Rămâi conectat
Nicolae Ciucă - 2024

Știri

Alba Iulia, ieri și azi: Orașul de Jos, locul în care s-a mutat întreaga viaţă orăşenească

Publicat

în

Alba Iulia, ieri și azi: Orașul de Jos, locul în care s-a mutat întreaga viaţă orăşenească

Situat la baza platoului pe care a fost construită cetatea, oraşul de jos s-a constituit în secolul al XVIII-lea, prin deplasarea spre est a locuirii din vechea aşezare ce a existat în jurul fortificaţiei.

Aici s-a mutat întreaga viaţă orăşenească, în timp ce interiorul cetăţii a fost ocupat, aproape în totalitate, de garnizoana austriacă şi de personalul ce deservea Episcopia Romano-Catolică.

Pe noul amplasament s-au construit case, biserici şi alte edificii publice, s-au deschis prăvălii, s-a amenajat o reţea stradală şi, în scurt timp, noua aşezare a prins contur. Dezvoltarea a continuat şi în secolele următoare, oraşul de jos dobândind, treptat, trăsăturile unui veritabil centru urban.

Majoritatea localităţilor cu o vechime considerabilă şi-au modificat în timp, uneori radical, aria locuită, sub influenţa condiţiilor geografice, politice sau militare. La fel s-a întâmplat şi în cazul oraşului Alba Iulia, a cărui suprafaţă ocupată s-a schimbat aproape în fiecare dintre epocile istorice.

O primă modificare notabilă a avut loc la începutul Evului Mediu, când suprafaţa locuită a aşezării de aici nu se mai suprapunea decât parţial cu cea din perioada romană, şi se concentra în interiorul vechiului castru roman, precum şi în partea de vest a acestuia. Ulterior, ea se va extinde, ajungând să ocupe terenuri din dreptul fiecărei laturi a cetăţii. În secolul al XVII-lea, Alba Iulia avea două părţi distincte: Cetatea şi oraşul exterior, acesta din urmă având în componenţă „cartierele” Sf. Maria, Cărămidarilor, Lipova, cărora li se adăuga şi suburbia Maieri.

O nouă etapă a evoluţiei urbanistice a localităţii a debutat la începutul secolului al XVIII-lea, când, după încorporarea Transilvaniei în Imperiul Austriac, noile autorităţi au decis construirea la Alba Iulia a unei fortificaţii bastionare, de tip Vauban, care să o înlocuiască pe cea din perioada medievală. Cum noua cetate urma să ocupe o suprafaţă cu mult mai mare şi, în plus, era necesară realizarea unei zone de protecţie, cu lăţimi cuprinse între 200 şi 500 m, pe care nu puteau fi ridicate edificii, a fost necesară dărâmarea clădirilor de pe arealul oraşului exterior şi mutarea vetrei acestuia spre răsărit.

Lucrările pregătitoare au debutat în 1713 şi, în acest context, au fost demolate aproape toate edificiile, cu câteva excepţii, unele construcţii din partea de nord-est, din apropierea canalului morii, fiind cruţate. Proprietarii lor au fost despăgubiţi şi li s-au pus la dispoziţie terenuri în noul amplasament al oraşului. Cu toate acestea, unii dintre ei au preferat să se mute în alte localităţi din Transilvania, ca Aiudul sau Clujul, sau din Banat, cum a fost Caransebeşul. Refuzul acestora de a rămâne s-a datorat şi condiţiilor existente în noua vatră a oraşului, care se afla într-o zonă mlăştinoasă şi uşor inundabilă.

Totuşi, autorităţile s-au implicat în rezolvarea problemelor, iar între 1714 şi 1720 s-a săpat un canal pe un vechi braţ secundar al râului Ampoi, numit ulterior canalul sanitar, în scopul asanării mlaştinilor din zona centrală a noului oraş.

Biserica „Sf. Treime” din Maieri II a fost primul edificiu ridicat în noua vatră a oraşului exterior, în 1713. În jurul anului 1720, în noua suburbie românească, Lipoveni, a fost construită biserica „Adormirea Maicii Domnului”, cel de-al doilea lăcaş de cult ridicat în noul amplasament al oraşului exterior.

Dintr-un plan din 1738 aflăm care erau întinderea şi structura noii localităţi. S-au constituit un cartier unguresc şi unul german, iar suburbia românească – Lipoveni – se afla în partea de nord-est, dincolo de râul Ampoi. Potrivit memorandistului Rubin Patiţia (1848-1918), aceasta era componenţa oraşului privilegiat. Celelalte două suburbii – Maieri şi Heiuş – purtau împreună numele Alba Iulia-Sat şi, fiind locuite de iobagi, nu făceau parte din oraşul privilegiat. Cartierele erau dispuse în jurul a două pieţe, iar străzile principale aveau ca puncte de plecare aceste spaţii publice şi erau intersectate, din loc în loc, de cele secundare, rezultând o reţea stradală de tip tablă de şah.

În cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, oraşul de jos şi-a continuat dezvoltarea. S-au ridicat noi clădiri, atât laice – locuinţe particulare şi edificii publice, cât şi religioase – biserica mănăstirii franciscanilor (1752-1760) şi biserica reformată (1757-1761). La sfârşitul aceluiaşi secol, după adoptarea decretului de toleranţă din 1781, românii ortodocşi şi-au construit biserici, în 1784 fiind ridicată cea din Lipoveni, iar în 1795 cea din Maieri.

Încă de la începutul existenţei sale, oraşul de jos a fost frecvent inundat de apele Mureşului şi Ampoiului. Dacă cursul primului mărginea localitatea în partea de est, cel de-al doilea o traversa de la nord la est, având pe malul stâng cartierul Lipoveni. Cu toate că la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în primele decenii ale veacului următor s-a reuşit îndepărtarea de oraş a cursurilor celor două râuri, ele au continuat să creeze probleme locuitorilor.

În secolul al XIX-lea dezvoltarea urbanistică a localităţii a continuat. Pe terenurile libere s-au construit noi case, biserici, precum şi edificii publice. Între 1824 şi 1826 a fost construită biserica evanghelică, în 1840 a fost ridicată sinagoga veche, în 1854 primăria veche, iar în 1883, sinagoga nouă. Au apărut străzi noi, unele în prelungirea celor existente, oraşul extinzându-se atât spre nord, cât şi spre sud. La sfârşitul secolului al XIX-lea s-a redus lăţimea zonei de protecţie a fortificaţiei, fapt ce a permis o uşoară dezvoltare spre vest, până pe latura stângă a canalului sanitar.

Aria locuită s-a lărgit în aceleaşi direcţii şi în primele decenii ale secolului XX. S-au construit noi case, dar şi edificii publice, ca Palatul de Justiţie (1908). La începutul anilor ’30 oraşul de jos s-a apropiat tot mai mult de Cetate, ca urmare a împroprietăririi cu loturi destinate construcţiei de case în zona de protecţie a fortificaţiei, proiect iniţiat de noile autorităţi, de care au beneficiat, în special, reprezentanţii noii elite româneşti şi familiile acestora.

Astfel, oraşul de jos a dobândit întinderea şi aspectul pe care le-a păstrat pentru aproximativ o jumătate de veac. Situaţia s-a schimbat însă ca urmare a politicilor promovate de regimul comunist, care, pe lângă industrializarea forţată a ţării, dorea şi realizarea unei rupturi radicale cu trecutul. Dacă în primele două decenii de după instaurarea dictaturii proletare, Alba Iulia a fost relativ ferită de politica de sistematizare a localităţilor, începând cu anii ’70 oraşul de jos a fost mutilat din punct de vedere urbanistic, numeroase clădiri, atât case particulare, cât şi edificii publice fiind demolate, pentru a face loc blocurilor de locuinţe destinate clasei muncitoare. Au dispărut, rând pe rând, importante simboluri ale oraşului, ca primăria veche, hotelurile Europa şi Hungaria (Dacia) şi sinagoga nouă. Construcţiile ridicate în locul lor, în unele cazuri de mari dimensiuni, au ignorat orice regulă de estetică urbană, centrul oraşului dobândind astfel un aspect de improvizaţie ce se cere remediată. (C.A.)

Sursa:memoriaurbis.apulum.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Știri

Premieră la Câmpeni: Compartiment de Cardiologie în cadrul Spitalului Orăsenesc

Publicat

în

Premieră la Câmpeni: Compartiment de Cardiologie în cadrul Spitalului Orăsenesc

Premieră la Câmpeni: a avut loc deschiderea Compartimentului de Cardiologie al Spitalului Orășenesc.
Această realizare marchează, potrivit autorităților locale, un nou capitol în istoria spitalului amintit și reprezintă un pas important în îmbunătățirea serviciilor medicale oferite locuitorilor din orașul Câmpeni și din zona Munților Apuseni.
„Îi mulțumesc domnului conf. univ. dr. Mihai Ștefănescu, un profesionist de înaltă clasă, pentru că a ales să vină la Câmpeni și să-și pună experiența și cunoștințele în slujba comunității noastre. Prezența dumnealui la conducerea acestui compartiment este o garanție a calității serviciilor medicale pe care le vom primi”, a precizat primarul orașului Câmpeni, Cristian Dan Pașca.
„Investițiile în echipamente medicale performante, atât cele existente, cât și cele care urmează a fi achiziționate pentru acest domeniu, vor permite diagnosticarea și tratarea eficientă a afecțiunilor cardiovasculare. Vom continua să investim în modernizarea infrastructurii medicale și în dotarea cu echipamente performante, pentru a asigura cetățenilor noștri acces la servicii medicale de calitate, aproape de casă”, a menționat edilul din Câmpeni.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Octombrie – Brumărel, o lună plină de tradiții și obiceiuri

Publicat

în

Luna Octombrie sau Brumărel, este o lună plină de tradiție și sărbătoare creștină. Este cea de-a doua lună din străvechiul calendar biblic. Este a zecea lună a anului în calendarul Gregorian și are 31 de zile

Tradiția populară spune că, dacă în luna octombrie este multă brumă sau zăpadă, frig sau ger, luna ianuarie va fi blândă și mai caldă.

Dacă va ploua mult, în decembrie vântul va urma să bată puternic, dacă tună, iarna va fi ușoară, iar dacă este ceață multă, va fi zăpadă multă în decembrie. Dacă frunzele arborilor cad curând, anul următor va fi roditor, dacă nu, iarna va fi târzie, dar grea.

Luna octombrie este luna în care țăranii se preocupă în special de treburile gospodăriei. Se culeg poamele, se strânge porumbul, se adună cartofii, napii, se răsădesc zmeura și căpșunii. Este, de asemenea, luna în care se fac arăturile și însămânțările de toamnă, se curăță pomii și grădina..

1 octombrieAcoperământul Maicii Domnului. Este sărbătoarea rânduită de Biserică în amintirea arătării Maicii Domnului în biserica din Vlaherne. Pe 1 octombrie 911, se făcea priveghere în această biserică, pentru salvarea cetății care era asediată. La ora patru dimineața, Maica Domnului s-a arătat înaintea poporului, stând în văzduh și rugându-se cu lacrimi.

Prima zi a lui Brumărel, așa cum este cunoscută luna octombrie în tradiția populară, era consacrată, în vechime, unui sfânt aproape necunoscut: Sfântul Procoavă, cel care le dă păr frumos și atrăgător tinerelor nemăritate.

14 octombrie – Sărbătoarea Sf. Cuvioasa Parascheva. S-a născut la începutul secolului al XI-lea, în satul Epivat, nu departe de Constantinopol, din părinți bogați și binecredincioși. La vârsta de zece ani, auzind în biserica cuvintele: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie”, răspunde imediat strigătului dumnezeiesc: își schimbă hainele cu îmbrăcămintea unui cerșetor. Decide să-și părăsească părinții pentru Hristos, înainte de a împlini douăzeci de ani.

Se spune că, așa cum va fi vremea în această zi, așa va fi până la Sf. Dumitru și așa va fi și în celelalte sărbători ale anului. Se mai spune, în tradiția populară, că dacă până acum n-a plouat, iarna va veni curând. Tot în această zi se organizează târguri pentru valorificarea produselor provenite de la oi.

26 octombrie – Sfântul Mucenic Dimitrie. S-a născut în satul Basarabi, la sud de Dunăre (în Bulgaria). A trăit în secolul al XIII-lea, în timpul „imperiului” vlaho-bulgar de la Tarnovo, întemeiat de frații Petru și Asan. Iubind viața ascetică, se va retrage într-o peșteră. Nu se știe cît timp a stat în această peșteră și nici când a trecut la cele veșnice. Tradiția spune că înainte de a muri, s-a așezat singur între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu, fiind acoperit în timp de apele râului.

La 25 octombrie se sărbătorește ”Focul lui Sâmedru” (Ajunul Sf. Dumitru). Se fac focuri peste care sar copiii, ca să fie sănătoși, sau tinerii, ca să se căsătorească. Dacă recolta de gutui și nuci este bogată, iarna va fi grea. La 26 octombrie se sărbătorește Sâmedru, patronul păstorilor și soroacelor (Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir). Se spune că așa cum este ziua, așa va fi și iarna: dacă este lună plină și senin, iarna va fi mănoasă, iar dacă bate vântul și plouă, vor fi zăpezi mari. La 27 octombrie se sărbătoresc Poitra lui Sumedru, Câinii lui Sumedru, Filip Șchiopul (Cuv. Dimitrie cel Nou din Basarabi).

„Dacă în octombrie cade multă brumă şi zăpadă, luna ianuarie va fi moale şi călduţă. ♦ Dacă în octombrie şi noiembrie este multă ploaie, poţi aştepta în decembrie mari vânturi. ♦ Brumărel şi Mărţişor sunt luni surori. ♦ Cu cât frunzele arborilor cad mai curând, cu atât mai roditor va fi anul următor. ♦ Gerul şi frigul din octombrie îmblânzeşte pe ianuarie şi Faur. ♦ Lumina de miazănoapte aduce curând ger mare. ♦ Şoarecii de câmp, de trag către sat, iarna e aproape. ♦ Când arborii ţin frunza mult, iarna e departe, dar va fi grea, şi la anul vor fi multe omide. ♦ Sunt semne de iarnă uşoară când o bubui în luna lui octombrie şi noiembrie. ♦ Vântul de octombrie este vânt bogat. ♦ Dacă în octombrie este multă ceaţă (buraca), atunci va fi multă neauă în decembrie.”

Sunt multe superstiţii legate de această lună, cele mai multe legate de prevestirea timpului, astfel: dacă în Octombrie cade multă brumă şi zăpadă, luna Ianuarie va fi moale şi călduţă; dacă bubuie în Octombrie, sunt semne de iarnă uşoară; cu cât frunzele arborilor cad mai curând, cu atât mai roditor va fi anul următor. Sunt şi alte superstiţii şi obiceiuri, multe legate de cele două mari sărbători ale lunii: 14 Octombrie – Sfânta Cuvioasa Parascheva şi 26-27 Octombrie – Sfântul Mare Mucenic Dimitrie şi Cuviosul Dimitrie cel Nou.

Superstiţii şi obiceiuri de Sfânta Parascheva

Sfânta Cuvioasa Parascheva este pe 14 Octombrie; în această zi, la sate, se face “îngroparea” verii; se face o masă comună la biserică, cu bucate multe şi alese, dar mulţi gospodari postesc cu desăvârşire în această zi, pe care poporul o numeşte şi Vinerea Mare, indiferent în ce zi cade această sărbătoare, căci se spune că Sfânta a fost chinuită de păgâni într-o zi de Vineri. Nu se mănâncă nuci sau alte poame care au cruce, în această zi. Superstiţia spune că dacă toamna nu plouă până la Cuvioasa Parascheva, atunci se pune iarna curând; cum va fi această zi, aşa va fi mereu până la Sfântul Dumitru.
În dimineaţa acestei zile, ciobanii caută să vadă cum s-au culcat oile: dacă stau grămadă, iarna va fi grea; dacă stau împrăştiate, va fi uşoară. Din superstiţie nu se lucrează, fiind primejdie de boli; nu se coase căci va fi rău de traznet, de grindină, de boli de ochi sau de cap. Cine va coase sau va toarce, va face negi pe mâini. Acum se slobozesc berbecii la oi, pentru ca mieiii să fie născuţi înainte cu două săptămâni de Paşte; superstiţia spune ca mieii ce se vor naşte vor fi frumoşi şi pestriţi. Din această zi, până la 27 Octombrie nu e bine să se semene secară, căci e primejdie de moarte pentru semănător.

Alte superstiţii în Octombrie

După Sfânta Parascheva, urmează 17 Octombrie, când este o nouă sărbătoare consacrată lupilor, care vine şi ea cu superstiţii şi se ţine pentru a fi feriţi de lupi. În această zi se încleştează dinţii de la darac (pieptenul cu care scarmănă lâna) şi se interzice orice activitate legată de prelucrarea lânii, părului şi pieilor de animale, de teamă lupilor. Pe 18 Octombrie este Ziua Lupului, Lucinul, care deschide un ciclu de trei Filipi de Toamnă; în această zi e rău de lupi şi se spune că Lucinul se ţine tot de vite, ca să nu se stingă de boale. Şi, în sfârşit, ziua de 25 a lunii, când este Ajunul Sfântului Dumitru, o sărbătoare cu caracter funerar, care conţine: pomeni, ruguri şi veghea rituală. Acum se face “focul lui Sâmedru”; superstiţia cere ca peste foc să sară copiii ca să fie sănătoşi tot anul, sau tinerii; cei care reuşesc să sară se vor căsători în decursul anului. Când focul este aproape stins, fiecare gospodar ia câte un tăciune, care este aruncat apoi în livadă, pentru că pomii să rodească şi în anul care vine. De altfel, focuri rituale se pot face şi în livadă. Se spune că iarnă grea este prevestită de abundentă nucilor şi gutuilor.

Superstiţii şi obiceiuri de Sfântul Dumitru

Acest sfânt sărbătorit la 26 Octombrie este asociat cu moartea naturii, cu sosirea iernii şi a frigului, este patronul păstorilor şi garantul soroacelor. În această zi începe “Vara Samedrului” care ţine patru zile. Această zi este zisa a soroacelor; pe vremuri se refăceau contractele de închiriere şi chiriaşii se mutau; tot acum se împart oile. Toamna, la Sfântul Dumitru, se spune că “se slobod sărindarele”, adică se desfac învoielile şi se face pomană mare la biserică. Semnele superstiţioase sunt numeroase: se tunde coama cailor, ca să aibă păr frumos; oamenii nu se piaptănă, că-i primejdios de lupi. Se spune că la Sâmedru morţii se fac moroi, vârcolaci şi strigoi, necăjindu-i pe oameni.

Sursa: tarancutaurbana.ro, revista-satul.ro, superstitii.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Cu mașina pe pista de biciclete și pe trotuar, la Alba Iulia: Șofer din Meteș amendat cu 2 mii de lei

Publicat

în

Cu mașina pe pista de biciclete și pe trotuar, la Alba Iulia: Șofer din Meteș amendat cu 2 mii de lei

În urma apariției, luni 30 septembrie, în spațiul public, a unor imagini în care se vede un autoturism care circulă pe pista pentru biciclete și pe trotuar, pe strada Moților din Alba Iulia, polițiștii rutieri din cadrul Poliției Municipiului Alba Iulia s-au sesizat și au făcut verificări.

Astfel, conducătorul autoturismului, un tânăr de 22 de ani, din comuna Meteș, a fost identificat și a fost sancționat contravențional, în conformitate cu prevederile art. 43 din OG 43 din 1997 privind regimul drumurilor, cu amendă în valoare de 2 mii de lei.

Anunțul a fost făcut Biroul de presă al IPJ Alba.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Politică

Administrație

Știri din Alba

Educație și Cultură

Eveniment

Sănătate

Social Economic

Divertisment

Stiri din alte ziare

  • Alba Iulia
  • Abrud
  • Aiud
  • Blaj
  • Campeni
  • Cugir
  • Sebes
  • Ocna Mures
  • Teius
  • Zlatna

Articole Similare

radiounireafm, radio alba iulia, radio alba