Rămâi conectat

Social-Economic

Angajatorii sunt obligati sa-si trimita salariatii la cursuri de perfectionare. Cum sunt ei sanctionati daca nu respecta obligatia

Publicat

în

Accesul la formare profesionala se numara printre drepturile pe care le au salariatii, potrivit legislatiei muncii. Astfel, angajatorii sunt obligati sa asigure participarea acestora la programe de formare profesionala. Afla de pe radiounirea.ro cum cei care nu respecta aceasta regula pot fi sanctionati de catre inspectorii de munca.

In Codul muncii sunt stabilite drepturile pe care le au angajatii, iar printre acestea se numara si cel de acces la formare profesionala. In acelasi timp, angajatorii trebuie sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca.

Astfel, angajatorii sunt obligati sa asigure pe propria cheltuiala, pentru toti salariatii, participarea la programe de formare profesionala, dupa cum urmeaza:

  • minimum o data la doi ani, daca au cel putin 21 de salariati;
  • minimum o data la trei ani, daca au sub 21 de salariati.

„Angajatorul persoana juridica care are mai mult de 20 de salariati elaboreaza anual si aplica planuri de formare profesionala, cu consultarea sindicatului sau, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor. Planul de formare profesionala (…) devine anexa la contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate”, este mentionat in actul normativ.

Concret, modalitatea de formare profesionala, drepturile si obligatiile partilor, durata formarii profesionale, dar si alte aspecte legate de formarea profesionala sunt stabilite prin acordul partilor si sunt incluse in acte aditionale la contractele individuale de munca.

In momentul de fata, neindeplinirea obligatiei de a asigura participarea la formare profesionala nu este sanctionata de Codul muncii, insa acest lucru poate fi facut, totusi, de catre inspectorii de munca.

„Desi Codul muncii stabileste aceasta obligatie de formare profesionala pentru angajatori, legiuitorul nu stipuleaza si sanctiuni pentru neindeplinirea ei. Exista doua variante legale prin care se poate sanctiona angajatorul care nu isi indeplineste obligatia cu privire la formarea profesionala. Astfel, in baza controlului efectuat si a constatarii nerespectarii obligatiei cu privire la formarea profesionala, Inspectia Muncii, prin inspectorii sai, poate sanctiona contraventional angajatorul. Inspectorii de munca pot stabili, totodata, masuri in vederea remedierii problemelor legale constatate in urma controlului. In acest context, angajatorul care nu indeplineste sau indeplineste partial la termenul stabilit masura dispusa de Inspectia Muncii realizeaza o contraventie”, este de parere Raluca Dinica, Director Operational al unei companii de externalizare a salarizarii si administrare a personalului.

Mai exact, Inspectia Muncii controleaza stabilirea si acordarea drepturilor cuvenite salariatilor ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca, potrivit Legii nr. 108/1999 pentru infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii. Prin urmare, inspectorii de munca pot sa dispuna angajatorului masuri pentru a remedia neconformitatile constatate.

Daca angajatorul nu indeplineste sau indeplineste partial masurile dispuse de inspectorul de munca, la termenele stabilite, acesta poate primi o amenda cuprinsa intre 5000 si 10.000 de lei.

Citeste si Programe de formare profesională, în cursul anului 2016, prin Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Alba

In afara de aceasta posibilitate, specialistul consultat de AvocatNet.ro a adaugat ca salariatii pot da in judecata angajatorul pentru a-l obliga sa le asigure participarea la programe de formare profesionala.

„O a doua varianta o reprezinta actionarea in judecata a angajatorului de catre salariati. Din punct de vedere practic, aceasta abordare este una destul de complicata (din motive lesne de inteles). In cazul in care exista reprezentanti ai salariatilor/sindicat, acestia ar putea avea o oarecare influenta in organizarea formarii profesionale de catre angajatorul care are aceasta obligatie. Planul de formare profesionala devine anexa la contractul colectiv de munca, iar obligatiile stabilite in sarcina angajatorului vor trebui respectate”, ne-a spus Raluca Dinica.

Atentie! Daca angajatorul nu asigura participarea la formare profesionala, Codul muncii stabileste ca salariatii au dreptul sa ceara un concediu platit pentru formare profesionala de pana la zece zile lucratoare sau de pana la 80 de ore.

Concediul de formare profesionala constituie vechime in munca

Perioada in care un salariat se afla in concediu de formare profesionala reprezinta, potrivit Codului muncii, vechime in munca. Prin urmare, nici durata concediului de odihna anualnu este afectata.

„Durata concediului pentru formare profesionala nu poate fi dedusa din durata concediului de odihna anual si este asimilata unei perioade de munca efectiva in ceea ce priveste drepturile cuvenite salariatului, altele decat salariul”, dispune actul normativ citat. Aceasta regula se aplica indiferent ca este vorba de un concediu cu sau fara plata.

Concediul fara plata de formare profesionala este acordat la cererea salariatului, in perioada de formare profesionala pe care acesta o urmeaza din propria initiativa. In acest sens, cererea trebuie inaintata angajatorului cu minimum o luna inainte de efectuarea concediului.

„Cererea de concediu fara plata pentru formare profesionala trebuie sa fie inaintata angajatorului cu cel putin o luna inainte de efectuarea acestuia si trebuie sa precizeze data de incepere a stagiului de formare profesionala, domeniul si durata acestuia, precum si denumirea institutiei de formare profesionala”, mai scrie in document.

Cu toate astea, angajatorului ii este permis sa refuze solicitarea de concediu pentru formare profesionala, insa doar daca absenta salariatului ar afecta grav desfasurarea activitatii.

Important! Concediul fara plata de formare profesionala poate fi efectuat si fragmentat, daca acesta este solicitat pentru a sustine examenele de absolvire a unor forme de invatamant sau pentru a sustine examenele de promovare in anul urmator, in cadrul institutiilor de invatamant superior.

Salariatii nu pot demisiona daca beneficiaza de formare profesionala din initiativa angajatorului

Daca angajatorul are initiativa trimiterii la cursuri/stagii de formare profesionala, atunci acesta va suporta cheltuielile necesare pentru participarea salariatului.

In acest caz, salariatul nu poate demisiona, pentru o perioada de timp determinata, decat daca despagubeste angajatorul cu sumele cheltuite pentru formarea sa profesionala.

„Salariatii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala (…) nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca pentru o perioada stabilita prin act aditional. (…) Nerespectarea de catre salariat a dispozitiei (…) determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, prevede Codul muncii.

De retinut este ca, in aceasta situatie, este vorba de o initiativa a angajatorului, nu de obligatia de a asigura participarea salariatilor la formare profesionala.

Daca isi da demisia, salariatul trebuie sa suporte cheltuielile de formare proportional cu perioada nelucrata din cea stabilita de comun acord cu angajatorul. Perioada de timp in care angajatul nu poate demisiona este stabilita de catre parti printr-un act aditional la contractul individual de munca.

Atentie! Suportarea cheltuielilor de formare profesionala de catre salariat intervine chiar si in situatia in care acesta este concediat, pe parcursul perioadei de timp stabilite prin actul aditional, pentru motive disciplinare.

sursa: avocatnet.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Publicitate

Societate

20 noiembrie: Ziua mondială a copiilor

Publicat

în

Zi universală dedicată copiilor

La 20 noiembrie, în fiecare an, este sărbătorită Ziua mondială a copiilor, ce susţine solidaritatea internaţională, sensibilizarea copiilor din întreaga lume şi creşterea bunăstării copiilor.

Începând din 1990, Ziua mondială a copiilor marchează adoptarea, în aceeaşi zi, de Adunarea Generală a ONU, atât a Declaraţiei, cât şi a Convenţiei pentru Drepturile Copilului.

Declaraţia pentru Drepturile Copilului, adoptată la 20 noiembrie 1959, defineşte drepturile copiilor la protecţie, educaţie, sănătate, joacă, adăpost şi o alimentaţie potrivită. Preocupată de vulnerabilitatea femeilor şi a copiilor în situaţii de urgenţă şi de conflict, Adunarea Generală a invitat, în 1974, statele membre să respecte Declaraţia privind protecţia femeilor şi a copiilor aflaţi în situaţii de urgenţă şi conflicte armate. Declaraţia interzicea atacurile sau închisoarea femeilor civile şi a copiilor şi susţinea în totalitate drepturile femeilor şi copiilor în timpul conflictelor armate. În 1978, Comisia pentru Drepturile Omului a prezentat un proiect de Convenţie privind Drepturile Copilului, în vederea examinării, unui grup de lucru al statelor membre, agenţiilor şi organizaţiilor interguvernamentale şi neguvernamentale. Anul 1979 a fost declarat Anul internaţional al copilului, pentru a marca împlinirea a 20 de ani de la adoptarea Declaraţiei pentru Drepturile Copilului.

La 20 noiembrie 1989, Adunarea Generală a ONU adopta Convenţia pentru Drepturile Copilului, apreciată ca fiind realizarea majoră pentru drepturile omului, recunoscând rolul copiilor ca actori sociali, economici, politici, civili şi culturali. Convenţia prevede protejarea şi promovarea drepturilor copiilor, precum dreptul la viaţă, la sănătate, la educaţie şi joacă, dar şi dreptul la viaţa de familie, de a fi protejaţi împotriva violenţei, de a nu fi discriminaţi şi dreptul de a-şi face auzite opiniile.

România a fost printre primele state care au semnat şi ratificat Convenţia ONU, în anul imediat următor adoptării sale în cadrul Adunării Generale a Naţiunilor Unite, prin Legea nr. 18 din 28 septembrie 1990. În 2004, a fost adoptată Legea nr. 272 pentru protecţia şi promovarea drepturilor copiilor (republicată în temeiul art. V din Legea nr. 257/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 30 septembrie 2013, dându-se textelor o nouă numerotare), care reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea şi garantarea drepturilor copilului. Autorităţile publice, organismele private autorizate, precum şi persoanele fizice şi persoanele juridice responsabile cu protecţia copilului sunt obligate să respecte, să promoveze şi să garanteze drepturile copilului stabilite prin Constituţie şi lege, în concordanţă cu prevederile Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale celorlalte acte internaţionale în materie la care România este parte.

sursa: agerpres.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Societate

19 noiembrie: Ziua cercetătorului şi proiectantului din România

Publicat

în

Zi dedicată în România cercetătorului și proiectantului

La 19 noiembrie este celebrată, în România, Ziua cercetătorului şi proiectantului.

Stabilirea datei face trimitere la ziua în care s-a născut, în 1912, savantul George Emil Palade, unul dintre creatorii biologiei celulare moderne.

Această zi este marcată din anul 1994, fiind instituită prin Hotărârea de Guvern nr. 764/1994 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 317 din 16 noiembrie 1994.

Ziua cercetătorului şi proiectantului este celebrată în semn de omagiu faţă de activitatea savantului american de origine română George Emil Palade (1912-2008), laureat în 1974, împreună cu profesorul Albert Claude (Universitatea Liberă Bruxelles) şi cu profesorul Christian de Duve (Universitatea ”Rockefeller” New York), al premiului Nobel pentru medicină, pentru „descoperirile lor privind organizarea structurală şi funcţională a celulei”.

George Emil Palade s-a născut, la Iaşi, la 19 noiembrie 1912. A absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti (1936). A obţinut titlul de doctor în medicină cu teza ”Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie şi fiziologie comparativă” (1940). În 1943, a devenit conferenţiar universitar la catedra de Anatomie a Facultăţii de Medicină din Bucureşti, potrivit volumului ”Membrii Academiei Române” (2003).

În anul 1946, a plecat în Statele Unite ale Americii, în calitate de profesor invitat la Institutul Rockefeller din New York, unde, în 1961, a devenit şef al Departamentului de Biologie Celulară. Din 1972, a condus Departamentul de Biologie Celulară al Universităţii Yale din New Haven (Connecticut).

Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în numeroase lucrări, studii, comunicări, rapoarte apărute în reviste de prestigiu din întreaga lume, acum intrate în istoria biologiei şi medicinii.

Începând din 1965, a susţinut direct cercetarea românească în domeniul biologiei celulare, iar în 1979 a sprijinit substanţial inaugurarea, la Bucureşti, a Institutului Celular de Biologie şi Patologie „Nicolae Simionescu”, realizare a cercetătorilor români Nicolae Simionescu şi Maya Simionescu.

Unanim recunoscut drept unul dintre creatorii biologiei celulare moderne, i-au fost decernate premii de înalt prestigiu ştiinţific, printre care: ”Premiul Passano” (1964), ”Premiul Albert Lasker” (1966), ”Premiul Hurwitz” (1970) şi ”National Medal of Science” (1986).

A fost ales membru al unor prestigioase instituţii, precum: Academia de Arte şi Ştiinţe din New York, Academia Americană de Ştiinţe. De asemenea, a fost membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, membru fondator, preşedinte de onoare al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă a Academiei Române şi membru de onoare din străinătate al Academiei Române (1975). În 1999, la Universitatea din Diego, s-a desfăşurat un simpozion ştiinţific internaţional în onoarea sa, prilej cu care s-a hotărât ca universitatea să constituie un fond de finanţare în domeniul cercetării care să poarte numele marelui savant român – ‘„George E. Palade Fellowship Fund”.

În anul 2007, preşedintele Traian Băsescu l-a distins pentru întreaga sa activitate ştiinţifică cu Ordinul ”Steaua României” în grad de Colan.

George Emil Palade s-a stins din viaţă la 8 octombrie 2008.

sursa: agerpres.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Societate

16 noiembrie: Ziua internațională a toleranței

Publicat

în

Zi internațională dedicată toleranței

Ziua internaţională a toleranţei este marcată în fiecare an, la 16 noiembrie, pentru a da un îndemn la înţelegere şi respect reciproc, dialog şi cooperare între culturi, civilizaţii şi popoare, pentru a descuraja atitudinile extremiste dominate de violenţă şi ură.

Această zi a fost proclamată în cadrul Conferinţei generale a UNESCO de la Paris, la 16 noiembrie 1995. Cu acest prilej statele membre UNESCO au adoptat ”Declaraţia principiilor toleranţei”, enunţată în 1986, ce defineşte termenul de toleranţă ca fiind respectul, acceptarea şi aprecierea diversităţii şi bogăţiei culturale, a manierelor de exprimare, a calităţii noastre de fiinţe umane.

În 1996, Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluţia 51/95, a invitat ţările membre să sărbătorească în fiecare an această zi, prin acţiuni de promovare a toleranţei şi păcii, prin activităţi la care să participe atât instituţiile de învăţământ, cât şi publicul larg. Statele membre ONU sunt încurajate să organizeze manifestări axate pe programe şi acţiuni educative prin care să-i mobilizeze pe cetăţeni să aibă atitudini tolerante. Manifestările îi vizează atât pe copii, cât şi pe adulţi, iar educaţia pentru toleranţă, mijlocul cel mai eficient pentru prevenirea intoleranţei, trebuie îndreptată împotriva fricii şi excluziunii şi către dezvoltarea capacităţii indivizilor de a judeca liber şi independent. Astfel, pot fi prevenite nedreptatea, violenţa, discriminarea şi marginalizarea care sunt forme ale intoleranţei.

Toleranţa înseamnă, în esenţă, acceptarea şi aprecierea bogăţiei şi diversităţii culturale, a formelor de expresie, capacitatea de a recunoaşte şi de a respecta convingerile altora. Toleranţa este responsabilitatea care susţine drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, democraţia şi statul de drept. Este cel mai puternic fundament pentru pace şi reconciliere, un principiu de bază al democraţiei şi dezvoltării durabile, implicând respingerea dogmatismului şi absolutismului şi asigurând supravieţuirea societăţilor multietnice şi multiculturale. Înseamnă, totodată, îngăduinţă, indulgenţă, răbdare, şi se poate exprima la orice nivel, de la individ la stat.

Într-o lume şi într-o perioadă a mondializării, a diversităţii şi a mobilităţii, toleranţa în familie, în comunitate sau între state, este mai necesară ca oricând. Liderii mondiali au recunoscut acest lucru prin adoptarea Declaraţiei Mileniului în anul 2000, plasând toleranţa printre valorile fundamentale care stau la baza relaţiilor internaţionale în secolul XXI.

Aşadar, ONU se angajează să consolideze toleranţa prin încurajarea înţelegerii reciproce între culturi şi popoare. Acest imperativ se află în centrul Cartei ONU, precum şi al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, şi este mai important ca niciodată în această perioadă, în care sunt manifestări ale extremismului şi pe fondul intensificării conflictelor, caracterizată printr-o desconsiderare fundamentală a vieţii umane.

sursa: agerpres.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Politică

Administrație

Știri din Alba

Educație și Cultură

Eveniment

Sănătate

Social Economic

Divertisment

Stiri din alte ziare

  • Alba Iulia
  • Abrud
  • Aiud
  • Blaj
  • Campeni
  • Cugir
  • Sebes
  • Ocna Mures
  • Teius
  • Zlatna

Articole Similare

radiounireafm, radio alba iulia, radio alba