Află de pe radiounirea.ro că Ceauşescu nu a aderat la unele dintre elementele care caracterizau un nivel de trai ridicat. Ciocolata, cafeaua sau băuturile din import nu făceau parte dintre preferinţele sale.
Mai ţineţi minte bancurile care se rosteau în şoaptă, pe la colţuri şi stârneau hohote de râs, urmate, inevitabil, de o zbatere de inimă şi de o privire în jur, ce iscodea fiecare chip din apropiere? Şi-a dat oare cineva seama că tocmai s-a râs pe seama „ilustrelor personalităţi”, care nu-şi puteau găsi locul decât în „Marea carte de aur a neamului”?
Ei bine, bancuri şi anecdote erau destule, începând cu celebrele „întrebări naive” de genul: „De ce în România Socialistă magazinele alimentare se construiau la 5 km distanţă unul de celălalt?”, la care răspunsul venea sec: „Pentru ca să nu se încurce cozile între ele”. Puţini îşi puteau însă imagina cum era de fapt familia Ceauşescu în intimitatea căminului ei. Poate că lucrurile se întâmplau tot ca într-o glumă din epocă. Să spunem aşa: o zi friguroasă de iarnă, ce îndeamnă la relaxare în căldura odăii (nu încruntaţi încă din sprâncene, este un banc, nu-i aşa?). Nicolae şi Elena stau la ma¬să, unul în faţa altuia. Nu-şi spun prea multe, până când, dintr-o dată, Nicolae simte o nelinişte de natură… cognitivă: „Spune-mi şi mie ceva despre legea gravitaţiei!”. Elena îl priveşte contrariată şi îi răspunde sec: „Ce vrei să-ţi spun? Tu eşti politicianul, tu te ocupi de legi. Eu sunt om de ştiinţă!”.
Nimic strălucit, o conversaţie absolut banală, la fel ca multe alte lucruri care definesc traiul celor doi. În ceea ce priveşte mâncarea, nimic savant. Nici măcar după ani buni în fruntea statului, Ceauşescu nu a aderat la unele dintre elementele care caracterizau un nivel de trai ridicat. Ciocolata, cafeaua sau băuturile din import nu făceau parte dintre preferinţele sale. În volumul „La curtea lui Ceauşescu” (apărut la Editura Amaltea, în 2004), Maria Do¬brescu recompune, intervievând persoane din anturajul familiei Ceau¬şes¬cu, o zi obişnuită: „Îi plăcea să mă¬nân¬ce simplu, ciorbă de ştevie, mân¬care de spanac, urzici. Nu era pretenţios, dacă ştiai să i-o faci din buruieni multe, era minunat. Carne de porc? Poate doar sâmbăta şi duminica.” Mesele nu erau pline de bucate, ci totul era bine chiver¬nisit. Se achiziţiona cantitatea strictă de alimente, atât cât se putea consuma. Micul dejun era frugal: o cană de ceai cu lapte, o felie de şuncă, una de brânză şi, din când în când, un ou fiert. La prânz, mergea numai bine un pahar de vişinată.
Nici de sărbători preparatele rafinate nu-şi găseau locul. De Revelion, unul dintre momentele „măreţe” ale anului, alături de ziua „Tovarăşului” (26 ianuarie), cei mai importanţi oa¬meni din stat se strângeau la Club-ba¬zin Floreasca. Mihaela Moraru Ceau¬şes¬cu, fiica lui Marin Ceauşescu (fra¬tele mai mare al fostului lider co¬mu¬nist), povesteşte în volumul „Nu re¬gret, nu mă jelesc, nu strig” (apărut la Editura Meteor Press) din ce se înfruptau oas¬peţii sosiţi să petreacă alături de „Ma¬rele Tovarăş” la trecerea dintre ani. „Nici nu se compară rafinamen¬tele culinare de acum cu aşa-zisele rafinamente de la mesele Ceauşeştilor, chiar dacă şi ei ar fi avut acces, să zi¬cem, la fructe de mare. Dar nu le plă¬ceau. Ei mâncau mâncăruri tradi¬ţio¬nale, sarmale, friptură, pui la ceaun, piftie, salată de boeuf, care oricum nu lipseau de la mesele de sărbătoare. Dacă lipseau era vai şi-amar! Lui Nicolae Ceauşescu îi mai plăceau în special preparatele tradiţionale din peşte: ciorba de peşte, plachia şi saramura. Dar marea lui pasiune rămâneau sarmalele. De băut, se bea vin alb şi ţuică de prună, fiartă şi îndulcită. Tanti Lenuţa mai bea băuturi dulci, pentru femei, dar nu se îmbăta. Cam ăsta era meniul lor de ani de zile, la petreceri, la aniversări sau la Revelion”.
Interesant este că unele dintre in¬gre¬diente soseau din te miri ce colţ al ţării, ambalate în colete şi expediate pe adresa preşedintelui. Mulţi oameni chiar credeau că Ceauşescu merită tot ceea ce este mai bun prin gospodării: şunculiţe proaspăt afumate, cârnaţi condimentaţi, carne de porc, brânzeturi. Unii, mai gospodari, trimiteau chiar şi lemne de foc sau cărbuni, toa¬te, evident, verificate strict de către Se¬cu¬ritate. Tot de domeniul alimentar amintesc şi unele dintre cadourile pe care le-a primit Nicolae Ceauşescu la diferite aniversări. În 1978, zile întregi oamenii din diferite instituţii s-au străduit să creeze cele mai potrivite daruri, pe măsura celor 60 de ani ai preşedintelui, cum ar fi nişte ştiuleţi din porumb cu totul şi cu totul din aur. Sau un borcan de zece kilograme um¬plut nu cu murături, ci cu… diamante sintetice. Generalul Maior Marin Neagoe, în cartea „35 de ani. Umbra lui Ceauşescu”, descrie reacţia pe care a avut-o primul om al ţării atunci când a primit darurile: „Preşedintele s-a încruntat şi a tunat: «Luaţi-le de aici chiar acum. Să nu le mai văd. Nu sunt cadouri de ziua unui om. Sunt jafuri»”.
În afara Bucureştiului, la casele de protocol, mai mult sau mai puţin vi¬zitate de către familia Ceauşescu, domnea acelaşi meniu tradiţional. Irina Sava, bucătăreasă la Vila Ştevia din Azu¬ga (unde familia Ceauşescu stătea cel mult 10 zile pe an), i-a cucerit pentru că ştia să coacă pâine. Dar nu orice fel de pâine. Învăţase din copilărie de la mama ei, în Valea Jiului, cum se face pâine pe vatră, pe foaie de varză. Ori de câte ori pregătea pâinea, trebuia să facă şi o bucată mai mică, pe care o tri¬mitea la Bucureşti, la laborator, unde era analizată şi, în funcţie de cantitatea de sare şi de zahăr din ea, medicul personal al lui Ceauşescu hotăra ce anu¬me putea să mănânce în ziua respectivă, precum şi doza de medicamente. Irina Sava mai ştia apoi să facă o pră¬jitură numită „cuib de viespe”, brân¬zoaice, ştrudele cu mere sau brânză şi minciunele. Meniul se întocmea de regulă cu o seară înainte, bucătăreasa pregătind mâncare pentru 8-15 persoane. Cele mai cerute erau ciorbele acrite din belşug, fripturile la grătar şi prazul umplut cu carne. Cât despre cei doi câini, Corbul şi Sarona, şi aceştia se bucurau de îndemânarea Irinei Sava. Dacă dimineaţa mâncau cremvruşti, la prânz puteau „servi” budincă de brân¬ză cu spaghete, legată cu zece ouă, sau carne de vită cu zarzavat.
La casa de protocol de la Zalău, vizi¬tată de Ceauşescu doar de cinci ori, mâncarea sosea direct de la Bucureşti, am¬balată în cutii, şi era în aşa fel făcută încât să poată fi servită de îndată ce Ni¬colae Ceauşescu ar fi cerut să ia masa. De regulă, Nicolae Ceauşescu ţinea cont de toate indicaţiile medi-cilor. Aşa se face că, la ultima vizită la Zalău, în ciu¬da unei mese pregătită special pentru el şi invitaţii săi, ce cuprindea prin¬tre altele fripturi din vânat, Nicolae a mâncat nişte banali dovlecei cu smân¬tână, aduşi special de la Bucureşti. Bucătarul bihorean Teo¬dor Găvruţă, care s-a numărat, în tinereţe, printre cei care găteau pentru Ceauşescu după vânătoarea de la Balc, confirmă şi el că „Tovarăşul” nu era mofturos la mânca¬re, însă cu aceste prilejuri prefera să se dedulcească la o raţă pe varză, o za¬cuscă de vinete, ori un tort cu clătite, stropit cu un pahar de vin bun.
Cumpătarea alimentară se înscria pe linia preocupărilor pentru propria-i sănătate şi, în ultimă instanţă, o considera o condiţie a prelungirii vieţii. Paradoxal, dacă la vârsta înaintată consuma puţin, în tinereţe, din aceleaşi ra¬ţiuni, încerca să mănânce mai mult (decât alţii), pentru a supravieţui. Sigur, vorbim despre o situaţie anume, cea a detenţiei. În acest sens există o mărturie a lui Alexandru Bârlădeanu, care dezvăluia, după 1990, că în închi¬soare, pentru o perioadă, tânărul Nicolae Ceauşescu s-ar fi ocupat de împăr¬ţirea alimentelor aduse din afară pentru deţinuţii comunişti. Se pare că acesta a abuzat de sarcina care i se încredinţase, consumând mai multe alimente decât ceilalţi. Întrebat de ce a făcut asta, ar fi răspuns că el era tânăr şi avea mai multe şanse să supravieţu¬iască în închisoare, deci trebuia să rămână în putere. Era ca şi cum ar fi prevăzut că îl aştepta un destin special. Cât de „special”… s-a văzut până la urmă!
Sursa revistafelicia.ro si jurnalul.ro
Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE
Pe data de 28 noiembrie 1918, în sala de marmură a Mitropoliei Ortodoxe din Cernăuţi, 74 membri ai Consiliului Naţional au început lucrările Congresului General al Bucovinei pentru “stabilirea raportului politic al Bucovinei faţă de Regatul Român”
Cu o seară înainte, tricolorul românesc fusese arborat şi pe clădirea Universităţii din Cernăuţi.
În ziua Congresului, pe 28 noiembrie 1918, preşedintele Consiliului Naţional, Dionisie Bejan, a rostit cuvântul de salut, din care cităm: „Întruniţi astăzi în acest măreţ locaş, care este şi trebuie să rămână simbolul unirii în credinţă în Dumnezeu şi în neamul nostru, salut cu neţărmurită dragoste pe reprezentanţii vitezei armate române, care la ordinul M.S.Regelui Ferdinand I ne-a întins mâna de ajutor în clipele de cea mai grea cumpănă. Salut cu aceeaşi dragoste pe reprezentanţii fraţilor noştri din Basarabia, Transilvania şi Ungaria. Vă salut pe voi, fruntaşii neamului românesc din Bucovina, care aţi venit cu inima însufleţită din tuspatru unghiuri ale ţării, ca să aşezaţi piatra fundamentală care să clădească trainic şi neclintit România Mare. Implor harul ceresc şi binecuvântarea dumnezeiască asupra hotărârilor ce veţi lua”.
Declaraţia de Unire cu românia a fost citită de şeful guvernului, Iancu Flondor, care între altele preciza că „de la fundarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor, a făcut parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat; că în cuprinsul hotarelor acestei ţări se găsesc vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropniţele domneşti de la Rădăuţi, Putna şi Suceviţa, precum şi multe alte urme şi amintiri scumpe din trecutul Moldovei; că fiii acestei ţări (…) au apărat de-a lungul secolelor fiinţa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară şi a cotropirii păgâne; că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat opresiunile unei ocârmuiri străine care îi nesocotea drepturile naţionale; că în 1774, prin vicleşug, Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a sila alipită coroanei habsburgice; că 144 de ani bucovinenii au luptat ca nişte mucenici, pe toate câmpurile de bătaie din Europa, sub steag străin, pentru gloria Austriei; că a sosit ceasul ca Ţările Române dintre Nistru şi Tisa să formeze un singur stat unitar (…), hotărâm unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”.
Congresul a ales o delegaţie de 15 persoane care, a doua zi, 29 Noiembrie, a prezentat, la Iaşi, Regelui Ferdinand, Actul Unirii. Duminică 1 Decembrie 1918, Suveranii români au dat o masă de gală la Palatul Regal din Bucureşti, în timpul căreia a sosit şi telegrama de la Alba Iulia vestind unirea Transilvaniei cu România.
Sursa:romaniatv.net
Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE
Momentul dezvelirii statuii lui Mihai Viteazul, 28 noiembrie 1968, a fost unul special
Se împlineau 50 de ani de la Unirea Transilvaniei cu România.
La eveniment a participat însuși Nicolae Ceaușescu, care la vremea respectivă avea cea mai importantă funcție în stat, aceea de secretar general al Partidului Comunist Român. Se spune că tot liderul comunist ar fi decis ca lucrarea să fie realizată de sculptorul Oscar Han, în ideea că artistul era la o vârstă înaintată, iar statuia lui Mihai Viteazul ar fi putut fi ultima sa operă importantă.
În realitate, realizările sale artistice au continuat. Amplasarea statuii în fața fostului Palat al Principilor Transilvaniei nu a fost întâmplătoare. Edificiul este locul în care Mihai Viteazul a locuit și activat în scurta perioadă, de zece luni, în care a condus de la Alba Iulia destinele principatului Transilvaniei.
Statuia din bronz este singura dintre cele realizate de Oscar Han și dedicate unor voievozi în care personajul este înfățișat călare. Artistul a ales să-l surprindă pe Mihai în ipostaza intrării sale triumfale în Alba Iulia, în 1 noiembrie 1599. Figura domnitorului este una demnă, hotărâtă, marcată de însemnătatatea momentului. Pentru redarea trăsăturilor fizice, sculptorul s-a ghidat după cele mai cunoscute imagini de epocă ale voievodului. Mihai are pe cap celebrul său buciuman, căciula cu mănunchi de pene în partea dreaptă. Poartă o mantie amplă, iar buzduganul îl ține trimfător în mâna stângă. Asta, întrucât cronicile vremii atestă că Mihai Viteazul era stângaci.
Monumentul, cu înălțimea de 8,46 metri, din care soclul măsoară 2 metri, este dovada că, la Alba Iulia, în Cetate, amintirea lui Mihai Viteazul este vie și păstrată la loc de cinste, potrivit albaiuliaqr.ro.
Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE
Casa de Cultură a Studenților Alba Iulia, cu sprijinul Ministerului Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse, vă invită la Festivalul Național Studențesc „Serbările Unirii”, ediția a XXVIII-a
Evenimentul urmărește promovarea culturii și a activităților vocaționale prin diversificarea proiectelor și a programelor pentru pregătirea vocațională a tinerilor și studenților, precum și stimularea și implicarea acestora în ceea ce privește actul cultural. Programul festivalului este unul divers, pentru toate gusturile, în care se regăsesc tineri, studenți, dar și nume cu notorietate.
Program:
Miercuri, 27 noiembrie, ora 19:00
„Clipe de luciditate” – spectacol de teatru-dans. Eveniment organizat în parteneriat cu Casa de Cultură a Studenților Sibiu și Compania de Dans „Microbis”.
Sala de spectacole a CCS Alba Iulia
Accesul se face pe bază de invitație, care se poate ridica de la Casa de Cultură a Studenților.
Vineri, 29 noiembrie
Ora 16:00 Vernisajul expoziţiei şi prezentarea catalogului „Apuseni, țara de piatră” din cadrul proiectului Romania Student Tour – program naţional de redescoperire şi promovare a valorilor patrimoniului natural şi cultural, fondat de Paul Bordaș.
Foaier CCS Alba Iulia
Ora 20:00 Balul Bobocilor al Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia
Sala de spectacole a CCS Alba Iulia
Duminică, 1 decembrie
Mesaje online cu ocazia a 106 ani de la Marea Unire și 102 de ani de la inaugurarea fostului Teatru „Caragiale” din Alba Iulia
Luni, 2 decembrie, 19:00
„Tinerii și provocările lumii moderne”
Conferință susținută de părintele Constantin Necula
Sala de spectacole a CCS Alba Iulia
Accesul este gratuit în limita locurilor disponibile!
Miercuri, 4 decembrie, ora 18:30
Concert: Connect-R & Band
În deschidere: Luz Maria Milagros Șuteu, Paul Berghean, Mihai Șerbănescu, Maria Imbre, Georgiana Zbutea
Prezintă: MC Kotto
Sala de spectacole a CCS Alba Iulia
Accesul este gratuit în limita locurilor disponibile!
Joi, 5 decembrie, ora 11:00
„Skepsis”. Retrospectiva anului 2024. Proiecte pentru anul 2025.
Foaier CCS Alba Iulia
Vineri, 6 decembrie, ora 18:00
Spectacol folcloric cu Maria Dragomiroiu, Robert Târnăveanu, Oana Tomoiagă, George Drăgan, Maximiliana Poienar, Cristiana Viorel și Grupul instrumental „Carpatin Express”
Prezintă: Andreea Bogdan
Sala de spectacole a CCS Alba Iulia
Accesul se face pe bază de invitație, care se poate ridica de la Casa de Cultură a Studenților, începând de miercuri, 27 noiembrie, în intervalul orar 9:00 – 18:00.
Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE
Declaraţia de Unire cu românia a fost citită de şeful guvernului, Iancu Flondor, care între altele preciza că „de la fundarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor, a făcut parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat; că în cuprinsul hotarelor acestei ţări se găsesc vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropniţele domneşti de la Rădăuţi, Putna şi Suceviţa, precum şi multe alte urme şi amintiri scumpe din trecutul Moldovei; că fiii acestei ţări (…) au apărat de-a lungul secolelor fiinţa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară şi a cotropirii păgâne; că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat opresiunile unei ocârmuiri străine care îi nesocotea drepturile naţionale; că în 1774, prin vicleşug, Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a sila alipită coroanei habsburgice; că 144 de ani bucovinenii au luptat ca nişte mucenici, pe toate câmpurile de bătaie din Europa, sub steag străin, pentru gloria Austriei; că a sosit ceasul ca Ţările Române dintre Nistru şi Tisa să formeze un singur stat unitar (…), hotărâm unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”.
