Știri
“Satul de la capătul lumii”, Cătunul Casa de Piatră: Loc de poveste, atracție pentru turiști
Cătunul Casa de Piatră cuibărit sus în munți, cu un nume dat de pereţii de calcar care ascund multe minunății
Situat aproximativ la jumătatea distanței dintre satul european Gârda de Sus și zona Padiș-Glăvoi, cătunul Casa de Piatră, era, până nu demult, “satul de la capătul lumii”, într-un amfiteatu natural la poalele stâncilor de calcare.
Până la începutul anilor 2000, nu exista curent, lampa cu petrol era la putere și cu greu găseai un loc bun pentru semnal la telefon. Toate acestea au creat o liniște de care oamenii s-au îndrăgostit. În timp vestea s-a dus și la străini, care s-au înmulțit de la an la an și veneau cu plăcere să se bucure de tihna satului şi de peisajele spectaculoase. Unii dormeau în podul casei sau în grajd pe fân – o experiență autentică pe care și-o doreau. Cătunul Casa de Piatră numără 12 gospodării, o Biserică din Lemn, preotul vine o dată pe lună, iar școlile și medicul cel mai apropiat sunt la 12 de km, la Gârda. În mijlocul aşezării, lângă locul unde odinioară era vechea bisericuţă, localnicii au ridicat noua biserică, mândria satului, care adună cele câteva familii rămase în poiana mărginită de molizi falnici şi de stâncile Culmii Crestăturii. Izolarea nu i-a descurajat, ci i-a întărit. Firea moților de aici e aspră la prima vedere, datorită condițiilor grele în care își cresc puţinele animale, îndurând ierni lungi, cu puține roade, pe un un platou carstic tipic, marcat de evenimente carstice. Trăiesc din creșterea animalelor, câteva răsaduri, ciuperci, afine, mure. Mare parte din necesități se cumpără de la „oraș”, dar cazat în zonă, nu simți că-ți lipsește ceva. Odată ce “te-au citit”, moții încep să-ți povestească cu înțelepciune despre întâmplările lor pe munte și ce are acesta mai de preț. Una din casele răsfirate din sat unde găsești omenie, respect și ospitalitate este pensiunea familiei Gligor, cu rădăcini adânci, parcă dintotdeauna.
Din Gârda de Sus există două variante: -cu mașina pe drumul care duce la Ghețarul de la Scărișoara, apoi din Cătunul Ghețarul, la pas, pe traseul turistic Triunghi Albastru spre Padiș, care ajunge în cca. 3.5 h la cătun. -pe drumul comunal care şerpuieşte prin pădure, cca. 12 km, însoțind valea Gârda Seacă, o vale bogată în chei, peșteri, izbucuri și multe alte fenomene carstice fermecătoare. Ultimii 6 km sunt cu drum de piatră, primii 5 asfalt.
La cca 2 km din centrul comunei Gârda de sus, în apropierea unui podeț, găsim indicatorul spre Izbucul Cotețul Dobreștilor, locul unde ies la lumină apele subterane care drenează Platoul Ocoale și care, în decursul timpului, a săpat marile goluri ale Ghețarului de la Scărișoara, ale Peșterii Pojarul Poliței și ale Avenului din Șesuri. Periodic, se fac explorări ale acestui izbuc de către scafandri-speologi. Lungimea totală a peșterii este de 407 metri, dintre care 294 sunt submerși. Coteţul Dobreştilor este un izbuc descris pentru prima dată în 1921 de Emil Racoviţă şi R. Jeannel, descoperit întâmplător. Cu adâncimea maximă explorată de 67 m, Coteţul Dobreştilor a fost, până în anul 2001, cea mai adâncă peşteră scufundată din România.
La capătul satului Plişti spre satul Hodobană se află Peştera de la Hoanca Apei, cu singurul izvor carstic intermitent de peșteră din țară. Intrarea în peșteră este foarte îngustă. „Hoanca”, adică afundătură între coline, este o peşteră excepţională ca valoare speologică. Descoperită abia în 1980, este, practic, încă unul din acele locuri ale Apusenilor, despre care speologii au ce povesti. Interiorul său exuberant adăpostește un adevărat muzeu al ursului de peşteră – urșii alunecau înăuntru şi nu mai puteau ieşi.
Mai departe, drumul auto ne poartă până în dreptul vechii mori (Moara lui Filea), unde o deviație cu marcaje PA (traseul 70) coboară pe la baza unor versanți abrupți, la Izbucul Tăuz.
Izbucul Tăuz are unul dintre cele mai adânci sifoane explorate, fapt care atrage numeroși speologi români și străini deopotrivă. Conform ultimelor explorări, Izbucul Tăuz se pare că comunică și cu Peștera Hodobana, una dintre cele mai lungi peșteri din România (peste 22 km) (sursa). Practic toate aceste peșteri (Coiba Mică, Coiba Mare, Hodobana și Izbucul Tăuz), fac parte dintr-un sistem de galerii de peste 50 km, cu o denivelare totală de 350 m (locul 3 în Europa). Pe unul dintre versanți, găsim o plăcuță comemorativă care stă mărturie tragediei din 2002, când un cunoscut scafandru speolog polonez și-a pierdut viața la 80 m adâncime. Acesta este motivul pentru care abia în 2014, o echipă româno-finlandeză a reluat scufundările, reușind să coboare până la 92 m. (știre) Așadar, Izbucul Tăuzului are o poveste demnă de minunile Apusenilor. Culoarea apei, turcoaz, cu pereții înalți de stâncă ce înconjoară lacul dau impresia unei fortărețe naturale. Izbucul Tăuz este cunoscut unora drept locul în care Bear Grylls a sărit la finalul episodului filmat în România.
În perioada martie – aprilie merită descoperită Peștera Ghețarul de la Vârtop, în care s-a găsit cea mai veche urmă a omului de Neanderthal din țară (62000 de ani). Traseul spre peșteră urcă constant prin pădure pe o potecă nemarcată, dar semnalizată printr-un indicator la marginea drumului principal din cătunul Casa de Piatră. Urcușul este destul de susținut și durează cca. 30 min. Vizitarea acesteia se face cu ghid. (vezi detalii). Imediat când se topește zăpada, apa care se scurge în galeria de acces a peșterii Gheţarul de la Vârtop, ingheață și formează zeci de țurțuri gigantici agățați de tavan. Datorită acestor formațiuni și frumuseții acestora, peștera poarta numele de Peștera Minunată. Este indicat sa aveți surse de lumină și îmbrăcăminte corespunzătoare.
În apropiere de Ghețarul de la Vârtop găsim și Peștera din Pârâul Orbului (sau Huda Orbului), descoperită în anul 1962 de Matei Dumitru, paznicul Ghețarului de la Vârtop. Huda Orbului constituie un ponor clasic, care dreneaza apele din cursul superior al văii Orbului precum și zona dolinară care se întinde spre vest. Lungimea cunoscută a cavității este de 607 m.
Cea mai cunoscută și accesibilă dintre peșterile aproape de cătunul Casa de Piatră este Peştera Coiba Mare și Coiba Mică. Cea dintâi are cel mai mare portal din România: 47 m înălţime şi 74 m lăţime, un ecou deosebit și pare a fi parte din tărâmul uriașilor. Peștera Coiba Mică, aflată cu 350 m în amonte. Coiba Mică este defapt un ponor în care se pierde în subteran apa viguroasă a Pârâului Gârdișoara. Acesta comunică cu Peştera Coiba Mare, prin lacuri subterane și cascade. Primăvara, la topirea zăpezilor și datorită ploilor, în fața peșterii Coiba Mică ia naștere o mică cascadă și un frumos lac temporar care dau un plus de farmec.
La 5 km de la plecarea din cătunul Casa de Piatră drumul forestier lat și neted se termină. Urmând firul văii spre amonte intrăm în sectorul unde Gârda sapă cele mai impresionante chei ale sale (Cheile de la Tăuz), cu un sector de cca. 400 m, unde valea este foarte îngustă.
Dacă urmăm marcajul Triunghi Albastru, lăsând marcajul Cruce Roșie spre Cetățile Ponorului la stânga, trecem de o poiană largă cu sălaşe moţeşti, apoi urmăm un drum de tractor ce ne conduce într-o zonă de calcare, unde apa formează chei adânci (Cheile Gârdișoarei) şi câteva mici peşteri: Șura Popii, Izbucul de la Coliba Ghiobului, Peștera Gura Apei cu izbucul Gârdișoarei. (sursa)
Izbucul de la Coliba Ghiobului drenează platoul împădurit Vârtop, situat deasupra peșterii Ghețarul de la Vârtop. Izbucul Gura Apei are o lungime subterană de aprox. 60 m și scoate la iveală apele ce izvorăsc din Şesul Gârzii, un platou carstic tipic, locul de origine a Văii Gârda Seacă, care pe tot parcursul descris are o lungime de peste 20 km.
Sursa:muntii-nostri.ro
Știri
APRILIE, Prier: Datini, tradiții și obiceiuri românești
Prier înseamnă timp favorabil, prielnic atât pentru semănatul holdelor dar și pentru turmele de animale. Datini, tradiții și obiceiuri românești, în luna aprilie
Conform tradiției populare românești, luna aprilie se mai numește și „Prier”. Această denumire populară, a lunii aprilie, provine de la verbul “a prii” și înseamnă timp prielnic pentru semănături, ori lucrări în gospodărie .
Când vremea este înșelătoare, cu timp friguros și secetos pentru lucrările de primăvară, aprilie anunță sărăcie și se numește și ”Traistă-n băț”. De fapt, în spiritualitatea populară se și spune că ”Prier priește, dar și jupuiește!”, aluzie la zilele capricioase, cu timp potrivnic lucrărilor de sezon. În această lună se continuă semănatul de primăvară, început în martie. Acum se închid țarinile, ceea ce înseamnă că oile și vitele nu mai au voie să pască libere iar pășunatul devălmaș este întrerupt pentru câteva luni, se formează turmele, se repară gardurile țarinilor, se tund oile înainte de a fi urcate la munte etc. Se mai spune, despre luna aprilie, că este o lună capricioasă în care vremea va fi ori geroasă, ori călduroasă. Totodată, în luna lui aprilie se fac prevestiri ale vremii ce va urma, astfel se nasc o parte din superstițiile acestei luni.
Dacă în luna lui Prier este vreme frumoasă și călduroasă, atunci luna mai va avea vreme rece, cu înghețuri; Dacă la Prier este vreme posomorâtă și rece, atunci luna lui mai va avea vreme frumoasă și călduroasă; Negura de la răsărit, din luna aprilie, e semn bun pentru anul în curs; Dacă în aprilie tună și fulgeră, atunci nu există motive să ne temem de ger; Vremea frumoasă din luna aprilie ne va aduce o vară furtunoasă, etc.
Veseli de 1 aprilie – superstiții de 1 aprilie
Ziua Păcălelilor şi Ziua internațională a păsărilor. Dar pe noi ne interesează primul aspect. De unde vine? Cum se … manifestă? şi ce superstiții avem de 1 Aprilie?
Ziua de 1 Aprilie a fost întotdeauna un prilej de distracție şi cum e sănătos să râzi, ne bucurăm şi noi când avem prilejul. Se pare că originile acestei zile se regăsesc, ca multe alte obiceiuri, în schimbarea calendarului gregorian. Se spune că, odată cu această schimbare, mulți nu s-au putut obişnui cu noile date ale sărbătorilor. Și atunci, în timpul lui Carol al IX-lea, mulți neadaptați sărbătoreau Anul Nou la… 1 Aprilie! Cei ce sărbătoreau astfel erau numiți „nebuni de Aprilie”. Apoi obiceiul s-a perpetuat până-n zilele noastre, pierzându-şi semnificația inițială şi păstrând doar… ”nebunia”. Pentru că e o nebunie veselă şi plăcută! Superstiţia spune că păcăleala de 1 Aprilie trebuie făcută până la ora 12:00, cele după această oră, se zice că aduc ghinion. Tot o superstiţie spune că în ziua de 1 Aprilie nu se fac căsătorii, pentru că: ori acestea nu durează, se destramă, ori soţul va fi „sub papuc”. La noi, se spune că dacă nu păcăleşti pe nimeni de 1 Aprilie, tot anul până la celălalt 1 Aprilie vei fi tu cel păcălit. Tot anul? Nu-i cam mult? Dar dacă aşa zice superstiţia, să ne grăbim să păcălim pe cineva. Pardon: ce vă spunem mai jos nu-i păcăleală.
Sărbătoarea Floriilor – tradiții și obiceiuri
Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile este prima sărbătoare cu dată schimbătoare din calendarul anului bisericesc. Totodată, Floriile deschid ciclul sărbătorilor pascale, care se încheie la Înălțarea Domnului. În ziua de Florii există obiceiul de a merge la Biserică cu ramuri de salcie înmugurite, pentru a fi sfințite de către preot. Conform tradiției creștine, obiceiul ne amintește de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi, când a fost întâmpinat de mulțime cu ramuri de măslin și crenguțe de palmier sau flori. Crenguțele de salcie vor fi împărțite credincioșilor ce au participat la slujba de Florii. Aceștia vor lua crenguțele acasă și le vor pune la geamuri, la uși și la porți pentru a le apăra casele de rele și necazuri. În unele zone ale țării, oamenii de la sate se încing cu ramurile de salcie, peste mijloc, deoarece se spune că acest ritual îi apără de boli și îi face mai robuști. Exista și obiceiul ca părinții sa-și lovească copiii cu nuielușa de salcie, când veneau de la biserică. Credeau că așa vor crește sănătoși și înțelepți. Oamenii le puneau și pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta să rodească. Exista credința că abia acum pomii prind putere să rodească. De aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teama ca aceștia să nu rămână fără rod. În ziua de Florii, stupii erau împodobiți cu ramurile de salcie sfințite, ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină. În unele sate, mâțișorii erau aruncați în curte când începea să bată grindina. Însă, ramurile de salcie aveau în principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate, sau erau utilizate și în scopuri terapeutice, oamenii înghițeau mâțișori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriți de diferite boli. Un alt obicei, întâlnit în ziua de Florii, este acela de a trece pe la mormintele rudelor pentru a le agăța de cruci crenguțele de salcie, astfel aceștia vor ști că Paștele se apropie. Tot în ziua de Florii, șnurul de mărțișor se va agăța într-un copac înmugurit sau înflorit pentru a avea sănătate și belșug în anul ce urmează. Totodată, ziua de Florii este prilej de sărbătoare pentru cei cu nume de flori, deoarece își serbează onomastica.
Obiceiul Lazaritelor
Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a înviat pe Lazăr. Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. În popor se crede că Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvară. Potrivit tradiției, într-o sâmbătă Lazăr a plecat cu oile la păscut, lăsând-o pe mama sa să facă plăcinte. Urcând întru-un copac să ia muguri pentru animale, își aduce aminte de plăcinte. Se grăbește să coboare, cade și moare. Potrivit legendei că Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor, exista obiceiul ca în această sâmbătă, femeile de la țară să facă ofranda de pomenire a morților împărțind plăcinte de post. Profesorul Ion Ghinoiu afirma că în ajunul sau sâmbăta Floriilor, se efectua un ceremonial complex, numit Lazarita, care era structurat după modelul colindelor. Ion Ghinoiu afirma că Lazarita era un ceremonial la care participau numai fetele. „Una din fete, numita Lazarita, se îmbrăca în mireasă și colinda împreună în fața ferestrelor caselor unde au fost primite. Lazarita se plimba cu pași domoli, înainte și înapoi, în cercul format de colindătoarele care povestesc, pe o melodie simpla, drama lui Lazăr sau Lazarica: plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunza, moartea neașteptată prin căderea din copac, căutarea și găsirea trupului neînsuflețit de către surioarele lui, aducerea acasă, scăldatul ritual în lapte dulce, îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci”.
Sărbătoarea dinților
Ziua de 11 aprilie este dedicată Sfântului Antipa, despre care oamenii din popor cred că vindecă durerile de dinți și măsele. Sfântul Antipa s-a rugat pentru cei care îi vor face pomenire să fie feriți de patimi și de alte boli, între care și nesuferita durere a dinților.
Sursa:azm.gov.ro, sursa foto:dragusanul.ro
Știri
Ziua Păcălelilor: Originea acestei zile și cum este sărbătorită în alte țări. Nimeni nu are voie să se supere pe 1 aprilie
De Ziua Păcălelilor nimeni nu are voie să se supere: Care este originea zilei
În fiecare an, la 1 aprilie, oamenii din lumea întreagă marchează Ziua păcălelilor, cunoscută și ca Ziua păcălitului sau Ziua nebunilor, când fiecare încearcă, cu mai mult sau mai puțin succes, să-i facă o șotie colegului, prietenului, vecinului, unui membru de familie, mai exact, toată lumea păcălește pe toată lumea.
Celebrarea Zilei Pacalelilor isi are originile in Franta, in secolul al XVI-lea, cand a fost adoptat calendarul Gregorian, care a mutat Anul Nou de la 1 aprilie la 1 ianuarie. Vestea noului calendar s-a raspandit incet iar cei care continuau sa sarbatoreasca anul nou de 1 aprilie era considerati ″pacalitii de 1 aprilie″.
In Franta, 1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR, este numita Poisson d’Avril, adica „pestele de aprilie”, cu referire la un peste tanar, usor de capturat. Francezii obisnuiesc sa-si pacaleasca prietenii lipind-le pe spate un peste de hartie. In momentul in care cineva descopera farsa, acesta trebuie sa strige „Poisson d’Avril!”.
Timp de 200 de ani, practica farselor de 1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR, s-a raspandit in Anglia si in Statele Unite. Toate farsele trebuie sa fie facute pana la ora pranzului. Orice farsa facuta dupa aceasta ora va aduce ghinion farsorului.
ZIUA PACALELILOR, 1 APRILIE – Cei care nu raspund cu zambetul pe buze unei farse facute de vor fi urmariti de ghinion tot anul. Barbatii pacaliti de o femeie frumoasa de Ziua Pacalelilor vor ajunge sa o ia de nevasta, sau, daca barbatul este casatorit, cei doi vor ramane prieteni foarte buni.
Originea acestui obicei nu este cunoscută cu exactitate. Unii consideră că aceasta este legată de schimbarea anotimpului, în timp ce alții cred că provine de la adoptarea noului calendar. Ipoteza acceptată de majoritate, însă, susține că obiceiul păcălelilor de 1 aprilie a apărut în vestul Europei, pe la jumătatea secolului al XVI-lea, conform site-ului www.infoplease.com. În vechiul calendar iulian, Anul Nou se sărbătorea la 1 aprilie, dar în 1582, papa Grigorie al XIII-lea a făcut trecerea de la vechiul calendar iulian la noul calendar, care avea să-i poarte numele — calendarul gregorian, sărbătoarea Anului Nou mutându-se de atunci pe 1 ianuarie. Oamenii au avut probleme în a se obișnui cu noua dată a acestei sărbători și au continuat să-și trimită felicitări și să-și facă urări tot pe 1 aprilie. Cei care continuau să sărbătorească Anul Nou la 1 aprilie au fost numiți „nebuni de aprilie”, de unde și denumirea de Ziua nebunilor (April Fools’ Day) sau Ziua păcălelilor. Cu timpul, felicitările trimise pentru Anul Nou la 1 aprilie au început să fie considerate farse, fiind însoțite adeseori de cadouri hazlii, relatează Agerpres.
Ziua de 1 aprilie este recunoscută ca Zi a păcălelilor în majoritatea țărilor lumii. Marcată mai întâi în Europa, a trecut peste ocean și s-a răspândit apoi în majoritatea țărilor de pe glob. Este totuși sărbătorită cu preponderență în Europa și în America și mai puțin de civilizațiile orientale.
La noi în țară, Ziua păcălelilor se sărbătorește începând cu secolul al XIX-lea. Potrivit site-ului www.istorie-pe-scurt.ro, se obișnuiește ca farsele să fie făcute până la ora prânzului, altfel acestea aduc ghinion păcăliciului. Tradiția spune că dacă o fată frumoasă reușește să te păcălească, trebuie să o iei de nevastă sau măcar să fii prietenul ei. Dar nu este indicat să te căsătorești la 1 aprilie, pentru că bărbatul însurat în această zi va fi toată viața sub papucul nevestei. Copiii născuți la 1 aprilie vor avea succes pe aproape toate planurile, dar ar fi bine să stea departe de jocurile de noroc.
Prin celebrarea acestei sărbători, ziua de 1 aprilie devine un prilej de bucurie și de distracție pentru toți cei care au simțul umorului, sau, așa cum spunea scriitorul Mark Twain, „ziua de 1 aprilie este ziua în care ne amintim ce suntem în celelalte 364 de zile ale anului”.
Alte superstitii de 1 APRILIE – ZIUA PACALELILOR:
=> In regiunea Tirol, din Elvetia, un manunchi de paie este ingropat de 1 APRILIE, pentru ca recolta sa fie bogata in sezonul urmator.
=> Copiii nascuti de ZIUA PACALELILOR vor fi norocosi in afaceri, dar vor fi urmariti de ghinion la jocurile de noroc.
=> Indragostitii nu ar trebui sa se casatoreasca pe 1 APRILIE, pentru ca mariajul nu va functiona, ori pentru ca femeia va fi “cocosul” in familie.
=> Cel care nu va pune la cale o farsa de ZIUA PACALELILOR va fi pacalit pentru tot restul anului.
Știri
Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba: Licitație pentru achiziții de peste 2,8 milioane de lei
Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba
Serviciul de Ambulanță Județean Alba a lansat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) o procedută de achiziție derulată în cadrul unui amplu proiect de digitalizare finanțat prin PNRR.
Achiziția are o valoare totală estimată de peste 2,8 milioane de lei.
Serviciul de Ambulanță Județean Alba a semnat, la sfârșitul lunii septembrie 2024, contractul de finanțare pentru implementarea proiectului ”Digitalizarea Serviciului de Ambulanță Județean Alba”.
Scopul proiectului este implementarea unui sistem informatic integrat printr-un ansamblu arhitectural digital ce îmbină în mod armonios echipamentele hardware și aplicațiile software.
Obiectivele proiectului sunt îmbunătățirea/dezvoltarea rețelelor de comunicații și a infrastructurii IT și hardware la nivelul instituției și implementarea unui software non-clinic integrat și interoperabil.
Achiziția în curs cuprinde echipament si accesorii pentru computer, computere portabile, computer de birou, surse de alimentare electrică continuă, echipament de rețea, pachete software pentru editare de text, servere și servicii de instalare de computere și de echipament de procesare a informațiilor.
Data limită pentru primirea ofertelor este 28 aprilie.
-
Știriacum o săptămână
Cetatea Trascăului din comuna Rimetea, Alba, loc încărcat de istorie și de legende: Povestea maiestuoaselor fortificații
-
Știriacum o săptămână
APRILIE, Prier: Datini, tradiții și obiceiuri românești
-
Știriacum o săptămână
Cugireana, trenul care a făcut naveta 100 de ani între Teiuș și Cugir: Cândva, cel mai lung tren de călători din Europa, ducea zilnic până la 10.000 de navetişti
-
Știriacum o săptămână
Povestea lui Mihăilă Gritta, legenda din Apuseni: Minerul din Roșia Montană a extras din baia ”Despicata” tone de aur, ridicând biserici și școli pentru românii din partea locului
-
Știriacum o săptămână
Podul de fier de la Ocna Mureș, pentru aproape 100 de ani, singurul din Europa cu trafic rutier, feroviar şi pietonal
-
Știriacum 2 săptămâni
28 martie 1923, ziua în care a fost promulgată Constituția României adoptată după Marea Unire
-
Știriacum o săptămână
Ziua Păcălelilor: Originea acestei zile și cum este sărbătorită în alte țări. Nimeni nu are voie să se supere pe 1 aprilie
-
Știriacum o săptămână
Mănăstirea Afteia, o mândrie a ortodoxiei transilvănene, locul care a renăscut de mai multe ori