Știri
Atenție la intoxicațiile cu monoxid de carbon, în sezonul rece: Cum le putem preveni
Intoxicaţia cu monoxidul de carbon este mai frecventă iarna
Monoxidul de carbon rezultă prin arderea incompletă a combustibililor (gaz, combustibili lichizi, cărbune, lemn) folosiţi în locuinţe – în instalaţii de încălzire, sobe, cuptoare prost întreţinute şi fără un sistem de ventilaţie corespunzătoare –, în motoarele maşinilor, dar şi în industrie.
Monoxidul de carbon este un gaz incolor şi inodor, greu de detectat. Simptomele produse sunt în mare parte nespecifice, astfel că uneori măsurile terapeutice sunt instituite tardiv. Femeile gravide, copiii, bătrânii, persoanele cu afecţiuni cronice sunt mai sensibile la acţiunea patogenă a acestui gaz. Monoxidul de carbon acţionează în principal înlocuind oxigenul în timpul transportului în sânge, ceea ce face ca ţesuturile să fie private de acest element indispensabil.
El mai are şi un efect toxic direct, în special pe celula nervoasă. Simptomele depind de concentraţia gazului acumulat şi de durata expunerii. Iniţial apar dureri de cap, ameţeli, greaţă, slăbiciune, iritabilitate, zgomote în urechi, tulburări de vedere, dificultăţi de concentrare, scăderea capacităţii de judecată şi acţiune (fără ca persoana în cauză să realizeze), confuzie, somnolenţă. Ritmul cardiac creşte mult (ajungând la 150-160 de bătăi pe minut), apar vărsături, extrasistole, tensiunea arterială scade, respiraţia devine rapidă şi superficială, însoţită de dispnee. Mai ales la copii apar dureri abdominale şi diaree, iar dacă nu se intervine în timp util se ajunge la comă şi moarte. Intoxicaţia cronică (expuneri prelungite la concentraţii mai mici de gaz) se manifestă prin cefalee, astenie, ameţeală, scăderea poftei de mâncare, tulburări digestive, de vedere, auz sau echilibru, iritabilitate. Când se presupune că ar fi o acumulare de monoxid de carbon, persoanele trebuie evacuate rapid spre un loc deschis, la aer curat, cu ferestrele larg deschise. Trebuie contactat imediat un serviciu de urgenţă. Principalul tratament este administrarea oxigenului pe o mască.
Unele complicaţii (cardiace sau neurologice) pot apărea tardiv, la câteva zile sau săptămâni, astfel că este importantă prezentarea la medic pentru controale. Pentru prevenirea intoxicaţiilor cu monoxid de carbon, toate sistemele de încălzire trebuie să fie corect instalate, întreţinute şi verificate periodic, pentru a avea o bună ventilaţie. Coşurile, hornurile, ţevile de evacuare trebuie şi ele inspectate periodic. Încăperile trebuie aerisite frecvent, mai ales unde stau copiii mici sau bătrâni. Este bine să fie instalate detectoare de monoxid de carbon, pentru depistarea concentraţiilor crescute de gaz. Autovehiculele nu trebuie puse în funcţiune într-un spaţiu închis, căci acumulările de gaze se produc rapid. Nu folosiţi aragazul, cuptorul sau generatoare portabile cu gaz pentru a încălzi încăperile şi mai ales nu le lăsaţi nesupravegheate când dormiţi.
Cauzele intoxicației cu monoxid de carbon:
Defecțiuni ale mijloacelor de încălzire cu combustibil (sobă, șemineu, aragaz, etc.);
Exploatarea mijloacelor de încălzire în încăperi insuficient ventilate. Nivelul redus de oxigen conduce la o ardere incompletă, astfel încât în încăpere este degajat monoxid de carbon;
Neexecutarea verificării, reparării și curățării periodice, cel puțin o dată pe an, a coșurilor pentru evacuarea fumului și a gazelor arse;
Funcționarea motoarelor cu combustie internă a autovehiculelor în încăperi închise.
Simptome ale intoxicației cu monoxid de carbon:
La expunere redusă: dureri de cap și amețeli;
La expunere medie: dureri de cap persistente, amețeli, oboseală, somnolență, vărsături, creșterea frecvenței pulsului, tulburări de vedere, reflexe și judecată încetinite;
La expunere ridicată: convulsii, cianoză (colorația „roșu-cenușiu” a pielii), comă și deces;
Durata de expunere:
0,01% CO în aer – letal într-o oră;
1% CO în aer – letal în 15 minute;
10% CO în aer – letal imediat.
În cazul intoxicațiilor cu monoxid de carbon primul ajutor constă în:
Scoaterea persoanei intoxicate din încăpere, fără ca persoana care acordă primul ajutor să se expună la pericolul existent;
Aerisirea imediată a încăperii prin deschiderea ușilor și ferestrelor;
Se vor anunţa în timp operativ serviciile profesioniste pentru situaţii de urgenţă la numărul unic de urgenţă 112;
Masarea cardiacă a persoanei afectate;
Aport de aer cât mai rapid posibil, prin respirație artificială (în caz de stop cardio-respirator).
Cum să prevenim intoxicațiile cu monoxid de carbon:
Asigurați-vă că aparatele care funcționează pe bază de combustibil sunt instalate și exploatate în conformitate cu legislația în vigoare;
Apelați periodic la personal autorizat pentru a vă verifica, curăța și regla sistemul de încălzire, asigurându-i o funcționare corectă;
Verificați, reparați și curățați periodic, cel puțin o dată pe an, coșurile pentru evacuarea fumului și a gazelor arse;
Nu lăsați niciodată un autovehicul pornit în garaj, nici măcar cu ușa garajului deschisă;
Nu folosiți niciodată aragazul sau cuptorul pentru a vă încălzi locuința;
Instalarea unui detector certificat de monoxid de carbon îți poate salva viața.
Știri
Ceaiul de mușetel: Lucruri mai puțin știute despre cel mai popular ceai terapeutic
Tot mai multe studii arata ca florile de musetel sunt intr-adevar un remediu pentru o serie larga de afectiuni
In Egiptul antic, de exemplu, florile de musetel erau considerate un panacea, raspunsul la toate afectiunile. Iar ceea ce credeau pe atunci egiptenii incepe sa fie sustinut si de stiinta moderna.
Ceea ce s-a descoperit in ultimile studii este ca un consum regulat de ceai de musetel este corelat cu o crestere semnificativa a nivelurilor in urina de hipurat (un produs rezultat din descompunerea unor compusi pe baza de plante si de glicina (un aminoacid). Musetelul este unul din darurile nenumarate ale pamantului pentru noi. Este un dar neconditionat si extrem de valoros. Prezenta acestor elemente pare sa contribuie la urmatoarele beneficii pentru sanatate ale musetelului:
Stimuleaza sistemul imunitar si lupta cu infectiile asociate cu gripa.
Relaxeaza spasmele musculare si crampele menstruale la femei.
Relaxeaza nervii.
Linisteste stomacul
Reduce inflamatia
Imbunatateste functia ficatului
Ajuta la ameliorarea durerilor de spate
Ajuta la ameliorarea reumatismului
Nivelele atat de hipurati cat si de glicina au ramas ridicate in organism timp de doua saptamani dup a ce participantii la studiu au incetat sa mai bea ceai de musetel. Acest lucru indica faptul ca acesti compusi raman activi pentru o buna bucata de timp dupa ce se consuma ceaiul de musetel.
Ceaiul de musetel este probabil cel mai popular ceai terapeutic pe care oamenii il folosesc pentru a se relaxa si a dormi. Proprietatile sale sedative bine cunoscute il fac sa fie o alegere populara si pentru cei care vor sa scape de anxietate.
Ceaiul de musetel este bogat in antioxidantul quercentin. Quercentinul este un fitochimical care da culoare fructelor si legumelor. Quercentinul este cunoscut pentru faptul ca lupta impotriva deteriorarilor facute de radicalii liberi si astfel este un aliat impotriva cancerului.
Musetelul are nivele ridicate de fosfor. Fosforul joaca un rol important in multe din procesele chimice care se petrec in organismul uman. O lipsa de fosfor este asociata cu letargia si sanatatea precara a oaselor printre altele.
Ceaiul de musetel este foarte bogat in aminoacidul glicina. Acesta joaca un rol important in mentinerea unui sistem nervos sanatos. Dulce la gust, glicina are cea mai simpla structura dintre toti aminoacizii.
Ceaiul de musetel are proprietati puternice antiinflamatoare. Abundenta de antioxidanti din musetel ajuta la reducerea inflamatiei. Musetelul este astfel un aliat foarte bun in lupta impotriva durerilor legate de artrita si reumatism printre altele.
Calitatea apei folosite la ceaiul de musetel este foarte importanta. Cu cat este mai curata si mai pura apa cu care este facut ceaiul de musetel, cu atat mai puternice vor fi efectele sale de sanatate.
Sursa:viataverdeviu.ro
Știri
Liviu Rebreanu aniversat de Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba, la 139 de ani de la naștere
Liviu Rebreanu aniversat de Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba, la 139 de ani de la naștere
Consiliul Județean Alba și Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba vor organiza miercuri, 27 noiembrie 2024, pe Aleea Scriitorilor din Alba Iulia, aniversarea a 139 de ani de la nașterea prozatorului Liviu Rebreanu.
Activitatea face parte din proiectul 4.4 Monumentele literaturii române, un proiect cultural destinat promovării operelor și scriitorilor români care se regăsesc pe Aleea Scriitorilor din Alba Iulia, prin comunicare publică, omagiere, depuneri de flori, activități și manifestări culturale proprii sau în colaborare cu parteneri.
Celebrarea prozatorului Liviu Rebreanu va fi marcată atât în mediul online, pe paginile de socializare ale bibliotecii, cât și printr-un moment solemn de depuneri de jerbe la bustul aflat pe Aleea Scriitorilor din Parcul Central al orașului. Momentul de depunere de flori va avea loc la ora 13:00, moment în care bibliotecara Mariana Bolca va prezenta un medalion bibliografic. La Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba, pe tot parcursul zilei, vor fi expuse în cadrul unei expoziții de carte, volumele semnate de Liviu Rebreanu și volume dedicate vieții și operei scriitorului, care pot fi împrumutate atât în regim de sală de lectură cât și pentru studiu acasă.
Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885, fiind primul din cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și ai Ludovicăi Rebreanu. A urmat școala la Năsăud și Bistrița, iar din 1900 a studiat la Școala Reală Superioară de Honvezi din Sopron. În 1903- 1906 a urmat Academia Militară din Budapesta. La 1 septembrie 1906 a fost repartizat ca sublocotenent la regimentul al doilea de honvezi regali din Gyula, unde pe lângă îndeletniciri cazone, Rebreanu a avut numeroase preocupări literare: lecturi, conspecte, proiecte dramaturgice. La 1 noiembrie 1909 a debutat în presa românească, la Sibiu, unde i-a apărut povestirea „Codrea” („Glasul inimii”). În aceeași revistă, Rebreanu a mai publicat nuvelele „Ofilire” (15 decembrie 1908), „Răfuiala” (28 ianuarie 1909) și „Nevasta” (16 iunie 1911). Dintre operele sale mai amintim nuvelele: „Proștii” (1910), „Catastrofa” (1921), „Norocul” (1921), „Cuibul visurilor” (1927), „Cântecul lebedei” (1927), „Ițic Ștrul, dezertor” (1932); romanele: „Ion” (1920), „Crăișorul” (1929), „Răscoala” (1932), „Gorila” (1938), „Pădurea spânzuraților” (1922), „Adam și Eva” (1925), „Ciuleandra” (1927), „Jar” (1934), „Amândoi” (1940); teatru: „Cadrilul” (1919), „Plicul” (1923), „Apostolii” (1926). La 4 aprilie 1944, fiind grav bolnav, s-a retras la Valea Mare, fără să mai revadă vreodată Bucureștiul. La 1 septembrie a încetat din viață la vârsta de 59 de ani. Peste câteva luni a fost deshumat și reînhumat la Cimitirul Bellu din București. La Aiud a trăit și a scris sora sa, Livia Rebreanu – Hulea, care a făcut o importantă donație de carte bibliotecii aiudene.
Știri
De ce bat clopotele la biserică: Un obicei care datează de sute de ani
Trasul clopotelor este un obicei care datează de sute de ani însă puțini s-au gândit ce înseamnă cu adevărat acest ritual repetat în anumite zile
Motivul real pentru care bat clopotele la biserică! În funcție de modul în care se trag clopotele, omul poate intui dacă este vorba despre începutul unei slujbe, anunțarea unui deces sau o sărbătoare. Obiceiul a început din necesitatea de a da de veste oamenilor având în vedere că într-o anumită perioadă, calendarele şi orologiile nu erau pe toate străzile.
Clopotele, împreună cu toaca, se trag atunci când încep slujbele sau marchează momente importante din cadrul lor. Clopotele se bat la diverse momente din timpul unei zile liturgice, fie în combinaţie cu toaca şi, de regulă, după baterea acesteia, fie singure. Bătutul clopotelor se face, ca şi toaca, la începutul slujbelor importante şi la unele momente de seama din cadrul acestora, la slujba de seară, la miezul nopţii, de dimineaţă, la începutul Sfintei Liturghii
„Trebuie să aducem la cunostinţa oamenilor învăţătura creştină. N-a auzit nimeni bătaia clopotelor? Clopotele nu bat niciodată pentru amuzament. Ci bat pentru ceva de natură sufletească, ceva care ne atrage atenţia: Cheamă viii, plâng morţii, împrăştie viforele! Împrăştie dracii şi trăsnetele.”, spune părintele Arsenie Papacioc
Inscripţiile întâlnite pe vechile clopote creştine reamintesc rostul lor ocrotitor, de mântuire şi vestire, adeverind cuvintele Scripturii, care zic: „În tot pământul a iesit vestirea lor.“ Misiunea acestora se rezumă în cuvintele întâlnite adeseori pe exteriorul lor:
«Pe vii îi chem, pe morţi îi plâng, fulgerele frâng». Pe ele se mai întâlnesc însă şi alte cuvinte, precum: «Laud pe Dumnezeu cel adevărat, chem mulţimea, adun clerul. Îi plâng pe morţi, alung fulgerele, înfrumuseţez sărbătorile». Clopotele sunt adesea decorate cu motive vegetale, geometrice, scene şi inscripţii, explică Teodor Danalache.
Muzica produsă de clopote este înălţătoare şi, totodată, prezintă un criteriu al armoniei universale. Clinchetul clopotelor sau al clopoţeilor are însă pretutindeni putere de purificare; alungă duhurile rele sau măcar avertizează de apropierea acestora.
Clopotele au fost folosite în trecut pentru a anunţa război, incendii, ciumă sau pentru a anunţa victorii sau pace. Încă de la începutul Epocii Bronzului, toate oraşele şi satele din China aveau câte un turn ce adăpostea un clopot destinat anunţării orei. De asemenea, acest clopot suna şi la apariţia unui incendiu sau a unor calamităţi naturale, scrie romaniatv.net.
-
Știriacum 4 zile
Cum se salută românii și câte forme de salut există: 21 noiembrie, Ziua mondială a salutului
-
Știriacum 3 zile
No, Servus ! De unde vine salutul ardelenilor: 21 noiembrie, Ziua mondială a salutului
-
Știriacum 4 zile
TRADIŢII şi OBICEIURI de 21 noiembrie: Intrarea în biserică a MAICII DOMNULUI (OVIDENIA)
-
Știriacum 15 ore
De ce bat clopotele la biserică: Un obicei care datează de sute de ani
-
Știriacum o săptămână
Costumul popular din Apuseni: Păstrează unitatea portului românesc prin piesele ce îl compun
-
Știriacum o săptămână
Top 10 locuri de vizitat toamna: Casa de Piatră, cătun din Parcul Natural Apuseni, între destinațiile recomandate
-
Știriacum 3 zile
De când începem să cântăm colinde: Potrivit tradiției, din 21 noiembrie e voie a se cânta despre nașterea Domnului, odată cu sărbătorirea Intrării în Biserică a Maicii Domnului
-
Știriacum 2 săptămâni
Lăsata Secului în Postul Crăciunului: Tradițiile și obiceiurile zilei de 14 noiembrie