Știri
Bunele maniere, de ieri și până azi
Bunele maniere, de ieri și până azi: Cele mai ciudate explicații ale bunelor maniere
Deși unele dintre ele par de neînțeles sau au explicații dintre cele mai ciudate, bunele maniere s-au păstrat până în ziua de astăzi și contribuie la relaționarea în bune condiții cu ceilalți, întrucât sunt un set de reguli care, dacă sunt respectate, îi fac pe oameni să se simtă bine în compania noastră.
Deși obiceiurile diferă de la o țară la alta, a dărui flori unei doamne, a contribui la spălarea vaselor după o cină, sunt lucruri întâlnite în toată lumea și pe care mulți le respectă cu strictețe, tocmai pornind de la acest cod.
Se presupune că prima carte de bune maniere a fost scrisă în jurul anului 2400 î.Hr. de către Ptah-hotep, edilul Egiptului. Codul bunelor maniere își are rădăcinile în Antichitate, odată cu dezvoltarea artei oratorice și a teatrului. În vremurile acelea se punea foarte mare accent pe gesturi, pe miscările corpului, considerându-se deosebit de importante pentru exprimarea nobleții și perfecțiunii spiritului. Gesturile trebuiau să fie moderate, nici foarte iuți, dar nici foarte domoale. Confucius considera că omul nu se poate purta normal decât utilizând un cod, niște reguli, bunele maniere fiind astfel încorporate de atunci în unele norme sociale.
În Evul Mediu percepția despre gesturi s-a schimbat, considerându-se că acestea puteau exprima ceea ce se află în interiorul unei persoane, caracterul acesteia, slăbiciunile, punctele forte. Disciplinându-și gesturile, omul se putea cizela, putea deveni mai bun.
În Franța secolelor XII-XVIII s-au pus bazele normelor de bună purtare cunoscute și în ziua de astăzi. Grădinarul-șef al regelui Ludovic al XIV-lea a cerut Majestății Sale să facă un act ce stipula respectarea a unor reguli de purtare, deoarece, neatenți fiind, nobilii călcau peluzele proaspăt însămânțate ale Parcului de la Versailles, deși grădinarul îi atenționase prin diverse inscripții că acest lucru este interzis. Astfel, bunele maniere erau împărtășite membrilor curții sale cu ajutorul unor cărți mici pentru ca toți oamenii să aibă un comportament civilizat și unitar în prezența Majestății Sale. Acea bucată de hârtie pe care erau notate bunele maniere purta numele de „etichetă”.
Deși „eticheta” provine de la francezi, George Washington nu s-a lăsat mai prejos și la vârsta de 16 ani a transcris lucrarea „Reguli Civice și Comportamentul decent în prezența cuiva și în timpul conversațiilor” ce cuprindea 110 reguli de conduită.
Mai târziu, în 1922, Emily Post publică lucrarea „Eticheta – în Societate, în Afaceri, în Politică și Acasă”, un bestseller ce a promovat bunele maniere.
Din 1978, Judith Martin (Miss Manners), jurnalist american, răspunde întrebărilor despre etichetă și scrie eseuri pe probleme de maniere, sau clarifică esențialele calități ale politeții. Aceasta a povesteste într-un interviu din 1995 importanța bunelor maniere: „ Dacă te comporți într-un mod care-i ofensează pe oamenii cu care ai de-a face, aceștia se vor îndepărta de tine. Există o mulțime de oameni care afirmă: Nu ne pasă de etichetă, dar nu putem accepta felul în care așa-și-așa se comportă și nu-l vrem în jurul nostru.” Miss Manners spune care este marele minus al bunelor maniere: „Eticheta nu are mari sancțiuni așa cum are legea. Dar cea mai mare sancțiune pe care o putem aplica este de a nu avea de-a face cu acești oameni și de a-i izola deoarece comportamentul lor este insuportabil.”
Cele mai ciudate explicații ale bunelor maniere
De ce bărbatul trebuie să meargă, alături de femeie, pe partea exterioară a drumului este lesne de înțeles, dar de ce trebuie să spunem „noroc” sau „sănătate” unei persoane care strănută? Sau de ce bărbații le oferă flori femeilor?
De ce trebuie să spunem „noroc” sau „sănătate” unei persoane care strănută?
În ziua de astăzi această regulă este discutabilă, întrucât se recomandă ignorarea momentului și evitarea oricărei remarci atunci când cineva strănută în imediata vecinătate. Cu toate acestea, faptul că îi urezi „sănătate” cuiva care dă semne de guturai este considerat un gest de bunătate și solidaritate. În trecut, oamenii considerau că îți poți pierde sufletul sau bătăile inimii ți s-ar putea opri în urma unui strănut. În acest caz, „Fii binecuvântat” era o considerată o urare cu puteri oarecum vindecătoare, fiind menită să prevină aceste nenorociri, mai ales că pe atunci oamenii mureau din simple răceli sau gripe din cauză că medicina nu era prea dezvoltată.
De ce bărbații oferă flori femeilor?
Oferirea florilor de către bărbați este un obicei originar din Evul Mediu , deoarece baia era considerată ceva murdar și întâmplându-se doar o singură dată pe an. Astfel, florile aveau rolul de a îndepărta mirosule neplăcute ale doamnelor ce-și neglijau igiena corporală. Bineînțeles, în prezent florile nu mai sunt oferite cu același scop, ci sunt oferite în semn de respect și iubire la aniversări și alte evenimente importante.
De ce trebuie să ne astupăm gura cu mâna atunci când căscăm?
Deși în zilele noastre această regulă are o cu totul altă explicație, în trecut, oamenii considerau că în cazul strănutului sau al căscatului sufletul putea fi eliberat din corpul uman sau necuratul ar putea pătrunde în acesta. Astfel, astupându-ți gura cu mâna eviți pericolul întâmplării unor asemenea lucruri neplăcute.
De ce bărbatul trebuie să intre primul într-un taxi?
Bărbatul trebuie să intre primul într-un taxi pentru ca nu cumva să se trezească fără domnița lui, așa cum se întâmpla în Evul Mediu, atunci când amanții înlocuiau birjarii unor trăsuri pentru a le fura aristocraților reprezentantele sexului frumos. Această regulă se păstrează și în ziua de astăzi pentru a-i scuti pe bărbați de evenimentele neplăcute.
Sursa:historia.ro
Știri
„Luminaţia”, ziua în care cimitirele se luminează de la flăcările candelelor şi lumânărilor aprinse: Care sunt tradițiile și obiceiurile sărbătorii
An de an, pe data de 1 noiembrie, credinciosii catolici, greco-catolici, ortodocsi, protestanti, reformati din Transilvania, Banat si Maramures celebreaza „Luminatia”, considerata a fi o sarbatoare a mortilor.
Se spune ca in aceasta noapte sufletele mortilor viziteaza lumea celor vii. In aceasta noapte, cimitirele se transforma in adevarate oaze de lumina datorita lumanarilor aprinse pentru cei morti.
În lumea apuseană sărbătorirea luminației începe după vesperele (vecernia) din seara zilei de 1 noiembrie. În această zi creștinii își cinstesc și îngrijesc mormintele celor trecuți la cele veșnice. Credincioșii merg la cimitir, curăță mormintele și le înfrumusețează cu flori și lumânări aprinse, în amintirea celor care i-au însoțit pe drumul vieții. În bisericile ortodoxă și greco-catolică ziua săptămânală pentru pomenirea generală a celor adormiți este sâmbăta. Din toate sâmbetele unui an bisericesc, două sunt consacrate în chip special pomenirii generale a morților: sâmbăta dinaintea Duminicii Lăsatului sec de carne și sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt. Ele se numesc în popor Moșii (de iarnă și de vară) pentru ca în ele facem pomenire părinților, moșilor și strămoșilor răposați. În zonele de interferență apuseană credincioșii ortodocși și greco-catolici fac Pomenirea celor adormiți / Luminația în ziua de 1 noiembrie, la biserică, iar la cimitir în după-amiaza sau în seara aceleiași zile, potrivit wikipedia.
În fiecare an, pe data de 1 noiembrie, credincioșii catolici, greco-catolici, ortodocși, protestanți, reformați din Transilvania, Banat și Maramureș celebrează „Luminația”, considerată a fi o sărbătoare a morților. Se spune că în această noapte sufletele morților vizitează lumea celor vii, iar oamenii vin să aprindă lumânări la mormintelor celor dragi.
Potrivit legendelor populare, în prima zi de brumar, porțile dintre cele două lumi se deschid și numai acum cei plecați dintre noi pot veni să ne viziteze. Din acest motiv, proverbul “despre morți, numai de bine” se respectă cu sfințenie. Interesant este faptul că indiferent de religie, credincioșii ies în întâmpinare rudelor și prietenilor adormiți, cu flori și lumânări.
Se spune că nu e bine să primești la mormântul cuiva drag pe cineva cu care s-a certat în viață. Totodată, în această zi nu trebuie să fii zgârcit sau egoist. Pomenirea morților îndeamnă la iubirea aproapelui și la ocrotirea acestora.
În această zi nu este bine să muncești sau să speli haine. Cei bătrâni mai spun că nu e bine să dai de pomană alcool înainte unei mese calde. Nu e bine să plângi. Se spune că morții nu vor să îi vadă pe cei pe care i-au lăsat în urmă suferind.
La catolici, Ziua Morților (Luminația) este pe 2 noiembrie. Tradiția a pătruns în Transilvania într-un mediu multiconfesional și a început să fie serbată din seara de 1 noiembrie. Nefiind o încălcare a canoanelor, ziua liturgică începe din momentul în care apune soarele în ziua precedentă.
Cimitirele se luminează, mai ceva ca în noaptea Învierii, de la flăcările candelelor şi lumânărilor aprinse în dreptul fiecărui mormânt, chiar şi la cele părăginite, uitate sau ignorate de urmași. Luminația este o combinație de tradiții, datorită numeroaselor familii mixte din regiunea Transilvaniei, căci pomenile sunt caracteristice numai ritului ortodox, în vreme ce sărbătoarea în sine le aparţine catolicilor.
Spectacolul de lumini ce se poate viziona într-o astfel de noapte este greu de descris în cuvinte. La morminte, se adună familii întregi și deapănă amintiri. De obicei, se întâlnesc şi cu alte cunoștințe, așa că poveștile de demult se întind târziu în noapte, la lumina liniștită a lumânărilor.
În anumite sate, se mai păstrează obiceiul de a duce apă proaspătă la morminte, la Luminație, până la răsăritul soarelui. Dar numai copiii sunt demni să facă acest gest, căci sunt puri și au suflete curate. Se spune că morților li se mai face sete și trebuie să li se dea și apă de pomană, pe lângă mâncare.
De asemenea, în credința populară a românilor, mai avem parte de o noapte a celor morți, cea de pe 29 spre 30 noiembrie, cunoscută sub denumirea de Noaptea Sfântului Andrei, când cei vii încearcă să se apere de strigoi prin ungerea ușilor și a ferestrelor cu usturoi.
Ziua de 1 noiembrie, poate fi considerată, singura zi din an în care oamenii glumesc în cimitir. De Ziua Morților, bucuria reîntâlnirii cu sufletele rudelor trecute în Lumea de Dincolo depășește tristețea comemorării.
Originile Luminatiei
Luminatia, cunoscuta in popor si sub denumirea de Ziua Mortilor este o sarbatoare de origine celtica adusa de catolici in regiunile din Nord-Vest-ul si Sud-Vestul teritoriului romanesc. In bisericile occidentale, cea Romano-Catolica, cea Anglicana si cele Protestante, sarbatoarea Tuturor Sfintilor se ține in ziua de 1 noiembrie, dupa calendarul gregorian. In bisericile orientale, anume cele Ortodoxe și cele Greco-Catolice, prima duminica dupa Rusalii este Duminica Tuturor Sfinților, echivalentul sarbatorii Tuturor Sfinților din calendarul apusean. In zonele de interferența apuseana credincioșii ortodocși și greco-catolici sarbatoresc Luminația in seara zilei de 1 noiembrie. Cu acest prilej, preotii romano-catolici, greco-catolici si ortodocsi oficiaza slujbe de pomenirea mortilor.
Traditii si obiceiuri
Datorita faptului ca, in general, Biserica Ortodoxa face pomenirea mortilor sambata, unii credinciosi ortodocsi sarbatoresc Ziua Mortilor nu pe 1 noiembrie, ci in prima sambata din luna noiembrie. Conform traditiei, in noaptea Luminatiei, portile dintre cele doua lumi se deschid si numai acum cei plecati dintre noi pot veni sa ne viziteze. Din acest motiv, proverbul popular “despre morti, numai de bine” se respecta cu sfintenie, cel putin la cimitir. Interesant este faptul ca indiferent de religie, credinciosii ies in intampinare rudelor si prietenilor adormiti, cu flori si lumanari.
Potrivit traditiei Bisericii Romano-Catolice si Greco-Catolice,o parte din sufletele celor morti care nu au fost sfinti ajung in purgatoriu unde se curata de pacate pentru a putea intra in rai. Chiar daca este sarbatoare catolica, Ziua Mortilor este celebrata si de preotii ortodocsi care, la cererea familiilor, vin la cimitir pentru a oficia slujbe de pomenire pentru sufletul raposatilor. Oricum ar fi, Luminatia e o zi deosebita, o zi de suflet pentru crestini, prilej de meditatie si de rugaciune, de respect pentru cei morti, iar imaginea cimitirului iluminat te indeamna la reculegere si aducere aminte, te face sa te gandesti ca moartea nu este moarte, ci e tot viata, dar altfel.
Biserica Ortodoxa sarbatoreste Ziua Tuturor Sfintilor in prima duminica de dupa Rusalii, unde se face pomenirea tuturor sfintilor, dar si a celor adormiti din neam in neam. De asemenea, in credinta populara a romanilor, mai avem parte de o noapte a celor morti, cea de pe 29 spre 30 noiembrie, cunoscuta sub denumirea de Noaptea Sfantului Andrei, cand cei vii incearca sa se apere de strigoi prin ungerea usilor si a ferestrelor cu usturoi.
De obicei, credinciosii merg in ziua precedent la cimitir, la mormintele rudelor si executa activitati administrative: smulg si arunca buruienile, matura si spala, se primeneste crucea, se pun flori, candele si lumanari.
Sursa:folclor-romanesc.ro, wikipedia, crestinortodox.ro
Știri
1 noiembrie 2024: 425 de ani de la intrarea triumfală, în Alba Iulia, a lui Mihai Viteazul
După victoria asupra lui Andrei Bathory, în bătălia de la Şelimbăr (18/28 octombrie 1599), Mihai Viteazul a intrat triumfător în Cetatea Alba Iulia
Intrarea triumfătoare a avut loc în data de 1 noiembrie 1599, primind cheile oraşului chiar din partea episcopului Demetrius Napragy. Deşi nu a fost recunoscut de Dieta Transilvaniei decât ca un guvernator imperial, Mihai a fost conducătorul de facto al Transilvaniei.
Avea încuviințarea împăratului Rudolf II care dorea să păstreze Transilvania răzvrătită sub control politic. În „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, istoricul Nicolae Bălcescu ne descrie în cuvinte alese fericitul eveniment. Mihai Viteazul, prin opera sa politică, devenise deja un laitmotiv pentru întreaga societate românească. Bălcescu a editat volumul în contextul revoluției de la 1848, pentru a sublinia relevanța dorințelor naționale și de a-i însufleți pe toți cei care doreau emanciparea românilor.
“Într-aceea, Mihai-Vodă, ridicându-și tabăra de la Sibiu, înaintă cu încetul spre Alba-Iulia. Prin toate orașele pe unde trecu în cale, locuitorii alerga înainte-i cu daruri, slobozind puști în semn de veselie și primindu-l cu mare dragoste și entuziasm. Apropiindu-se de Alba, locuitorii orașului și ai județului îl întâmpinară cale de o leugă (2200 de metri) înainte cu multă cinste și daruri. În capul lor era episcopul catolic Dimitrie Naprasdi, încunjurat de tot clerul său. El felicită în numele poporului pe domn de sosirea sa, urându-i tot felul de fericiri, o domnie vecinică asupra țării Ardealului, ce el dobândise cu sabia, o viață îndelungată și izbânzi multe, care să se adaoge unele peste altele. În aceeași zi, luni 1 noiembrie, Mihai-Vodă intră cu mare pompă în capitala Ardealului. Dorința ce adesea avea de-a face întipărire popoarelor printr-o strălucită priveliște, adăugându-se la vesela îmbătare a unei izbânzi de atâta vreme dorită, făcu pe Mihai de puse în această intrare triumfală o podoabă neauzită în părțile noastre.
Intrarea s-a făcut prin poarta Sf. George. De la această poartă până la palatul domnesc, sta înșirați ostașii de ambe părțile uliței în mai multe rânduri, în dosul cărora se grămădise mii de mii de popor. Înainte venea episcopul și clerul său, isnafurile (corporațiile) orașului, apoi o bandă de muzică ce se compunea de opt trâmbițe, de atâtea tobe de oțel pre obiceiul turcesc, de un bun număr de flaute și flașnete. În urma acestei orchestre, venea Mihai, călare pe un măreț cal alb. Opt paji învestiți cu mare eleganță înconjura calul domnului. Înaintea lui opt seizi(grăjdar domnesc) duceau de frâu opt cai acoperiți cu șele prețioase, lucrate cu aur și argint, și împodobiți cu pene mari.
Mihai purta pe cap un calpac unguresc împodobit cu o egretă neagră de pene de erodiu legate cu aur; o manta lungă albă de mătase țesută cu fir, având pe de lături țesuți vulturi de fir; tunică albă de aceeași materie, lungi ciorapi de mătase albi, garnisiți cu pietre scumpe și botine de saftian galben; de brâu atârna o pală de Taban împodobită cu aur și rubine. O ceată de zece lăutari țigani urma îndată după domn, cântând imnuri naționale. Apoi venea o mulțime de boieri și ofițeri străluciți, toți călări, și o numeroasă trupă de soldați. Lângă domn se ducea steagurile lui Andrei Bathori luate în bătălie. Ele era desfăcute și plecate spre pământ, spre semn că Ardealul e supus. Astfel, în mijlocul concertului trâmbițelor, tobelor și altor instrumente, la sunetul clopotelor și vuietul tunurilor, la care se unea strigările de bucurie ale poporului, intră Mihai în capitala Ardealului și trase la palatul domnesc. În cale, pân-a nu ajunge l-acest palat, Mihai spun că se îndreptă către un nobil ungur, Ștefan Bodoni, ce căzuse prins în bătaia de la Sibiu, și îl întrebă unde-ar fi mai bine să tragă. „Fără îndoială, zise Bodoni, în palatul prințului Andrei”. La care vorbe Mihai răspunse: „Ce, nu sunt încă biruitor?” Toată ostășimea se împărți în liniște și cu orânduială prin birturi și case publice, fără a face nici o pagubă sau vătămare locuitorilor. Nimeni n-ar fi îndrăznit a face vrun rau, știind pe strașnicul domn acolea.
Pilda albanilor fu urmată de locuitorii tuturor orașelor țării, care se grăbiră a trimite deputați la Mihai, spre a-i aduce supunerea și credința lor și a cere mila și ocrotirea lui. Cetatea Clujului, la cea dintâi somație ce i se făcu, se închină în 4 noiembrie și primi în garnizoană 1 000 soldați supt comanda banului Mihalcea. Mihai porni 3 000 soldați spre a aduce la supunere toată țara de jos și într-aceeași vreme scoase un decret deosebit, prin care făgăduia mila și iertarea sa la toți deopotrivă, de orice treaptă ar fi, carii vor depune armele și vor asculta de dânsul și de slujbașii săi. El obști acest decret în toate părțile prin obicinuiții curieri. Astfel, toată țara Ardealului, până la Solnocul din acest ținut, era acum supusă lui Mihai, deosebit numai de cetățile Husta și Uioara. Mihai începu a purta titlul următor: „Mihai, voievodul Țării Românești, al sfințitei maiestăți cezaro-crăiești consilier și locțiitor asupra Ardealului, și a oastei maiestății dincoace de Ardeal și de părțile lui supuse căpitan etc.”
Sursa: istorie-pe-scurt.ro
Știri
Un parc fotovoltaic cu peste 7.500 de panouri solare va fi construit în Pianu de Jos: Undă verde din partea APM Alba
Un parc fotovoltaic cu peste 7.500 de panouri solare va fi construit în Pianu de Jos. Proiectul a primit undă verde din partea APM Alba
Agenția pentru Protecția Mediului Alba a decis ca urmare a consultărilor desfășurate în cadrul sedinței Comisiei de Analiză Tehnică din data de 08.10.2024, că proiectul „Construire parc fotovoltaic, împrejmuire, propus a fi amplasat în județul Alba, comuna Pianu, sat Pianu de Jos,intravilan, nu se supune evaluării impactului asupra mediului.
Potrivit documentației, imobilul, teren liber de construcții situat în intravilanul localității Pianu de Jos, comuna Pianu, cu suprafață de 99910 mp, se află în proprietatea Comunei Pianu, iar compania GIGA SOLAR SRL are dreptul de superficie pentru teren pe o perioadă de 29 de ani.
GIGA SOLAR SRL intenționează prin proiectul propus să construiască o centrală electrică fotovoltaică. Proiectul constă în amplasarea de panouri fotovoltaice, care vor produce energie electrică ce va fi descărcată în Sistemul Energetic Național ( Racord la RED).
Centrala fotovoltaică va fi compusă din 7593 panouri fotovoltaice amplasate pe unități de susținere, cu putere totală de 4,1 MW. Panourile vor fi montate pe rânduri formate din 25 de unități legate în serie. Orientarea panourilor va fi spre sud iar înclinarea lor va fi de 13o. În sinteză centrala electrică fotovoltaică este formată din:
-Panouri solare. Vor fi amplasate 7593 panouri cu o putere nominală/unitate de 0,54 kW;
-Sistemul de susținere. Va fi realizat dintr-o structură metalică ce va fi montată prin înfigere în sol. Nu se va folosi beton la montarea structurii. Structura de susținere va fi montată sub formă de rânduri paralele cu orientare sudică. Pe un rând vor fi montate 25 de panouri;
-Invertoarele. Energia produsă de panouri sub formă de curent continuu se descarcă în 20 de invertoare SUN2000-215KTL-H0, cu o putere instalată/unitate de 0,200 MW. Invertoarele transformă energia electrică produsă din curent continuu în curent alternativ.
-Unitatea de stocare a energiei electrice. Unitatea de stocare a energiei electrice va fi utilizată pentru a asigura „constanța” energiei electrice livrate. Această unitate de stocare va conține:
-Module de baterii de tip ABB. Un element de stocare are o putere de 800kW, rezultând Pi de 833 kW.
-Invertoare de putere. Invertoare vor asigura „transferul” energiei din unitatea de stocare spre SEN. În această centrală se vor monta patru invertoare de putere, o unitate având puterea nominală de 200 kW.
-Transformatorul asigură transferul energiei electrice produse de centrala fotovoltaică, la tensiunea stabilită la branșarea în SEN. Transformatorul ce va deservi această centrală va avea puterea nominală de 1000 kVA.
Construcții :
-Clădirea bloc/corp comandă -un container din panouri sandwich cu fundație din beton armat.
-Clădirea unității de stocare -un container din panouri sandwich cu fundație din beton armat.
-Canal din beton pentru cabluri, acoperit cu dale din beton, între containerul „corp comandă” și containerul unității de stocare.
-Instalație de legare la pământ formată din: contur principal, realizat din electrozi verticali uniți între ei prin intermediul electrozilor orizontali; conductoare de dirijare a potențialelor; conductoare de derivație pentru legare la conductoarele de dirijare a potențialelor.
-Împrejmuirea se va realiza din plasa bordurata zincata cu înălțimea de 2 -2,5 m, la partea superioara având sarma ghimpată. -Stația electrică de transformare va fi împrejmuită cu placi din beton prefabricate de 2 m înălțime, la partea superioară având sârmă ghimpată zincată. Cf. Certificatului de Urbanism nr. 26/16.07.2024 : imprejmuirea va fi transparenta cu inaltimea de 3 m iar accesul la parcul fotovoltaic se va face printr-un drum de exploatare agricola.
-
Știriacum 5 zile
Mirul și puterea lui vindecătoare: Ce taină ascunde ceremonialul miruirii
-
Știriacum 2 săptămâni
Cetatea Trascăului din comuna Rimetea, Alba, loc încărcat de istorie și de legende: Povestea maiestuoaselor fortificații
-
Știriacum 2 zile
31 octombrie: Tradiții, obiceiuri și superstiții de Halloween, Sărbătoarea tuturor sfinților
-
Știriacum 5 zile
Linia principală Arad-Alba Iulia, prima cale ferată transilvăneană: În 1868, cei 211 km dintre Arad și Alba Iulia, parcurși în aproape 9 ore
-
Știriacum 5 zile
Frumusețile toamnei: Care sunt cele mai colorate și frumoase flori
-
Știriacum 4 ore
1 noiembrie 2024: 425 de ani de la intrarea triumfală, în Alba Iulia, a lui Mihai Viteazul
-
Știriacum 2 săptămâni
În 21 octombrie 1754 se inaugurau primele școli din Blaj: Orașul devenea centrul învățământului românesc din Transilvania
-
Știriacum 5 zile
Atracțiile turistice din Alba: Peștera Pojarul Poliței, un adevărat muzeu natural din Apuseni