Colindele au fost cantate pentru prima oara in Europa cu mii de ani in urma, dar ele aveau o insemnatate diferita de cea pe care o imbraca astazi

Erau cantece pagane, evocate in perioada serbarilor Solstitiului de iarna, pe care oamenii le celebrau dansand in jurul focurilor si monumentelor de piatra.

Si pe teritoriul tarii noastre colindele au avut initial un scop ritualic, acela de urare pentru fertilitate si belsug. Obiceiul era legat de inceputul noului an agrar ori de finalul sau (primavara, respectiv toamna).

Un alt scop des intalnit al colindelor era si acela de alungare a spiritelor rele si de invocare a sufletelor celor trecuti in nefiinta. Pe aceasta cale, colindele urmaresc functia sarbatorilor pagane ale saturnaliilor (veneratori ai zeului Saturn). In timp insa, semnificatia initiala a colidelor a pastrat numai atmosfera sarbatoreasca, de ceremonie si urare.

Colindele au caracterul unor cantece traditionale, cu tente folclorice, urari epico-lirice, legate de obiceiul precrestin ar datinei colindatului. Ele se canta in preajma Sfintelor Sarbatori ale Craciunului, avand versiuni diferite, in functie de regiuni si graiuri.

Astazi, colinda a capatat, mai degraba, caracterul asa-numitelor „cantece de stea”, obisnuite de Craciun si Boboteaza, vizand in firul lor narativ Viflaimul, Irozii si subiectele crestine.

In Romania, precum si in alte tari de rit crestin rasaritean, unde inchinarea magilor e sarbatorita deodata cu Craciunul, umblatul cu steaua are loc in seara de Craciun, pe cand in tarile cu rituri apusene, unde inchinarea magilor e sarbatorita de Boboteaza, se umbla cu stea in ajunul acestei sarbatori.

Cel mai vechi cintec crestin de Craciun este „Jesus refulsit omnium”, compus de St. Hilary din Poitiers, in secolul al IV-lea. De asemenea, colindele „O vino azi, Emanuel”, scris in secolul al XII-lea si „Cantecul Mariei”, cantat mai ales in bisericile catolice si conceput in Evul Mediu cu versuri extrase direct din Evanghelia dupa Luca, sunt doua dintre cele mai vechi cantece christice.

Sursa:descopera.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE

Tradiţia românească spune că dacă ai cozonac pe masă înseamnă că sărbătoreşti

Atunci când vorbim de Crăciun și tradiții nu putem trece cu vederea cozonacul, preparatul delicios care nu lipsește de pe masa românilor în această perioadă.

Nelipsit de pe mesele sărbătorilor şi ospețelor românilor, de Paşte, Crăciun, nunţi şi botezuri, cozonacul este întâlnit în forme diverse şi gustoase si în alte tradiţii ale lumii: tsoureki (τσουρέκι) la greci, choreg sau chorek la armeni, çörek la turci, badnji kruh la croaţi, folar de páşcoa la portughezi, kulici la ruşi, challah la evrei, brioche la francezi, panettone la italieni, kozunak la bulgari, stollen la germani.

Istoria cozonacului este interesantă, acest tip de desert fiind mult mai vechi decât ai crede.

Cozonacul, nelipsit de pe masa românilor de Crăciun, are o istorie foarte îndelungată. Acest tip de prăjitură este în egală măsură și un desert bulgăresc (kozunak), un produs de patiserie italiană numit „panettone” dar și în alte țări.

Istoria cozonacului începe în Egiptul Antic

La originea cozonaclui se află pâinea, iar tehnicile de dospire și coacere au evoluat în timp. Drojdia a fost folosită din timpuri străvechi ca ferment pentru dospirea aluatului. Potrivit descoperirilor arheologice, în Egiptul antic existau cuptoare pentru copt. De asemenea, există desene care datează de aproape 4.000 de ani ce atestă că egiptenii știau să facă mai multe feluri de pâine dospită, unele fiind îndulcite cu miere.
Istoria cozonacului începe în urmă cu 4.000 de ani în Egiptul Antic, unde pâinea era îndulcită cu miere și umplută cu diferite semințe. Încă de atunci era folosita o variantă de drojdie pentru dospirea aluatului, iar descoperirile arheologice ne arată că în Egiptul antic existau cuptoare pentru copt, potrivit Flawless.

De la egipteni la greci si apoi în Europa

Experții în gastronomie au identificat o varianta de cozonac și la vechii greci. Aceștia făceau „plakous”, un tip de cozonac îndulcit cu miere și presărat cu nuci. Câteva secole mai târziu, romanii au preluat folosirea drojdiei de la egipteni și greci, au diversificat și îmbogățit rețeta adăugând ouă, unt sau fructe uscate.

În Marea Britanie, prima reţetă de cozonac apare într-o carte de bucate apărută în 1718.

Rețeta folosită astăzi de români este îmbunătățire adusă în Evul Mediu și răspândită în toată Europa. Romanii, care au preluat folosirea drojdiei de la egipteni și greci, au diversificat și îmbogățit rețeta pentru cozonaci, adăugând, spre exemplu, ouă, unt, fructe uscate. La început existau două feluri de cozonac ce erau oferite ca ofrandă zeilor: „libum”, un cozonac de dimensiuni mai mici și „placenta”, un cozonac cu brânză, stafide și alune.

Sursa.stiridiaspora.ro, diane.ro, unica.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE

Revoluția din 89 în județul Alba a început la Cugir în 21 decembrie și a cuprins Alba Iulia şi localitățile învecinate. Orașul Cugir a fost al patrulea oraș din țară în care au izbucnit manifestări împotriva regimului Ceaușescu

În judeţul Alba, scânteia Revoluţia din decembrie 1989 a început mai întâi la Cugir, în 21 decembrie, dimineaţa, când aproximativ 50 de localnici s-au adunat la Întreprinderea Mecanică, pentru a vorbi despre evenimentele din Timişoara şi au păstrat un moment de reculegere pentru un student originar din Cugir.

Tânărul fusese ucis chiar în debutul manifestărilor izbucnite la Timişoara, iar vestea tragică ajunsese şi la Cugir printre rudele şi apropiaţii acestuia.
Istoricul Liviu Zgârciu, unul dintre cei care a cercetat evenimentele petrecute în Alba în 1989, spune că manifestaţiile de la Cugir au luat amploare după ce mulţi muncitori de la fabricile din oraş au ieşit în stradă scandând lozinci anticomuniste. Cugir era la acea dată un oraş strategic bine militarizat deoarece în cadrul acestuia funcţiona Uzina Mecanică, una dintre cele mai importante societăţi din industria românească de armament.
La Cugir, manifestaţia a luat amploare având loc ciocniri violente între revoluţionari şi forţele de ordine, care au culminat cu incendierea sediului Miliţiei şi al Consiliului Popular.

Potrivit istoricului Liviu Zgârciu, în seara de 21 decembrie Revoluţia a început şi la Alba Iulia, iar din 22 decembrie revoluţionarii au pus stăpânire, fără vărsare de sânge, pe sediul administraţiei judeţene şi pe cel al Securităţii.
La Cugir, manifestaţiile au luat amploare pe măsură ce primilor revoluţionari li se alăturau grupuri de muncitori de la societăţile din oraş. Mişcările au degenerat în lupte sângeroase în urma cărora 10 persoane au fost ucise şi 70 rănite. În Alba, evenimentele sângeroase din 89 au provocat decesul a 23 de persoane , iar alte 111 au fost rănite.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE