Rămâi conectat

Educație și Cultură

Care este exponatul lunii ianuarie la muzeul din Sebeș

Publicat

în

Exponatul lunii ianuarie la muzeul din Sebeș, o hartă de răspândire a diligențelor

Cu denumirea completă „Hartă de răspândire a diligențelor de poștă rapidă şi traseele pentru trăsurile cu marfă din Imperiul Austriac şi din țările limitrofe până la Roma, Geneva, Paris, Bruxelles, Hamburg, Berlin, Petersburg, Odessa, Constantinopol, Corfu” [Influenzkarte der Eilpost-Diligenze und Packwagen-Course in dem Kaiserthume Österreich und in den angränzenden Ländern bis Rom, Genua, Paris, Brüssel, Hamburg, Berlin, Petersburg, Odessa, Constantinopel, Corfu], documentul cartografic propus ca exponat al lunii ianuarie se numără printre atracțiile secției de istorie a Muzeului Municipal „Ioan Raica” Sebeș, datorită atât vechimii sale, de aproape două secole, cât și informațiilor pe care le oferă, prezentate într-o manieră grafică insolită.
Harta, imprimată cu tuș negru pe o coală de hârtie cu dimensiunile 79,5 x 56,5 cm, a intrat în patrimoniul muzeului din Sebeș în anul 1961, ca urmare a unei donații făcute de istoricul Theobald Streitfeld (1902-1985).
Harta a fost concepută și editată de slovacul Franz Raffelsperger (1793-1861), geograf și cartograf, iar din 1831 oficial al Poștei şi Contabilității Aulice, prima ediție a acesteia fiind tipărită în anul 1826 la Viena. Ulterior, datorită unei cereri crescute, dar și modificărilor survenite în orarul curselor, a fost reeditată, exemplarul deținut de muzeul din Sebeș fiind parte a tirajului celei de-a treia ediții, apărute tot la Viena, dar în anul 1833. Cum harta acoperea întregul continent european, iar culegerea informațiilor și figurarea acestora implicau un volum însemnat de muncă, autorul își proteja drepturile de proprietate intelectuală cu sintagma „Dritte Auflage ” [Proprietatea autorului].
Succesul de care se bucura în rândul publicului un astfel de document se explică prin modul complicat în care se desfășura transportul de persoane și de mărfuri înainte de apariția căilor ferate. Pe lângă faptul că existau diferențe de la stat la stat în ceea ce privește atât mijloacele de transport folosite și infrastructura rutieră, cât și regulile după care se desfășura, informațiile despre orarul curselor, dar și cele referitoare la facilitățile de cazare și masă, erau destul de greu accesibile călătorilor. O astfel de hartă, prin datele pe care le furniza, aducea lămuriri în acest sens și permitea planificarea din timp a unui voiaj de mai lungă sau de mai scurtă durată.
În Transilvania, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și în primele decenii ale veacului următor, transportul de persoane și de mărfuri se realiza preponderent prin serviciul de poștă, numit „Cambiatura” în Banat, și se baza pe stațiile aflate la distanțe regulate unele de altele, de 2-5 mile poștale (1 milă = 7.585,9 m), în care se schimbau caii sau chiar și trăsurile. Sistemul asigura curse regulate și prezenta avantajul că era unul cu costuri reduse, implicând doar plata pentru închirierea cailor și a unui bacșiș. De obicei, se evitau hanurile, care erau destul de numeroase de-a lungul rutelor, cele mai multe fiind concentrate în proximitatea stațiilor. Serviciul avea însă și un mare neajuns, reprezentat de viteza de deplasare a atelajelor, mult diminuată de starea drumurilor, precum și de faptul că nu aveau prioritate în fața diligențelor și a serviciului de poștă rapidă. Acestea din urmă erau dotate cu câte patru sau chiar șase cai puternici, iar vizitiul deținea și un corn în care sufla pentru a-i avertiza pe cei care conduceau alte atelaje că se apropie și că trebuie să elibereze drumul pentru a-i face loc să treacă. O variantă și mai ieftină de transport, recomandată însă doar călătorilor singuri, era cea asigurată de căruțașii români. Buni cunoscători ai rutelor parcurse, aceștia evitau hanurile și înnoptau sub cerul liber, în apropierea unor localități, iar de hrană și de confortul propriu trebuiau să se îngrijească pasagerii.
Harta din anul 1833 cuprindea 143 de localități din toată Europa și prezenta rutele care uneau orașele într-o rețea extrem de vastă. De asemenea, oferea călătorilor informații utile, cum ar fi zilele și orele plecării și sosirii curselor de pasageri și de marfă (bagaje), distanța în mile poștale austriece față de Viena a fiecărui oraș și numărul locuitorilor acestora. În centrul rețelei se afla Viena, capitala Imperiului Habsburgic, iar de acolo porneau toate rutele, legând-o de marile metropole: Paris, Roma, Berlin, Amsterdam, Moscova și Constantinopol. Din Transilvania și Banat, în hartă au fost incluse orașele Timișoara, Cluj, Sebeș, Sibiu și Brașov, iar din Principate doar capitalele acestora, București și Iași.
Potrivit informațiilor oferite de hartă, pe ruta Sebeș-Sibiu se circula o dată la două săptămâni, în zilele de marți, cu plecarea la ora 17.00 și sosirea la destinație în ziua următoare, miercurea, la ora 5 dimineața. De la Sibiu se pleca spre Sebeș tot marțea, dar dimineața la ora 7, și se ajungea la destinație în aceeași zi, la ora 19.00. Și spre Timișoara existau două curse pe lună, în zilele de marți, cu plecarea la ora 20.00 și sosirea la destinație joia la ora 18.00. Din Timișoara, se pleca spre Sebeș duminica la ora 2.00 și se ajungea la destinație marțea la ora 3.00. Călătoria dura mult, viteza medie de deplasare fiind influențată atât de calitatea drumurilor, cât și de numărul de opriri făcute pe traseu. Din descrierile făcute de călători străini, reiese faptul că drumurile din Transilvania nu se aflau într-o stare corespunzătoare, iar atunci când vremea era ploioasă condițiile de transport deveneau și mai dificile. Abia după anul 1850, situația drumurilor se va îmbunătății, înregistrându-se progrese atât în ceea ce privește numărul și lungimea acestora, cât și calitatea lor.
La Sebeș exista o stație de poștă, unde se schimbau caii diligențelor sosite de la Alba Iulia, Orăștie sau Miercurea Sibiului. Se staționa într-un șopron din lemn, situat în spatele hanului „La Leul de Aur”, anexă care, după ce transportul feroviar a luat amploare, și-a pierdut funcționalitatea, servind ulterior drept sediu al primului cinematograf al Sebeșului, înființat în anul 1910 de Otto Schalndt (viitorul cinematograf Astra, ulterior Progresul). Caii stației pășteau vara în așa-numitele „grădini ale Poștei”, situate în afara zidurilor, în partea de sud-vest a fostului glacis al fortificației orașului.
După apariția și folosirea la scară mare a transportului feroviar, hanurile din vecinătatea fostelor stații de poștă au avut de suferit, multe dintre ele ajungând la faliment. Proprietarii și angajații acestora priveau cu furie trenurile trecând prin vecinătatea afacerilor lor și unii chiar au tras cu pușca în direcția acestora, jandarmii fiind nevoiți să intervină pentru a restabili ordinea.
Drepturile de autor pentru acest text aparțin Centrului Cultural „Lucian Blaga” Sebeș și Muzeului Municipal „Ioan Raica” Sebeș

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Educație și Cultură

Concurs de eseuri organizat de Tribunalul Alba: Care au fost laureații

Publicat

în

Concurs de eseuri organizat de Tribunalul Alba

Tribunalul Alba a organizat în perioada 23 octombrie-15 noiembrie concursul de eseuri cu tema „Umbra Bullying-ului asupra drepturilor copilului”, adresat elevilor de liceu din județul Alba, în contextul sărbătorii Zilei Internaționale a Drepturilor Copilului, celebrată anual la 20 noiembrie.

Prin intermediul acestui concurs s-a urmărit apropierea tinerilor de instanțele de judecată ca instituții publice care au ca principal obiect de activitate înfăptuirea justiției şi apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor. S-a dorit, totodată, ca evenimentul să contribuie la creșterea gradului de informare cu privire la drepturile copilului în rândul elevilor. Pornind de la ideea că bullying-ul este prezent în viața copiilor și îi afectează, poate mai mult decât ne dăm seama, organizatorii au dorit să afle care le sunt gândurile și sentimentele, în mod special legat de încălcarea drepturilor lor, fie că este vorba despre dreptul la viață sau la educație, la o dezvoltare armonioasă sau dreptul la protecție împotriva violenței.

Comisia de concurs, formată din doi judecători, un grefier și doi reprezentanți mass-media din cadrul Ziarului Unirea şi Agerpres, a analizat cele 25 de eseuri (în prealabil anonimizate), toate fiind apreciate de către membrii comisiei, însă lucrările celor 3 câștigători s-au remarcat în mod particular nu doar prin structură dar şi prin capacitatea autorilor de a transmite emoţie, de a prezenta situaţii factuale în care bullying-ul poate fi prezent în vieţile elevilor, precum şi consecinţele acestei conduite.

Au fost premiate următoarele lucrări:

*Premiul I – Petru-Alexandru Meteșan, clasa a X-a Liceul Tehnologic ,,Dorin Pavel” Alba Iulia
*Premiul II – Ayana Maria Rancea, clasa a XI-a Liceul Teoretic Teiuș
*Premiul III – Alexandra Valentina Tacu, clasa a XI-a C, Liceul Tehnologic Sebeș

La festivitatea de premiere de la sediul Tribunalului Alba au participat elevii însoțiți de părinți și o parte din cadrele didactice care i-au îndrumat.

Câștigătorilor li s-au acordat diplome, vouchere pentru achiziționarea de rechizite precum şi alte premii simbolice.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Educație și Cultură

Episcopul Emilian Birdaș, aniversat la 103 ani de la naștere, în 23 noiembrie, pe pe Aleea Scriitorilor din Alba Iulia

Publicat

în

Episcopul Emilian Birdaș, aniversat la 103 ani de la naștere

Ioan Birdaș s-a născut la data de 23 noiembrie 1921 în satul Rohia, din județul Maramureș. La doar 14 ani a intrat ca frate în Mănăstirea Rohia, fiind tuns în monahism sub numele de Emilian și hirotonit ierodiacon și ieromonah.

A urmat cursurile Seminarului Monahal de la Mănăstirea Cernica, Seminarul „Sf. Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea și Seminarul „Nifon Mitropolitul” din București. În 1952 a absolvit Institutul Teologic Universitar din București. După absolvirea facultății, protosinghelul Emilian Birdaș este numit ca preot slujitor la Catedrala Patriarhală din București (1953-1957), apoi devine vicar administrativ la Episcopia Romanului și Hușilor (1957-1963), iar în 1963-1973 este preot-paroh la Catedrala Ortodoxă din Alba Iulia (azi Catedrala Reîntregirii Neamului). La 11 iunie 1973 a fost ales ca episcop vicar al Arhiepiscopiei de Sibiu și Alba Iulia, cu titlul „Rășinăreanul”, fiind hirotonit întru arhiereu la data de 12 septembrie 1973. În această perioadă s-a preocupat în mod deosebit de soluționarea problemelor pastoral-misionare din Harghita, Covasna și Mureș, contribuind la apropierea dintre confesiuni și etnii.
Episcopul Emilian Birdaș a fost instalat în scaunul episcopal la 25 ianuarie 1976, în Catedrala Ortodoxă din Alba Iulia (azi Catedrala Reîntregirii Neamului). Slujba de instalare a fost susținută de un sobor de preoți, în frunte cu mitropolitul Iustin al Moldovei și Sucevei. La încheierea Sfintei Liturghii a vorbit mitropolitul Nicolae Mladin al Ardealului care i-a înmânat noului episcop cârja episcopală. În noua sa calitate, episcopul Emilian Birdaș s-a ocupat de organizarea noii eparhii, de restaurarea unor monumente istorice, de ridicarea a numeroase biserici și de pictarea lor. S-a opus cu vehemență distrugerii bisericilor și mănăstirilor din eparhia sa, pilduitoare în acest sens fiind implicarea sa în
obținerea documentelor necesare restaurării vechii bisericuțe a Mănăstirii Râmeț, alături de care s-a construit o biserică nouă, supranumită Catedrala Munților Apuseni, a cărei zidire a durat până în anul 1986. A contribuit la reconstruirea din temelii a unui număr de 72 de biserici ortodoxe și la repararea altor sute de lăcașuri de cult. Pentru meritele sale deosebite a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
La 18 ianuarie 1990, episcopul Emilian Birdaș a fost acuzat de colaborare cu regimul comunist și a fost obligat să demisioneze din scaunul de episcop de Alba Iulia într-un mod controversat, prin încălcarea canoanelor bisericești, nedreptate care i-a cauzat grave probleme de sănătate printre care un atac cerebral. În data de 4 aprilie 1990, episcopul Emilian Birdaș a fost reintegrat în Sinod, în calitate de arhiereu-vicar al Episcopiei Aradului și Hălmagiului, cu titlul „Arădeanul”. La 12 iulie 1994 a fost ales episcop al reînființatei Episcopii a Caransebeșului. La Caransebeș a început construcția unei catedrale episcopale și a reluat tipărirea „Foii Diecezane” și a Calendarului Românului. A trecut la cele veșnice la 5 aprilie 1996, în orașul Caransebeș.
În amintirea sa, la data de 23 noiembrie 2024, începând cu ora 13:00, Consiliul Județean Alba și Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba vor organiza un moment aniversar pe Aleea Scriitorilor din Alba Iulia, unde, în anul 2016 a fost ridicat bustul primului episcop de Alba Iulia, Emilian Birdaș.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Educație și Cultură

Care este exponatul lunii noiembrie la muzeul din Sebeș

Publicat

în

Tabloul „Turnul de la mănăstire”, exponatul lunii noiembrie la muzeul din Sebeș

Exponatul lunii noiembrie la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş este tabloul „Turnul de la mănăstire”, realizat de pictorul Hermann Meuselbach în primii ani ai secolului XX.

Lucrarea, intrată în patrimoniul muzeului în anul 2001, are următoarele date tehnice: tehnică mixtă pe carton; dimensiuni: 70,5 x 50 cm; semnat – dreapta-jos, cu negru: „Hermann Meuselbach”; nedatat. Pe verso, lucrarea poartă o etichetă originală, scrisă de pictor, cu următorul text: „Der Klosterturm von Mühlbach im Herbst. Originalbild in Kohlenfarben” [Turnul de la mănăstire, toamna. Culori de cărbune].

În această compoziție, Hermann Meuselbach a redat Turnul Octogonal şi un fragment de curtină, elemente ale sistemului defensiv medieval al Sebeşului, așa cum le vedea din grădina casei sale, la începutul secolului XX. Turnul, datând din veacul al XVI-lea, este situat în colțul de nord-est al fortificației orașului Sebeş, în imediata vecinătate a fostei mănăstiri dominicane, iar la momentul realizării lucrării, acestuia îi lipsea acoperișul, distrus probabil în confruntările din timpul Revoluției de la 1848-1849, fără a mai fi reparat ulterior.

Lucrarea este extrem de elaborată, fiind realizată în maniera specifică autorului, adică abundând în detalii. A reprodus extrem de fidel atât turnul, în cazul căruia a redat inclusiv vegetația care creștea în partea superioară a zidurilor, cât şi grădina casei. De altfel, în ciuda faptului că este vorba de un peisaj de toamnă, Hermann Meuselbach a acordat o mare atenție grădinii sale, care, spre vest, se întindea până la bazele curtinei şi turnului. Deși vegetația era destul de săracă în acea perioadă a anului, autorul a reprodus, extrem de minuțios, întreaga suprafață a grădinii. O mare parte a acesteia era ocupată de straturi pentru legume, având numeroși araci înfipți în pământ (aprox. 120), pe care i-a şi reprodus, fiecare fiind tratat individual. Accesul în această zonă era precedat de o pergolă, pe care creștea o plantă cățărătoare, redată și ea extrem de detaliat.

Hermann Meuselbach a fost un pictor peisagist care a activat în Transilvania la sfârșitul secolului al XIX-lea şi în primele două decenii ale celui următor, fiind cunoscut contemporanilor săi, în special în zona Sebeșului, unde a trăit aproape întreaga viață. S-a născut în 28 ianuarie 1858, în Germania, la Eischleben şi a studiat artele frumoase la Școala Saxonă de Artă din Weimar. În 1881 a emigrat în Transilvania, devenind profesor de desen la Gimnaziul Evanghelic din Sebeş, unde a activat până în 1911, când s-a pensionat. În timpul liber se dedica picturii, imortalizând numeroase peisaje atât din localitatea adoptivă, cât şi din împrejurimile acesteia. A încetat din viață la 12 noiembrie 1924, în orașul Sebeş, unde, de altfel, a și fost înmormântat.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Politică

Administrație

Știri din Alba

Educație și Cultură

Eveniment

Sănătate

Social Economic

Divertisment

Stiri din alte ziare

  • Alba Iulia
  • Abrud
  • Aiud
  • Blaj
  • Campeni
  • Cugir
  • Sebes
  • Ocna Mures
  • Teius
  • Zlatna

Articole Similare

radiounireafm, radio alba iulia, radio alba