Festivalul „Datină străbună pe Secașe” : Tradiții și obiceiuri din 16 comunități locale din Alba și Sibiu

Duminica, 2 februarie 2025, cu începere de la ora 14, satul HĂPRIA din comuna Ciugud, județul Alba, va deveni centrul spiritual al Țării Secașelor, găzduind cea de-a XXXI-a ediție a Festivalului „Datină străbună pe Secașe”.

Evenimentul, dedicat păstrării și promovării obiceiurilor tradiționale, va reuni peste 300 de participanti din 16 comunitati locale din judetele Alba si Sibiu,(Ciugud, Calnic, Cergau, Craciunelul de Jos, Bucerdea Granoasa, Cut, Daia Romana, Dostat, Rosia de Secas, Spring, Valea Lunga, Loamnes, Miercurea Sibiului, Slimnic, Sura Mare si Sura Mica) și va transforma Caminul Cultural din Hapria într-o adevărată scenă a identității culturale.

Încă de la debut, atmosfera va fi încărcată de emoție și autenticitate: fondatorul festivalului, etnograful Ioan Popa, va argumenta public importanța acestui proiect, inițiat încă din anul 1972, subliniind rolul său esențial în conservarea patrimoniului cultural din această regiune.
Discursul său va fi urmat de prelegerea captivantă a prof. univ.dr. habil. Ioan Haplea, originar din Hăpria, care va explora universul folclorului muzical al Țării Secașelor prin prisma relației dintre identitatea individuală și cea colectivă.
Ansamblul Folcloric al judetului Alba, sub conducerea lui Alexandru Pal și alături de soliștii vocali Traian Jurchelea, Roxana Reche, Floricica Moga, Dorina Narita, Nicolae Pluta, Bianca Susman si Cristina Todor vor oferi un cadou muzical de excepție tuturor comunităților participante și publicului spectator.

Festivalul, organizat de Consiliul Judetean Alba si Centrul de Cultura Augustin Bena in parteneriat cu Primaria Ciugud, va demonstra încă o dată că tradițiile și obiceiurile strămoșești nu doar că supraviețuiesc, ci și prosperă, datorită dedicării comunităților locale și susținerii constante din partea autorităților.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE

Exponatul lunii februarie 2025 la muzeul din Sebeș, o adeverință medicală care atestă starea de sănătate a studentului Sava Henția

La 1 februarie 2025 se împlinesc 177 de ani de la nașterea lui Sava Henţia, cel mai important pictor român originar din zona Sebeșului.

Născut la Sebeșel, jud. Alba, Sava Henția a fost un pictor realist, grafician, muralist şi ilustrator de carte, cunoscut mai ales ca portretist, cele peste 500 de portrete cunoscute, consacrându-l ca maestru al acestui gen.

Între 1865 şi 1870, Sava Henția a studiat la Școala de Belle Arte din București, avându-i ca profesori pe Gheorghe Tattarescu şi Theodor Aman. De această perioadă se leagă documentul ales ca exponat al lunii februarie la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş. Este vorba despre o adeverință medicală eliberată ca urmare a evaluării stării de sănătate a tânărului Sava Henția, al cărei text îl redăm integral în rândurile care urmează:

„Certificatu Medicalu / În urma invitaţiunei făcute de către Dnu Director alu Scolu de Belle-Arte din Bucureşti, spre a determina starea sănătaţii elevului dintr’acea scola, Savu Hinţia, afirmu că într’adevar elu este lipsitu de Ausu şi de Vorbă şi prin urmare’i este imposibile s’a se ocupa de cîtu de specialitatele ce au de scopu imitatiunea. /1867 – 12 septembrie / Doctoru / Marcovici / Profesoru de Anatomie la Scola De Belle Arte din Bucureşti”.

Rezumând conținutul adeverinței, medicul Marcovici, care era şi profesor de anatomie la Institutul de Belle-Arte, l-a examinat pe studentul Sava Henţia, în vârstă atunci de 19 ani, pentru a certifica pe cale medicală faptul că acesta era surd şi mut și, prin urmare, era scutit de materiile care se predau la institut, altele decât desenul, Sava neputând urma cursurile la fel ca şi colegii săi.

Sava Henția nu s-a născut cu această dizabilitate, el a fost un tânăr normal, însă, plecat la București, la unchiul său Zaharia Dănciulescu pentru a-l ajutat în atelierul fotografic pe care acesta îl deținea, s-a îmbolnăvit în urma deselor inundații ale Dâmboviței. Situația era frecventă primăvara, când zăpoarele de gheață înfundau albia râului, fenomen surprins inclusiv în presa vremii: „[…] Căsuțele şoldii, […] adăposteau pe la 1864 mahalagii de tot felul, de la negustori mărunți până la felceri şi amploiaţi [angajaţi]. De multe ori când, prin martie, apa asta leneșă se umplea, ea intra până în casele oamenilor, șubrezindu-le, lăsând în urma ei mâl şi molimi. Nimeni, niciodată, dintre cei mari nu venise să vadă pacostea aceasta. Oamenii, de cum creștea Dâmbovița, se trăgeau în camerele dinspre poarta, apoi urcau în cele două camere de deasupra, apoi în pod […]”. În urma unor astfel de episoade Sava Henţia s-a îmbolnăvit de febră tifoidă pentru vindecarea căreia a fost tratat cu chinină, în exces, fapt care i-a provocat surzenia.

După absolvirea institutului de Belle-Arte de la Bucureşti, a beneficiat de o bursă la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts de la Paris, unde l-a avut ca îndrumător pe pictorul Alexandre Cabanel. La scurt timp după întoarcerea în țară, s-a căsătorit şi s-a stabilit la Bucureşti, unde, începând din anul 1875, a activat ca profesor de desen şi caligrafie la Azilul „Elena Doamna”.

A participat la Războiul de Independență (1877-1878), în calitate de „pictor de front”, alături de Nicolae Grigorescu, George Demetrescu Mirea şi Carol Popp de Szathmári, realizând numeroase desene și uleiuri care au ca tematică acest război, dar și scene din spatele frontului, lucrări care au fost achiziționate pentru colecția regală. A murit în anul 1904, la București, lăsând în urma sa o operă bogată (peste 500 de portrete, compoziții istorice, peisaje, naturi statice etc.) rezultatul unei activități artistice diverse şi susținute.

Centrul Cultural „Lucian Blaga” din Sebeș, prin Muzeul Municipal „Ioan Raica”, deține una dintre cele mai importante colecții de tablouri semnate de Sava Henţia, care numără 46 de lucrări, toate aceste opere fiind reprezentative pentru activitatea sa între anii 1871 şi 1902.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE

Exponatul lunii ianuarie 2025 la muzeul din Sebeș, vasul de tip situla de la Lancrăm

Cercetarea arheologică de la Lancrăm- „Glod”, sit arheologic situat în imediata apropiere a municipiului Sebeş, realizată în anii 1999-2000, a avut ca rezultat descoperiri din diverse epoci care atestă o succesiune a locuirii în zonă, din preistorie şi până în perioada medieval timpurie.

În unul dintre complexele investigate (groapa nr. 4), care aparținea civilizației dacice, s-a descoperit un vas de tip situla, confecționat din ceramică semifină de culoare neagră, modelat cu mâna. Vasul are buza îngroșată şi rotunjită şi, în zona mediană, este prevăzut cu patru butoni circulari, specifici olăriei dacice. Partea de la gât în jos este ornamentată cu incizii executate în val, iar jumătatea inferioară este decorată cu pieptenul (Kammstrich), la fel ca şi în cazul majorității covârșitoare a vaselor de tip situla cunoscute din mediul dacic.

Caracterul interesant al vasului ales exponat al lunii ianuarie la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş nu constă doar în prezența celor patru butoni, ci şi în lustruirea cu grafit a buzei exterioare a acestuia. Ceramică ornamentată prin lustruire cu grafit apare începând cu faza a III-a a ceramicii scordisce, perioadă ulterioară anului 84 î. Chr.

Scordiscii au fost un vechi trib celtic așezat la confluența râurilor Sava şi Drava cu Dunărea în Serbia de astăzi. Din anul 141 î.Chr., triburile scordiscilor au fost implicate în luptele împotriva romanilor din Macedonia, iar între 56 și 50 î.Chr., scordiscii au fost învinși de dacii lui Burebista (82 î.Chr. – 44 î.Chr) și au devenit supușii regelui dac. Ei au fost zdrobiți ulterior de către împăratul Tiberius (14 – 37 d. Chr), devenind mercenari supușii romanilor.

O orientare spre lumea celtică este sugerată, pe de altă parte, de imitarea în manieră locală a unui vas de tip situla, lucrat cu mâna, care, spre deosebire de exemplarele cele mai numeroase, nu conține grafit în pastă (în schimb este lustruit cu grafit). Decorul dispus pe partea inferioară a vasului, constând din linii trase cu un pieptene, amintește de lumea scordiscă, unde vasul de la Lancrăm își are cele mai bune analogii, probabil nu întâmplătoare sunt şi corespondențele unor alte vase din groapa 4 cu descoperirile din mediul scordisc.

Teritoriul dacilor se învecina cu trei mari regate celtice, cel al boilor, tauriscilor şi scordiscilor. Celții locuiau în vestul şi în nordul teritoriilor dacice, unii dintre ei trăind inclusiv printre triburile dacice. Influența lor a fost resimțită îndeosebi în domeniul metalurgiei, însă nu numai, după cum o dovedește şi vasul desemnat exponat al lunii ianuarie la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş, realizat în secolul I î. Chr. de un meșter local, care încearcă să imite un vas tipic celților, al cărui arhetip era realizat inițial din bronz, adăugând formei de inspirație celtică, butonii specifici olăriei dacice.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE