Începând cu 24 februarie se intră în „Săptămâna Albă sau a brânzei”

In aceasta saptamana nu se mai consuma carne, iar in zilele de miercuri si vineri se face dezlegare la oua, lapte, branza si peste.

In calendarele bisericesti, pentru aceste zile apare mentiunea „harti”, un termen popular care desemneaza zilele de dezlegare a postului.

Saptamana Alba aminteste de vietuirea primilor oameni in Rai, cand ei nu consumau carne. Astfel, aceasta saptamana ne cheama la reasezarea in starea paradisiaca din care am cazut.

Această săptămână este ca o pregătire fizică sau trupească a creştinilor pentru postul care va veni. Biserica îi obișuiește pe credincioși cu practica postirii (prin abținerea de la consumul de carne), permițându-le, totuși, să consume produse din lapte, ouă şi peşte. Albul acestor alimente simbolizează haina luminoasă a postului pe care urmează să-l începem.Miercuri, se rosteste pentru prima data in perioada Triodului, rugaciunea Sfantului Efrem Sirul – „Doamne si Stapanul vietii mele”, rugaciune care inceteaza in miercurea din Saptamana Mare.

Incepând cu 24 februarie, se intră în „Săptămâna Albă”, timp în care creștinii au voie să mănânce de dulce, dar fără carne, adică pot consuma lapte, ouă și brânză până duminică, 2 martie 2025. În această zi, se lasă sec de brânză, iar începând de pe 3 martie se intră în post.

Prima zi a Postului Mare este, aşadar, 3 martie 2025, iar ultima zi – 19 aprilie 2025. În acest răstimp, credincioşii au voie să consume doar alimente de origine vegetală. Singurele două zile cu dezlegare la peşte în Postul Învierii sunt 25 martie, când se prăznuieşte Buna Vestire, și 13 aprilie, Duminica Floriilor. Pe 20 aprilie 2025, toţi creştinii, atât cei ortodocşi, cât şi cei catolici de ambele rituri sărbătoresc Învierea Domnului.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE

Detunata reprezintă una dintre atracțiile peisagistice ale Munților Apuseni, în partea denumită Munții Metaliferi, mai exact în zona comunei Bucium din județul Alba

Detunata Goală și Detunata Flocoasă sunt două mase stâncoase vulcanice aflate la 1,2 kilometri una de alta, arii protejate de interes geologic și geomorfologic, puse sub protecție din 1938, respectiv 1969.

Detunata Goală este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic și botanic), situată în județul Alba, pe teritoriul administrativ al comunei Bucium. De asemenea este unul dintre cele mai importante puncte de atracție turistică ale județului Alba, fiind considerat „cel mai frumos vârf al Munților Apuseni”.

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate și are o suprafață de 24 ha.

Detunata Goală are zone lipsite de pădure, cu pereți stâncoși de o splendoare aparte prin ale lor coaste de andezit-bazalt. Peretele de stâncă are înălțimea de 75 metri. O mare trenă de grohotiș, formată din fragmente ale coloanelor de rocă desprinse din masivul de piatră… este impresionantă în sine, atât prin masa uriașă acumulată aici cât și prin dimensiunea acestor coloane căzute. Există o potecă ce permite accesul rezonabil de facil în zona de maximă spectaculozitate.

Aria protejată, remarcabilă prin prezența coloanelor de bazalt de formă prismatic-hexagonală, aflată în nesfârșita înșiruire de culmi ale Munților Metaliferi, un vârf, relativ modest ca altitudine, reprezintă împreună cu „Detunata Flocoasă” (1265 m), puncte de mare atracție turistică. În timp ce „Detunata Flocoasă” își datorează numele pădurii de molid care o acoperă, nu oferă prea multe posibilități de examinare geologică, „Detunata Goală” (1048 m), lipsită de pădure, dezvăluie spectaculoasa fizionomie magmatică.

Legenda

Odinioară, spune legenda, pe timpurile când trăiau încă uriașii și zânele în țara Ardealului, au sălășuit în apropiere de Buciumani o ceată de uriași, conducătorul lor fiind dușman înverșunat al zânelor, omorând zânele care-i cădeau în mână. Această căpetenie avea un fiu foarte frumos și viteaz, care mergea să se ia la trântă cu bourii și urșii ce trăiau în pădurea Buciumanilor. Într-o zi, s-a rătăcit în pădure și, înserându-se, s-a culcat la poalele unui brad; în acest timp a observat o luminiță. Ciulind urechea, a auzit cântecul dulce al unei doine. Fiul uriașului s-a îndreptat spre direcția luminii și într-o poieniță a văzut o fecioară frumoasă care cânta lângă un foc de vreascuri. Era o zână, una dintre dușmanele de moarte ale tatălui său. Văzându-l, zâna s-a speriat, voind sä fugă, dar feciorul uriașului a liniștit-o, spunând să rămână. Toată noaptea au vorbit și au glumit împreună, uriașul îndrăgostindu-se de zână, din ziua aceasta nemaiputând urî zânele și, pe ascuns, întâlnindu-se zilnic cu ea. Tatăl său, bănuind ceva necurat, l-a urmărit în pădure, pentru a-și surprinde fiul în brațele unei zâne, exact în locul unde azi se află Detunata. Cu un strigăt de ură, lancea uriașului străpunge corpul zânei, iar in același moment inima uriașului este străpunsă de pumnalul fiului său. Pământul s-a deschis, ieșind flăcări din adâncime, înghițind uriașii și trupurile îndrăgostiților, iar flăcările s-au transformat în stană de piatră.

Căi de acces

Ca să ajungi Detunata Goală, trebuie ales ca punct de pornire localitatea Bucium din Munții Metaliferi. Pornind cu mașina din Alba Iulia pe Drumul Național 74, trecând prin Zlatna traversând Pasul Bucium (915 metri) până la satul Cerbu (situat la 6 kilometri sud-vest de Abrud) la 7 kilometri depărtare se află comuna Bucium (sinonim instrumentului muzical „tulnic” folosit de păstorii din regiunile de munte).

Numele

Denumirea grupării de stânci alcătuite din coloane de bazalt, neacoperite de vegetație și cu o înălțime de 1169 metri, având la poalele masivului grohotiș, provine din faptul că desprinderea unei pietre din masiv produce prin cădere un zgomot asemănător tunetului („Detunata”).

Istorie

Istoric vorbind, în 1852 – Franz Joseph (împărat al Austriei, rege al Ungariei și Boemiei, rege al Croației, mare duce al Bucovinei, mare principe de Transilvania, marchiz de Moravia, mare voievod al Voievodatului Serbiei) a urcat la Detunata. Printre alte personalități care au văzut și le-a plăcut Detunata se numără și Regele Ferdinand I de Hohenzollern – Sigmaringen al României, Regele Mihai (ultimul rege al României), Avram Iancu, Gheorghe Dima, Vasile Goldiș, Iosif Vulcan, George Barițiu (întemeietorul presei din Transilvania), Timotei Cipariu (părintele filologiei române), Axente Sever (unul dintre conducătorii mișcării de eliberare națională a românilor din Transilvania), Ilie Măcelaru, Ion Agârbiceanu, Emmanuel de Martonne, Gheorghe Șincai, Ion Pop Rețeganul, Ecaterina Varga., Emil A. Dandea (om politic și demnitar român – primar al municipiului Târgu Mureș), Ioan Bembea ( scriitor român și primar al municipiului Turda), Ștefana Bianu – președinte RPER România – militant pentru salvarea patrimoniului românesc.

Structura mineralogică și petrografică

Silicații se găsesc în bazalt sub procentul de 52 %. Mineralele pe care le putem întâlni aici, printre altele, sunt: olivina, pyroxen, feldspate. Caracteristic bazaltului de la Detunata sunt coloanele patrulatere, pe când în alte regiuni mai frecvente sunt coloanele hexagonale. Explicația este timpul diferit de răcire a lavei.

Sursa: wikipedia.org și totb.ro, sursa foto wikipedia

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE

Ia tradițională românească este celebrată în România și în orice colț al lumii s-ar afla. Din cele mai străvechi timpuri, această bluză tradițională este un simbol al spațiului și al vieții românești

De-a lungul istoriei, deși a evoluat, costumul popular românesc și-a păstrat caracteristicile esențiale.

Pornind de la realizări artistice făcute cu materii prime din gospodăriile țăranilor, portul popular s-a transformat încet, dovedind o bogată măiestrie a țăranului român, atât în ornarea țesăturilor și a broderiilor, cât și în obținerea culorilor vegetale. Portul popular se diferențiază în funcție de anotimp, ocazii festive, adaptându-se ocupațiilor specifice fiecărei zone.

Ia românească a intrat în modă în perioada interbelică, atunci când Regina Maria a României s-a lăsat fotografiată și filmată în bluza tradițională românească și astfel a rămas în conștiința boemei Europe a acelor vremuri. Pentru întâlnirile oficiale, Regina Maria a trebuit să adapteze ia românească la ținute speciale și să iasă din canoane. Regina Maria adora costumul popular românesc pe care nu ezita să-l îmbrace și în care s-a lăsat fotografiată de nenumărate ori.

De asemenea, cântăreața Maria Tănase s-a numărat printre personalitățile care au purtat ia românească, făcând-o cunoscută în întreaga lume.

Trecutul portului popular a izvorât din viaţa şi din istoria poporului român, dar şi a tuturor celor care au trecut și au zăbovit pe aceste meleaguri, cu mii de ani în urmă.

Veșmântul popular a avut dintotdeauna un loc special în viața de zi cu zi. Vestigiile descoperite în săpăturile arheologice, scrierile din Antichitate şi din Evul Mediu atestă că portul s-a aflat în strânsă legătură cu viața strămoșilor noștri, cu mediul și cu stilul lor de viață.

Cromatica portului popular românesc se caracterizează prin prospețime și armonie. El reprezintă tradițiile poporului, evoluând și transformându-se odată cu el, de-a lungul veacurilor. Una dintre caracteristicile fundamentale ale costumului popular este legătura strânsă, indestructibilă, între îmbrăcăminte și condițiile de viață ale omului.

„Avem în ia românească roșie un element care o pune iarăși într-o lumină extraordinară, și anume, adaptabilitatea cromatică la vârsta purtătoarelor. Este expresia pulsării maxime a vitalității, a tinereții. Există apoi elementul celălalt, al vârstei tinere, dar al femeilor căsătorite – femeia care rodește, care împlinește neamul, și atunci, cămașa capătă acele tonuri pline de roșu, iar încet-încet, pe măsură ce avansează în vârstă, se petrece un lucru. Roșul se închide la culoare și ajunge ca vișina. În conștiința arhaică a poporului, roșul este expresia vitalității și a vieții. Este acea împlinire a promisiunii de a-ți duce existența până la capăt”, spune etnologul Doina Ișfănoni, pentru Q Magazine.

În funcție de ocazie, costumul popular poate fi mai simplu, de exemplu cel folosit în timpul muncilor agricole, până la cel mai frumos ornat, cel folosit la nuntă. Diferența costumelor se reflectă și în funcție de categoriile de vârstă; astfel, cel al copiilor, deși ca tip de îmbrăcăminte e la fel, are anumite diferențe. „Pentru ieșitul la horă, pentru nuntă, care este momentul crucial al existenței, pentru doliu, pentru marcarea suferinței. Nu neapărat cromatic. Noi avem chiar și forma aceea arhaică a doliului alb, în care broderia se restrânge decorativ, nu mai e la fel de amplă, la fel de somptuoasă, și cămașa devine simplă, doar cu un accent de broderie. Dacă în zona Hunedoarei, mâneca este acoperită de sus până jos, de la umăr până la manșetă, cu broderii pe o suprafață considerabil de lată, la cămașa de doliu apare numai un singur șir de broderie. În rest, pânza albă rămâne simplă, ca semn distinctiv că posesoarea acestei cămăși are de fapt un statut altfel decât toate celelalte femei de vârsta ei din comunitate”, explică Doina Ișfănoni. Simplu sau colorat, costumul s-a adaptat la bucurii sau la tristeţi, a îmbrăcat tinerețea și bătrânețea, nunta şi înmormântarea, mai bine spus, fiecare moment și fiecare eveniment de viață.

Sursa:qmagazine.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE