Rămâi conectat

Educație și Cultură

Care este exponatul lunii decembrie la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș

Publicat

în

Care este exponatul lunii decembrie la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș

În colecțiile Muzeului Municipal „Ioan Raica” din Sebeş se păstrează un exemplar al lucrării „Istoria pentru începutul românilor în Dachia”, scrisă de ilustrul reprezentant al Școlii Ardelene, Petru Maior, acest volum fiind exponatul lunii decembrie.

Cartea, tipărită în limba română cu litere chirilice, are 340 pagini şi păstrează pe pagina de titlu câteva însemnări făcute de primul proprietar al cărții.

În completarea titlului tipărit al lucrării, „Istoria pentru începutul românilor în Dachia”, acesta a adăugat olograf „si en Ardialu”, iar deasupra locului apariției lucrării, și-a făcut cunoscută identitatea, „Ioanu Kornya parochu greco Katolicu” însemnare sub care a notat „1854 Anu si luna lui Februar 16”.

Revenind la autorul lucrării, Petru Maior (cca. 1756-1821) este originar dintr-o familie de mici nobili din Târnăveni. Născut în jurul anului 1756, a fost istoric, filolog și scriitor român transilvănean, reprezentant de frunte al Școlii Ardelene. După studii gimnaziale la Târgu Mureș și Blaj, a urmat filosofia și teologia la Colegiul „De Propaganda Fide” din Roma, între 1774 şi 1779, iar apoi dreptul, la Universitatea din Viena (1779-1780). A fost profesor la gimnaziul din Blaj, între 1780 şi 1785, apoi protopop al Gurghiului şi, ulterior, până la moartea sa în 1821, revizor şi corector al cărților românești la tipografia de la Buda. Important susținător al drepturilor românilor Transilvăneni, a participat la redactarea „Supplex Libellus Valachorum” (1792). A publicat o serie de lucrări teologice, istorice, filologice, printre care şi „Istoria pentru începutul românilor în Dachia”, tipărită la Buda în anul 1812, lucrare desemnată exponatul lunii decembrie la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş.

Originea poporului român este prima problemă pe care Petru Maior a abordat-o în această lucrare. Evenimentele anterioare cuceririi Daciei de către romani şi războaiele dintre Decebal şi Traian au fost tratate succint. Întrucât obiectivul său a fost demonstrarea originii pur romane a poporului român şi a latinității limbii române, pentru Maior se impunea susținerea ideii exterminării dacilor în timpul războaielor daco-romane. A scris apoi despre romanii din Dacia, abordând relațiile lor cu „barbarii”, organizarea politică a acestora etc. A analizat apoi perioada istorică zbuciumată care a debutat odată cu secolul al III-lea, când a început migrația popoarelor şi care s-a încheiat odată cu apariția Țărilor Române. În această parte a lucrării, Maior a încercat să identifice perioade în care autohtonii au cunoscut o reală independentă. Nu a neglijat nici relațiile româno-ungare, vorbind însă în termeni de-a dreptul peiorativi despre principala sură istorică ungară, „Gesta Hungarorum”, şi despre autorul acesteia. Ultimele capitole ale lucrării le-a dedicat istoriei românilor din sudul Dunării.

Problema fundamentală a istoriei noastre medievale a fost continuitatea poporului român pe teritoriul pe care-l locuiește în prezent şi, cu toate că până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, când românii din Transilvania au început să ceară drepturi politice egale cu celelalte popoare ale Imperiului Habsburgic, istoricii străini au recunoscut originea latină a limbii şi romanitatea poporului român, pentru a le contesta cererile, o serie de istorici ca Iosif Eder, Franz Sulzer, Johann Christian von Engel ș.a. care, alături de oameni politici ai timpului, au contestat formarea şi continuitatea lui pe teritoriul vechii Dacii, susținând că românii s-au format la sudul Dunării şi au trecut la nord de fluviu şi în special în Transilvania abia în secolele XII-XIII, după venirea ungurilor.

Animat de iubirea pentru neamul din care face parte, Petru Maior a realizat o istorie a tuturor românilor până în secolul al XIII-lea, însă nu una politică în care cronologia evenimentelor să fie riguros respectată, ci, mai degrabă, o istorie a problemelor pe care le-a ridicat formarea poporului român şi a drepturilor pe care acesta ar fi trebuit să le aibă. De aceea nu a respectat rigorile științei istorice, lucrarea dezvoltându-se în funcție de necesitățile pe care le impunea combaterea teoriilor celor care negau drepturile românilor.

Prin lucrarea „Istoria pentru începutul românilor în Dachia”, Petru Maior rămâne primul mare polemist din istoria culturii noastre, cartea cuprinzând pagini de critică şi adevărate demonstrații de subtilitate şi abilitate. Comite exagerări, dar ele sunt explicabile pe de-o parte prin stadiul cercetării istorice al vremii sale, iar pe de altă parte prin scopul pe care şi l-a asumat, de a combate teoriile adversarilor. Aceste lucruri l-au determinat să depășească în anumite situații limitele adevărului, fără a greși însă în problemele esențiale ale istoriei Evului Mediu românesc.

Un alt merit al său a fost şi faptul că a știut cum să-şi expună ideile, cărora le-a dat o formă menită să nu șocheze oficialitățile, evitând astfel împiedicarea publicării lucrării sale. A învățat din pățania prietenului său Gheorghe Şincai, a cărui lucrare, „Hronicul românilor şi a mai multor neamuri”, deși mult mai bine documentată decât a sa, a fost respinsă de cenzura care a dat o sentință clară „Opus igne, autor patibui digne”! (Cartea este demnă de foc, autorul de spânzurătoare). I-a ridiculizat pe adversarii poporului român, devoalându-le superficialitatea şi reaua credință păstrând însă respectul față de autoritatea politică a vremii, astfel că lucrarea lui a văzut lumina tiparului şi a fost difuzată, răspândind ideile sale, care nu erau altceva decât argumente în justificarea drepturilor politice ale românilor din Transilvania, contribuind astfel la formarea conștiinței de neam şi a ideii de continuitate şi unitate a poporului român.

Exemplarul din „Istoria pentru începutul românilor în Dachia”, deținut de Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş, provine din Biblioteca familiei Bena din Pianu de Jos, de unde a fost adus în 16 martie 1958, şi poate fi admirat ca exponat al lunii decembrie în cadrul unei mici expoziții organizate cu acest prilej.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Educație și Cultură

Concurs de eseuri organizat de Tribunalul Alba: Care au fost laureații

Publicat

în

Concurs de eseuri organizat de Tribunalul Alba

Tribunalul Alba a organizat în perioada 23 octombrie-15 noiembrie concursul de eseuri cu tema „Umbra Bullying-ului asupra drepturilor copilului”, adresat elevilor de liceu din județul Alba, în contextul sărbătorii Zilei Internaționale a Drepturilor Copilului, celebrată anual la 20 noiembrie.

Prin intermediul acestui concurs s-a urmărit apropierea tinerilor de instanțele de judecată ca instituții publice care au ca principal obiect de activitate înfăptuirea justiției şi apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor. S-a dorit, totodată, ca evenimentul să contribuie la creșterea gradului de informare cu privire la drepturile copilului în rândul elevilor. Pornind de la ideea că bullying-ul este prezent în viața copiilor și îi afectează, poate mai mult decât ne dăm seama, organizatorii au dorit să afle care le sunt gândurile și sentimentele, în mod special legat de încălcarea drepturilor lor, fie că este vorba despre dreptul la viață sau la educație, la o dezvoltare armonioasă sau dreptul la protecție împotriva violenței.

Comisia de concurs, formată din doi judecători, un grefier și doi reprezentanți mass-media din cadrul Ziarului Unirea şi Agerpres, a analizat cele 25 de eseuri (în prealabil anonimizate), toate fiind apreciate de către membrii comisiei, însă lucrările celor 3 câștigători s-au remarcat în mod particular nu doar prin structură dar şi prin capacitatea autorilor de a transmite emoţie, de a prezenta situaţii factuale în care bullying-ul poate fi prezent în vieţile elevilor, precum şi consecinţele acestei conduite.

Au fost premiate următoarele lucrări:

*Premiul I – Petru-Alexandru Meteșan, clasa a X-a Liceul Tehnologic ,,Dorin Pavel” Alba Iulia
*Premiul II – Ayana Maria Rancea, clasa a XI-a Liceul Teoretic Teiuș
*Premiul III – Alexandra Valentina Tacu, clasa a XI-a C, Liceul Tehnologic Sebeș

La festivitatea de premiere de la sediul Tribunalului Alba au participat elevii însoțiți de părinți și o parte din cadrele didactice care i-au îndrumat.

Câștigătorilor li s-au acordat diplome, vouchere pentru achiziționarea de rechizite precum şi alte premii simbolice.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Educație și Cultură

Episcopul Emilian Birdaș, aniversat la 103 ani de la naștere, în 23 noiembrie, pe pe Aleea Scriitorilor din Alba Iulia

Publicat

în

Episcopul Emilian Birdaș, aniversat la 103 ani de la naștere

Ioan Birdaș s-a născut la data de 23 noiembrie 1921 în satul Rohia, din județul Maramureș. La doar 14 ani a intrat ca frate în Mănăstirea Rohia, fiind tuns în monahism sub numele de Emilian și hirotonit ierodiacon și ieromonah.

A urmat cursurile Seminarului Monahal de la Mănăstirea Cernica, Seminarul „Sf. Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea și Seminarul „Nifon Mitropolitul” din București. În 1952 a absolvit Institutul Teologic Universitar din București. După absolvirea facultății, protosinghelul Emilian Birdaș este numit ca preot slujitor la Catedrala Patriarhală din București (1953-1957), apoi devine vicar administrativ la Episcopia Romanului și Hușilor (1957-1963), iar în 1963-1973 este preot-paroh la Catedrala Ortodoxă din Alba Iulia (azi Catedrala Reîntregirii Neamului). La 11 iunie 1973 a fost ales ca episcop vicar al Arhiepiscopiei de Sibiu și Alba Iulia, cu titlul „Rășinăreanul”, fiind hirotonit întru arhiereu la data de 12 septembrie 1973. În această perioadă s-a preocupat în mod deosebit de soluționarea problemelor pastoral-misionare din Harghita, Covasna și Mureș, contribuind la apropierea dintre confesiuni și etnii.
Episcopul Emilian Birdaș a fost instalat în scaunul episcopal la 25 ianuarie 1976, în Catedrala Ortodoxă din Alba Iulia (azi Catedrala Reîntregirii Neamului). Slujba de instalare a fost susținută de un sobor de preoți, în frunte cu mitropolitul Iustin al Moldovei și Sucevei. La încheierea Sfintei Liturghii a vorbit mitropolitul Nicolae Mladin al Ardealului care i-a înmânat noului episcop cârja episcopală. În noua sa calitate, episcopul Emilian Birdaș s-a ocupat de organizarea noii eparhii, de restaurarea unor monumente istorice, de ridicarea a numeroase biserici și de pictarea lor. S-a opus cu vehemență distrugerii bisericilor și mănăstirilor din eparhia sa, pilduitoare în acest sens fiind implicarea sa în
obținerea documentelor necesare restaurării vechii bisericuțe a Mănăstirii Râmeț, alături de care s-a construit o biserică nouă, supranumită Catedrala Munților Apuseni, a cărei zidire a durat până în anul 1986. A contribuit la reconstruirea din temelii a unui număr de 72 de biserici ortodoxe și la repararea altor sute de lăcașuri de cult. Pentru meritele sale deosebite a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
La 18 ianuarie 1990, episcopul Emilian Birdaș a fost acuzat de colaborare cu regimul comunist și a fost obligat să demisioneze din scaunul de episcop de Alba Iulia într-un mod controversat, prin încălcarea canoanelor bisericești, nedreptate care i-a cauzat grave probleme de sănătate printre care un atac cerebral. În data de 4 aprilie 1990, episcopul Emilian Birdaș a fost reintegrat în Sinod, în calitate de arhiereu-vicar al Episcopiei Aradului și Hălmagiului, cu titlul „Arădeanul”. La 12 iulie 1994 a fost ales episcop al reînființatei Episcopii a Caransebeșului. La Caransebeș a început construcția unei catedrale episcopale și a reluat tipărirea „Foii Diecezane” și a Calendarului Românului. A trecut la cele veșnice la 5 aprilie 1996, în orașul Caransebeș.
În amintirea sa, la data de 23 noiembrie 2024, începând cu ora 13:00, Consiliul Județean Alba și Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba vor organiza un moment aniversar pe Aleea Scriitorilor din Alba Iulia, unde, în anul 2016 a fost ridicat bustul primului episcop de Alba Iulia, Emilian Birdaș.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Educație și Cultură

Care este exponatul lunii noiembrie la muzeul din Sebeș

Publicat

în

Tabloul „Turnul de la mănăstire”, exponatul lunii noiembrie la muzeul din Sebeș

Exponatul lunii noiembrie la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş este tabloul „Turnul de la mănăstire”, realizat de pictorul Hermann Meuselbach în primii ani ai secolului XX.

Lucrarea, intrată în patrimoniul muzeului în anul 2001, are următoarele date tehnice: tehnică mixtă pe carton; dimensiuni: 70,5 x 50 cm; semnat – dreapta-jos, cu negru: „Hermann Meuselbach”; nedatat. Pe verso, lucrarea poartă o etichetă originală, scrisă de pictor, cu următorul text: „Der Klosterturm von Mühlbach im Herbst. Originalbild in Kohlenfarben” [Turnul de la mănăstire, toamna. Culori de cărbune].

În această compoziție, Hermann Meuselbach a redat Turnul Octogonal şi un fragment de curtină, elemente ale sistemului defensiv medieval al Sebeşului, așa cum le vedea din grădina casei sale, la începutul secolului XX. Turnul, datând din veacul al XVI-lea, este situat în colțul de nord-est al fortificației orașului Sebeş, în imediata vecinătate a fostei mănăstiri dominicane, iar la momentul realizării lucrării, acestuia îi lipsea acoperișul, distrus probabil în confruntările din timpul Revoluției de la 1848-1849, fără a mai fi reparat ulterior.

Lucrarea este extrem de elaborată, fiind realizată în maniera specifică autorului, adică abundând în detalii. A reprodus extrem de fidel atât turnul, în cazul căruia a redat inclusiv vegetația care creștea în partea superioară a zidurilor, cât şi grădina casei. De altfel, în ciuda faptului că este vorba de un peisaj de toamnă, Hermann Meuselbach a acordat o mare atenție grădinii sale, care, spre vest, se întindea până la bazele curtinei şi turnului. Deși vegetația era destul de săracă în acea perioadă a anului, autorul a reprodus, extrem de minuțios, întreaga suprafață a grădinii. O mare parte a acesteia era ocupată de straturi pentru legume, având numeroși araci înfipți în pământ (aprox. 120), pe care i-a şi reprodus, fiecare fiind tratat individual. Accesul în această zonă era precedat de o pergolă, pe care creștea o plantă cățărătoare, redată și ea extrem de detaliat.

Hermann Meuselbach a fost un pictor peisagist care a activat în Transilvania la sfârșitul secolului al XIX-lea şi în primele două decenii ale celui următor, fiind cunoscut contemporanilor săi, în special în zona Sebeșului, unde a trăit aproape întreaga viață. S-a născut în 28 ianuarie 1858, în Germania, la Eischleben şi a studiat artele frumoase la Școala Saxonă de Artă din Weimar. În 1881 a emigrat în Transilvania, devenind profesor de desen la Gimnaziul Evanghelic din Sebeş, unde a activat până în 1911, când s-a pensionat. În timpul liber se dedica picturii, imortalizând numeroase peisaje atât din localitatea adoptivă, cât şi din împrejurimile acesteia. A încetat din viață la 12 noiembrie 1924, în orașul Sebeş, unde, de altfel, a și fost înmormântat.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Politică

Administrație

Știri din Alba

Educație și Cultură

Eveniment

Sănătate

Social Economic

Divertisment

Stiri din alte ziare

  • Alba Iulia
  • Abrud
  • Aiud
  • Blaj
  • Campeni
  • Cugir
  • Sebes
  • Ocna Mures
  • Teius
  • Zlatna

Articole Similare

radiounireafm, radio alba iulia, radio alba