Te-ai gândit vreodată de unde provin denumirile fiecărei luni din an? Calendarele noastre din prezent existau în urmă cu peste 2.000 de ani, chiar în perioada Imperiului Roman

După prăbuşirea Imperiului Roman, calendarul a fost în continuare utilizat pe fostele sale teritorii în perioada de început a Evului Mediu.

De-a lungul timpului, unele detalii s-au schimbat, iar varianta modernă a calendarului a rămas doar ca o versiune mai simplă a celui utilizat de romanii ce au influenţat modul în care vorbim despre date şi timp, potrivit Vintage News. Iată cum şi-au obţinut lunile anului denumirile:

Ianuarie: Ianuarie, prima lună a calendarului imperial roman, este denumită după zeul Ianus. Această divinitate romană importantă era considerată ca fiind zeul începutului şi era de obicei reprezentat cu două feţe, una care privea înapoi şi una ce privea înainte. Ianus mai era considerat şi zeul uşilor, porţilor şi tranziţiei, acesta reprezentând tranziţia din anul anterior către cel nou. Prima zi a lunii ianuarie reprezenta începutul Anului Nou, când sărbătoarea lui Ianus era marcată prin dăruirea alimentelor dulci, precum curmale, miere şi smochine. Torturile erau arse pe altar ca oferandă pentru zeu.

Februarie: Denumirea lunii februarie provine de la Februa, o sărbătoare a purificării despre care se credea că alungă spirirtele malefice din Roma. Pe data de 15 a acestei luni aveau loc o serie de ritualuri în întregul oraş, multe dintre ele implicau sacrificii şi parade ritualice. Sărbătoarea mai este cunoscută şi cu denumirea de Lupercalia, iar autorul roman Plutarch scria că mulţi bărbaţi tineri alergau, goi, prin oraş în această zi. Ritualul avea ca scop alungarea spiritelor rele şi chiar ajutarea femeilor să rămână însărcinate sau chiar să nască.

Martie: Luna Martie poartă denumirea lui Marte, zeul roman al războiului. Această lună marca începutul perioadei în care armatele romane începeau să se pregătească pentru următorul anotimp şi pentru campaniile militare viitoare. Iniţial, luna martie reprezenta începutul calendarului roman, ce în acea perioadă avea doar zece luni. Pentru prevenirea confuziei dintre date au mai fost adăugate alte două luni (ianuarie şi februarie). Calendarul iulian (produs de reforma lui Iulius Caesar în secolul I î.Hr.) este versiunea romană a calendarului de la care provine varianta modernă de datare.

Aprilie: Aprilie provine de la denumire lunii romane Aprilis, utilizată ca nume pentru a patra lună din calendarul roman. Privind originea denumirii acestei luni există mai multe teorii. Una dintre cele mai populare sugerează că Aprilis este asociată latinescului aperire, ce însemnă „să deschizi”. Alte teorii sugerează că aprilie provine de la Afrodita, zeiţa dragostei şi frumuseţii din mitologia greacă. Echivalentul Afroditei din Imperiul Roman era Venus, zeiţă sărbătorită în aprilie.

Mai: Mai, luna în care încep să se coacă fructele şi legumele, poartă denumirea zeiţei din Grecia antică a pământului, Maia. Aceasta era considerată devinitatea culturilor şi abundenţei. Poetul roman Ovidiu oferă, însă, o altă ipoteză privind originile numelui. El scria că numele latinesc al lunii mai provine de la maiores, ce înseamnă „cei mari”, fiind în contrast cu numele lui iunie ce ar provini de la iuniores sau „tinerii”.

Iunie: Luna iunie este asociată uneia dintre cele mai importante divinităţi din Panteonul din Roma. Iuno era soţia lui Jupiter, sărbătorită în luna ce îi poartă numele. Iuno (sau Iunona) era zeiţa căsătoriei, iar în cultura romană sfârşitul lui iunie era o perioadă nefavorabilă pentru nunţi. Căsătoriile realizate înainte de 15 iunie erau considerate un semn rău şi erau, de obicei, evitate.

Iulie: Iulie este prima lună din calendarul roman denumită după o persoană istorică, Iulius Caesar, dictatorul Romei şi cuceritorul Galiei. Reformele sale au influenţat calendarul roman, în cele din urmă una dintre luni fiind denumită în onoarea sa. Iulie era denumit iniţial Quintilis, ce se traduce ca „a cincea” lună din calendarul roman. După asasinarea lui Caesar din 44 î.Hr. a fost redenumită în onoarea sa, aceasta fiind şi luna în care s-a născut.

August: Succesorul lui Iulius Caesar, Octavian, nu îşi permitea să fie mai prejos decât tatăl său adoptiv, aşadar deţine şi el o lună a calendarului ce îi poartă numele. Octavian a ajuns primul împărat al Romei, moment în care şi-a schimbat şi numele în Augustus ce semnifică „venerabil”. Aşadar, luna august este denumită după numele marelui lider al imperiului. Deşi mulţi alţi lideri romani au încercat să aibă luni ale calendarului ce le poartă numele, în afară de Caesar şi Augustus, nu a mai reuşit niciunul.

Septembrie-Decembrie: Celelalte luni rămase din calendarul roman au o etimologie mai puţin interesantă. Acestea au fost denumite numeric, conform sistemului de datare original ce conţinea zece luni. Septembrie provine de la septem, adică şapte, octombrie de la octo, ce înseamnă opt, noiembrie de la novem, ce se traduce nouă, şi decembrie provine de la decem, adică zece.

sursa: descopera.ro, incredibilia.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE

Cetatea Trascăului este situata in imediata apropierea a satului Colțești din comuna Rimetea, judetul Alba. Cetatea a fost construita in 1296 de catre subvoievodul Thoroczkay avand ca scop apararea si refugiul din calea hoardelor tatare

Cetatea a fost plasată într-un loc cât mai inaccesibil cu putință. Și nu întâmplător! În amintirile locuitorilor erau încă vii ororile săvârșite de către tătari, în urma invaziei de la 1241.

Fortificatia dateaza de la sfarsitul secolului XIII, fiind ridicata de subvoievodul Thoroczkay pe o stanca inalta. Scopul cetatii era de a apara si de a conferi refugiu in cazul atacurilor. Pe turnul sau nordic, inalt de peste 20 de metrii inca exista inscriptia care atribuie construirea cetatii familiei Thoroczkay.Mai tarziu in anul 1470 cetatea este confiscata de Matei Corvin si data în grija voievodului Transilvaniei insa dupa 40 de ani, in 1510 revine familiei Thoroczkay.  In 1514 este devastata de taranii lui Gheoghe Doja iar lovitura de gratie este data de trupele imperiale austriece conduse de generalul Tiege care la 1713 distrug buna parte din cetate. Acest gest vine datorita opozitiei nobililor Thoroczkay anexarii Transilvaniei de catre Imperiul Habsburgic.

Deși cetatea a fost ridicată prin eforturile financiare ale familei nobiliare de Trascău (Thorotzkay), pe la 1470 fortificațiile au fost preluate de către monarhul Matia Corvin și dăruite voievodului aflat la conducerea Transilvaniei, la acel moment. Peste patru decenii, cetatea s-a întors în patrimoniul familiei nobiliare de Trascău, însă doar după câțiva ani a trecut prin distrugeri însemnate, ca urmare a asediului la care a fost supusă de către mulțimile de țărani, în urma răscoalei lui Gheorghe Doja. Deoarece familia nobiliară proprietară s-a împotrivit acțiunilor Habsburgilor de preluare, în stăpânire, a Ardealului, cetatea a fost supusă unui puternic asediu. Acest lucru s-a petrecut în vremea revoltei Curuților, la început de secol XVIII. Armata care a distrus, cu tunurile, o parte dintre vechile ziduri ale cetății era condusă de către un anume Tiege, general austriac.

Interesant este că fortificațiile cetății Trascăului nu sunt singurele de acest fel, din zonă. La câțiva kilometri mai departe, pe un deal (Râmeți), a mai existat o cetate de același fel, menită, de asemenea, să ofere ocrotire locuitorilor, contra populațiilor migratoare. În localitățile din vecinătate, circulă legenda că sistemul de fortificații de pe dealul Râmeți și cetatea Trascău au fost unite, cu secole în urmă, de către o cale tainică, subpământeană. Acel tunel mai avea o intrare, după cum spun poveștile din bătrâni, și în incinta catedralei din Rimetea. Se spune că unii săteni, mai cutezători, ar fi identificat una dintre intrările în enigmaticul tunel, sperând să găsească tezaurele ascunse, acolo, în Evul mediu, de către nobilii Thorotzkay, dar că imprudenții care s-ar fi avântat în hrubele întunecoase nu s-ar mai fi înapoiat niciodată.

In prezent din cetate se mai pastreaza doua turnuri si o parte insemnata a zidurilor laterale.

Sursa.locuridinromania.ro si cunoastelumea.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE

Mănăstirea Afteia este situată la 25 km si 600 de metri altitudine, in oraşul Sebeş, în comuna Săliştea, judeţul Alba. Este o manastire ortodoxa din localitatea Margineni-Strungari, comuna Salistea, judetul Alba

Începuturile acestei vechi aşezări monahale pot fi stabilite în a doua jumătate a secolului al XV-lea.

La început, aşezarea monahală cu hramul „Naşterea Maicii Domnului“ s-a numit „Sihăstria din Plăişor“. Mai târziu, documentele consemnează numele de „Mănăstirea de la Cioara“ sau „Afteia“, metoc al Mănăstirii Cozia.

După dărâmarea schitului, vatra mănăstirească de la Plăişor şi terenul ei au ajuns în posesia unor locuitori din zonă. Cu materialul recuperat de la schit, s-a construit, în cimitirul vechi, biserica satului.

Manastirea Afteia este o straveche vatra monahala, ale carei inceputuri pot fi stabilite in cea de-a doua jumatate a secolului al XV-lea. Potrivit traditiei locului, prima bisericuta s-a ridicat aici dupa lupta de pe Campul Painii, din anul 1479, cand cotropitorii turci au fost biruiti de ostile crestine. In timpul luptei, multi localnici (batrani, femei si copii) s-au refugiat la Plaisor. Dupa castigarea luptei, drept multumire adusa lui Dumnezeu, satele invecinate au ridicat in acel loc un Altar.

Cel mai vechi document care mentioneaza Manastirea Afteia este acela care atesta incercarea nereusita a unui dregator din Vintu de a-l prinde pe un calugar „neunit” din hotarul Cioara, eveniment petrecut in Duminica Floriilor, in anul 1757, cand au fost daramate biserica si chiliile. Mai multe insemnari ale unor slujitori ai schitului, notate pe carti de slujba, pe icoane si pe clopote (1756-1771), dovedesc faptul ca asezamantul monahal de la Plaisor a fost ulterior refacut.

Insemnarea preotului Nicolae Benta, din Cioara, facuta candva intre anii 1840-1851, pe cartea „Indreptarea legii” (Targoviste, 1652), marturiseste urmatoarele: „Aceasta sfanta si dumnezeiasca Pravila este a sfintei biserici greco-orientale din Cioara, ramasa de la manastirea din Plaiul Cioarei, care s-a stricat de la 1786, prin zavistia unitilor de pe acel timp. Aceasta manastire, de cand s-a sfintit nu avem documente, fara cei batrani spun ca mosii si stramosii lor le-au povestit ca au pomenit-o si ca a fost bogata si a fost inchinata la manastirea din Tara Romaneasca, de la Cozia.”

Un document pastrat in arhivele din Viena afirma ca Schitul din Cioara a fost daramat in data de 23 iunie 1786. Dupa aceasta a doua daramare a schitului, terenul vetrei manastiresti de la Plaisor a ajuns in posesia unor locuitori. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, fiind necesar sa se inlocuiasca biserica din satul Cioara, cu materialul recuperat de la locasul distrus in anul 1786, se construieste in cimitirul vechi, un nou locas de rugaciune.

In anul 1904, plin de ravna si dragoste de cele sfinte, preotul Constantin Oancea a ridicat un paraclis de zid, pe locul fostului asezamant monahal. In anul urmator, acelasi parinte a inaltat si o cruce de lemn, pe care a facut insemnarea ca „s-a ridicat de romanii din Cioara, in locul fostei Manastiri Afteia (Plaisorul Cioarei), desfiintata in anul 1788”.

In anul 1924, preotul Constantin Oancea solicita Arhiepiscopiei reinfiintarea schitului, pentru care propune, ca vietuitor monah, pe George Manaila, din satul Cioara. Primind binecuvantarea episcopala, parintele deschide locasul monahal, asezat sub ocrotirea Sfintilor Imparati Constantin si Elena. In data de 5 februarie 1927, localnica Salomia Pop (Prodan) doneaza terenul vetrei manastiresti din Plaisor.

In data de 6 iunie 1930, pe culmea dealului existau deja un paraclis de zid si cateva chilii. Biserica ce se dorea a fi zidita urma sa aibe zece metri lungime, sase metri latime si o turla mare centrala. In anul 1933, arhitectul Octavian Mihaltan, din Alba Iulia, intocmeste planul bisericii, in stil bizantin, tinand seama de dimensiunile stabilite in ziua de 6 iunie 1930.

In data de 15 iulie 1934, parohia Cioara incheie un contract pentru construirea bisericii, iar in data de 22 iulie 1934 are loc sfintirea pietrei de temelie. In data de 12 august 1935 au fost asezate, pe biserica, Sfintele Cruci, cea de pe turla fiind daruita de preotul Constantin Oancea si de sotia lui, Valeria.

Sfintirea bisericii Schitului Afteia a fost savarsita in data de 21 mai 1952, de catre episcopul Veniamin Nistor, staretul Catedralei din Alba Iulia, ca delegat al episcopului Ardealului si Hunedoarei. In anul 1965, acoperisul de lemn al bisericii a fost inlocuit cu unul de tabla zincata. In anul 1978, intregul corp al bisericii a fost placat cu sita de brad. In anul 1979, interiorul bisericii a fost zugravit in fresca, de catre Nicolae Gavrileanu, din Suceava, si echipa sa. Catapeteasma a fost si ea inlocuita, una din stejar luandu-i locul.

In anul 1988 s-a inceput constructia paraclisului de vara. Langa acest paraclis au fost asezate osemintele ctitorilor, preotul Constantin Oancea si monahul Ghenadie Manaila. Intre anii 1947-1951 s-a ridicat o casa din lemn de brad, pe fundatie de piatra, compusa din trei camere si o bucatarie cu pivnita. Intre anii 1986-1988, aceasta cladire a fost renovata si marita.

In anul 1952, vreme de patru luni (mai-august), prin detasare de la Manastirea Prislop, in paraclisul de la Manastirea Afteia a slujit ieromonahul Dometie Manolache. In anul 1986, preotul Iosif Paven a fost asezat paroh al satului Margineni si slujitor la altarul Schitului Afteia. Acesta a implinit cu aleasa daruire slujirea la schit. Dupa randuirea preotului Simion Boboia, calugarit Sofronie, la Schitul Tet (judetul Alba), a fost calugarit si preotul Iosif Paven (Ioan), incredintandu-i-se functia de staret. Intre anii 2000-2002, in afara incintei schitului s-a ridicat o cladire cu doua etaje, pentru gazduirea pelerinilor. Biserica de lemn a manastirii a fost demolata. Pe locul ei s-a construit o noua biserica de zid.

Sursa: crestinortodox.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE