Fiecare lună a anului are, în tradiţia noastră populară, o altă denumire decât cea pe cate o cunoaştem noi

Şi fiecare denumire, populară sau preluată din latină, ascunde o istorioară interesantă.

Se spune din bătrâni că lunile care au r în denumire sunt luni friguroase, iar celelalte sunt luni cu soare.

Ianuarie – Gerar. Popular, nu e greu să ne dăm seama de unde se trage numele. E o lună geroasă, iar Gerar era primul din cei 12 fii ai anului. Denumirea de Ianuarie vine din latinescul Ianuaris, de la zeul cu două feţe, Ianus. O faţă era îndreptată spre anul care a trecut, şi alta înspre cel care urmează.
Februarie – Făurar. O lună a frigului şi a viscolului. Se spune în popor că în prima jumătate a lunii îngheaţă tot, iar în a doua jumătate se dezgheaţă. Acum, ţăranii se pregăteau pentru primăvara mult – aşteptată, şi îşi făureau unelte pentru munca câmpului. Denumirea din latină vine de la zeul subteran, Februs.
Martie – Mărţişor. În popor, lumea începea deja muncile câmpului în această lună. Acum, Baba Dochia urca cu oile la munte, împletind firul roşu, al soarelui, cu cel alb, al zăpezii. Mărţişorul vesteşte venirea primăverii. Denumirea din latină vine de la zeul Marte, zeul războiului, pentru că, odată cu venirea căldurii, începeau şi războaiele.
Aprilie – Prier. Prier vine de la primăvară, deoarece în această lună, primăvara şi-a intrat pe deplin în drepturi. În latină, numele vine de la Apreio, apreris, care înseamnă a deschide, deoarece acum se deschid mugurii plantelor.
Mai – Florar. Da, Florar vine de la flori. E luna florilor, cea mai iubită lună din an, când soarele nu e prea puternic şi arzător, când frigul s-a dus, şi când totul e plin de culoare, viaţă şi frumuseţe. Denumirea de Mai vine de la latinescul Maius, de la denumirea dată de Romulus senatorilor romani – majores.
Iunie – Cireşar. Nu e greu de înţeles. Iunie e luna în care se coc cireşele. Denumirea de Iunie vine din latinescul Iunius, de la zeiţa Iuno, soţia lui Jupiter şi ocrotitoarea femeilor măritate. Cele mai multe nunţi se făceau în luna Iunie.
Iulie – Cuptor. E luna lui Cuptor. O lună în care soarele îşi face de cap. Cea mai caldă lună din an, în care, dacă stai în bătaia soarelui, chiar ai impresia că te afli într-un cuptor. Numele de Iulie vine de la Iulius Cezar, care s-a născut în această lună.
August – Gustar. Gustar, ce crede că vine de la gust; gustul poamelor care se coc în această ultimă lună de vară. Numele de August vine de la primul împărat roman, Cezar August. Luna August are 31 de zile, ca şi luna Iulie, deoarece Cezar August a vrut să nu aibă mai puţine zile decât luna lui Iulius Cezar.
Septembrie – Răpciune. În popor, răpciunele reprezenta culesul viei. În această lună, cei care au cultivat pământul, îşi culeg roadele muncii. Denumirea de Septembrie vine de la latinescul septem – şapte, pentru că, conform calendarului roman, era a şaptea lună din an.
Octombrie – Brumărel. În această lună, toamna îşi intră pe deplin în drepturi. Bruma este un strat subțire care se depune pe pământ, pe plante și pe alte obiecte din natură, constând din cristale mici de zăpadă, formate în nopțile reci de toamnă prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă. Numele de Octombrie vine din latinescul octo – opt, pentru că e a opta lună din an, în calendarul roman.
Noiembrie – Brumar. În această lună, bruma îşi ia treaba în serios, iar toamna este pe punctul de a pleca, frigul instalându-se încet, încet. Numele de Noiembrie vine din latinescul novo – nouă, pentru că e a noua lună din an, conform calendarului roman.
Decembrie – Undrea sau Andrea. Denumirea populară vine de la Sfântul Andrei, sărbătorit pe 30 Noiembrie, a cărui amintire e încă păstrată. Denumirea de Decembrie vine de la latinescul decem – zece, pentru că în calendarul roman, era a zecea lună din an.

Sursa:vestic.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE

Una dintre cele mai atractive destinaţii turistice din România este reprezentată de zona Munţilor Apuseni, cu frumoase locuri încărcate de istorie şi tradiţie, cu peisaje care te înfioară de emoţie

Ţara Moţilor din Munţii Apuseni este o regiune unde găsim români care trăiesc în sate situate la peste 1.400 de metri altitudine.

Ei ştiu toate secretele sutelor de peşteri din zonă. Oamenii locului construiesc superbe case din lemn şi prepară mâncăruri care i-au fermecat pe turiştii străini care, nu de puţine ori, au trecut prin această zonă a ţării.

Peştera Scărişoara, Peştera Poarta lui Ionele, Peştera Focul Viu, Peştera Coiba Mare, Dealul cu Melci, Peştera Urşilor, Cascada Vîrciorog, Cascada Pătrăhăiţeşti, Cascada Pisoaia, Casa Memorială Horea, Casa Memorială Avram Iancu, Cheile Vălişoarei, Cheile Gălzii, Cheile Ordăncuşii şi Cheile Mîndruţului sunt doar câteva dintre obiectivele turistice pe care nu trebuie să le rataţi dacă ajungeţi în Ţara Moţilor.

 Peştera Scărişoara

Peştera care adăposteşte cel mai mare gheţar subteran din România se află în comuna Gârda de Sus, din judeţul Alba. Este o peşteră cu adevărat impresionantă, accesibilă după ce se coboară, pe scări metalice ancorate în pereţi, un perete de aproape 50 de metri. Intrarea în peşteră se face printr-un portal uriaş, de 24 de metri lăţime şi 17 înălţime. Gheţarul, care dăinuie în peşteră de peste 4.000 de ani, are un volum de 80.000 de metri cubi. Faţa lui superioară reprezintă podeaua din Sala Mare a peşterii.

Atracţiile Gheţarului din Scărişoara sunt: Sala Mare, Biserica şi o sală cu stalagmite de gheaţă.

De la Valea Arieşului Mare din Câmpeni sunt 32 de km, pe DN 75, până în Gârda de Sus, iar din Albac 14 kilometri până în Gârda de Sus, apoi circa 10 km, urmând indicatoarele, pentru a ajunge la Gheţar.

Cascada Răchiţele

Căderea de ape mai este cunoscută şi ca „Vălul Miresei” şi măsoară peste 30 de metri. Iarna, când peretele stâncos îngheaţă, zona cascadei este un loc excelent pentru escaladă pe gheaţă. Ca multe dintre locurile superbe din munţi, şi această cascadă are parte de o legendă a ei. Se spune că, demult, o mireasă ar fi căzut de pe stâncile abrupte din zona unde este cascada, iar voalul ei a rămas agăţat pe stânci. Acolo, nuntaşii s-au oprit şi au început să plângă, astfel formându-se cascada. În realitate, însă, numele de „Vălul Miresei” vine de la asemănarea puternică dintre forma cascadei şi celebra piesă vestimentară purtată de femei în ziua nunţii.

 Peştera Poarta lui Ionele

În Munţii Apuseni, spre Bihor se află un alt loc deosebit de pitoresc, cunoscut sub numele de Peştera Poarta lui Ionele. Portalul înalt de 17 metri face din aceasta una dintre peşterile “înfricoşătoare” ale Apusenilor. Geologii o descriu ca fiind sculptată în calcare albe, alcătuită dintr-o galerie cu traseu frânt. La intrarea în peşteră, se află un pârâu care ţâşneşte din stâncă.

Peştera Poarta lui Ionele este situată în versantul drept al Văii Ordâncuşa, la o altitudine de 800 de metri, în calcare triasice. Se poate ajunge la ea prin Valea Arieşului, din comuna Gârda de Sus, urmând cale de 2,5 km drumul forestier ce porneşte din centrul comunei spre Peştera Scărişoara pe Valea Ordâncuşa.

Moara de apă din satul Roşia

Moara de apă din satul Roşia este singura ce se mai află încă în stare de funcţionare, din zecile de mori care măcinau cerealele cumpărate de moţi de pe la târgurile din câmpie.

Moara este formată dintr-un mecanism cu roată hidraulică cu palete, construită din lemn şi acţionată de dirijarea debitului văii şi canalizarea lui, printr-un jgheab creat artificial.

Clădirea morii este construită din lemn, în tehnica „şoşilor”, însă nu cu bârne, ci cu scândură. Clădirea are un mic târnaţ (prispă, pridvor) şi e acoperită cu ţiglă. Ea este formată din două încăperi cu nivele diferite. Mai joasă, încăperea care permite accesul la zona de morărit adăposteşte mecanismul de măcinat, format dintr-o pereche de pietre şi site. Camera morarului este mai ridicată şi adăposteşte lucrurile personale şi un mobilier auster. Moara poate fi vizitată oricând în timpul zilei, în prezenţa proprietarului, dl. Burtic Gheorghe, care locuieşte în satul Roşia, la nr. 731 şi care practică morăritul de o viaţă.

Peştera Gheţarul de la Focul Viu

Este o peşteră din Munţii Bihorului, aflată pe Valea Galbenă, care iese în evidenţă prin spectaculoasele sale grupuri de stalagmite în care se răsfrâng razele soarelui. Accesul este posibil cu autoturismul, pe drumul forestier Bălăleasa-Valea Seacă, până la cantonul din Valea Cetăţilor, şi apoi pe jos, pe un traseu de 1,5 kilometri.

Peştera Gheţarul de la Vârtop

Un loc ideal de vizitat pentru cei care iubesc istoria veche şi misterele sale este, fără doar şi poate, Gheţarul de la Vârtop, din comuna Arieşeni. Celebra locuinţă a omului preistoric îţi dă fiori de cum intri, printre bolovanii umezi de la gura peşterii, iar misterul ia amploare când pregăteşti lanterna pentru a pătrunde într-o lume de vis.

Gheţarul de la Vârtop mai este numit şi „Peştera Minunată”, pentru că deţine o mulţime de formaţiuni extrem de diverse şi, în acelaşi timp, bine conservate. Aceasta nu este ramificată, însă oferă un decor divers şi intim, ca ambianţă a încăperilor.

Chiar dacă nu este foarte lung, culoarul peşterii este o adevărată aventură pentru cei care vor sa îl străbată: urcuşuri şi coborâşuri, mers strecurat, aplecat, în genunchi, printre pereţii umezi ai culoarelor.

Peştera a devenit faimoasă în anii ’70, când au fost găsite urme de picior aparţinând unor oameni de Neanderthal, care sunt împietrite şi au o vechime de 62.000 de ani.

Dealul cu Melci

Dealul cu Melci este un obiectiv spectaculos. O formaţiune stâncoasă în care se găsesc cochilii ale melcilor care au trăit în acest loc acum milioane de ani, pe vremea când în locul Munţilor Apuseni se afla o mare caldă, care a permis dezvoltarea unei faune bogate.

Dealul cu Melci este unul dintre primele puncte fosilifere pomenite în literatura geologică şi unul dintre cele mai mari puncte fosilifere din ţară. Formele melcilor pot fi lesne observate, fiind cimentate în stâncă. Dacă vă uitaţi atent pe stâncile cu melci pietrificaţi veţi observa cu uşurinţă forme şi mărimi variate – zeci de specii de pietricele-melc cimentate împreună în stânca cenuşie. La atingerea acestora încă se mai simte şi azi spirala fină de pe spatele cochiliilor.

Cascada Pisoaia

Cascada Pisoaia este o splendidă cădere de apă de peste 18 metri înălţime situată peste drum de Dealul cu melci. Este rezervaţie peisagistică, aflată pe un prag stâncos de calcare, înconjurată de o pădure de amestec de conifere-foioase.

Apele din zonă sunt bogate în calcar şi dau naştere unor splendide formaţiuni calcaroase, de vârstă paleozoică, care măresc spectaculozitatea locului. Deasemenea lângă cascadă se găsesc trei bolovani gigantici sculptaţi de vreme, ce sporesc frumuseţea locului şi dau peisajului un aspect pitoresc deosebit.

Cascada Pisoaia cunoscută şi sub numele de Cascada de la Vidra se află în comuna Vidra, sat Nemeşti, în apropiere de DJ762, Mihoieşti – Avram Iancu.

Munţii Pădurea Craiului

Munţii Pădurea Craiului se află în zona de sud-est a judeţului Bihor. Se întind între oraşul Beiuş şi spectaculoasele chei ale defileului Crişului Repede, o zonă bogată în frumuseţi naturale şi tradiţii populare, declarată Sit Natura 2000.

Peştera Meziad

Situată la mică distanţă de comuna Remetea, Peştera Meziad este considerată una dintre cele mai frumoase peşteri din România. Sălile subterane ating înălţimi de peste 40 de metri. Aici au fost descoperite urme de locuire umană ce datează din epoca pietrei. Un pod natural subpământean oferă o perspectivă spectaculoasă asupra sălii principale. Numeroase formaţiuni calcaroase au stârnit imaginaţia călătorilor şi localnicilor, primind denumiri ca Elefantul, Pantoful Miresei, Vulturul. La intrarea în peşteră există un parc de aventură dotat cu o tiroliană şi un traseu de cale-ferată.

Sursa.epochtimes-romania.com

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE