a conferi refugiu in cazul atacurilor. Pe turnul sau nordic, inalt de peste 20 de metrii inca exista inscriptia care atribuie construirea cetatii familiei Thoroczkay.Mai tarziu in anul 1470 cetatea este confiscata de Matei Corvin si data în grija voievodului Transilvaniei insa dupa 40 de ani, in 1510 revine familiei Thoroczkay.  In 1514 este devastata de taranii lui Gheoghe Doja iar lovitura de gratie este data de trupele imperiale austriece conduse de generalul Tiege care la 1713 distrug buna parte din cetate. Acest gest vine datorita opozitiei nobililor Thoroczkay anexarii Transilvaniei de catre Imperiul Habsburgic.

Deși cetatea a fost ridicată prin eforturile financiare ale familei nobiliare de Trascău (Thorotzkay), pe la 1470 fortificațiile au fost preluate de către monarhul Matia Corvin și dăruite voievodului aflat la conducerea Transilvaniei, la acel moment. Peste patru decenii, cetatea s-a întors în patrimoniul familiei nobiliare de Trascău, însă doar după câțiva ani a trecut prin distrugeri însemnate, ca urmare a asediului la care a fost supusă de către mulțimile de țărani, în urma răscoalei lui Gheorghe Doja. Deoarece familia nobiliară proprietară s-a împotrivit acțiunilor Habsburgilor de preluare, în stăpânire, a Ardealului, cetatea a fost supusă unui puternic asediu. Acest lucru s-a petrecut în vremea revoltei Curuților, la început de secol XVIII. Armata care a distrus, cu tunurile, o parte dintre vechile ziduri ale cetății era condusă de către un anume Tiege, general austriac.

Interesant este că fortificațiile cetății Trascăului nu sunt singurele de acest fel, din zonă. La câțiva kilometri mai departe, pe un deal (Râmeți), a mai existat o cetate de același fel, menită, de asemenea, să ofere ocrotire locuitorilor, contra populațiilor migratoare. În localitățile din vecinătate, circulă legenda că sistemul de fortificații de pe dealul Râmeți și cetatea Trascău au fost unite, cu secole în urmă, de către o cale tainică, subpământeană. Acel tunel mai avea o intrare, după cum spun poveștile din bătrâni, și în incinta catedralei din Rimetea. Se spune că unii săteni, mai cutezători, ar fi identificat una dintre intrările în enigmaticul tunel, sperând să găsească tezaurele ascunse, acolo, în Evul mediu, de către nobilii Thorotzkay, dar că imprudenții care s-ar fi avântat în hrubele întunecoase nu s-ar mai fi înapoiat niciodată.

In prezent din cetate se mai pastreaza doua turnuri si o parte insemnata a zidurilor laterale.

Sursa.locuridinromania.ro si cunoastelumea.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE