Rămâi conectat

Știri

Povestea lui Mihăilă Gritta, legenda din Apuseni: Minerul din Roșia Montană a extras din baia ”Despicata” tone de aur, ridicând biserici și școli pentru românii din partea locului

Publicat

în

Miner din Roșia Montană, provenit dintr-o familie de ortaci, a extras din baia ”Despicata” peste 1,7 tone de aur, ridicând șapte biserici și șapte școli confesionale, pentru românii din partea locului, într-o perioadă tristă din istoria lor.

Astăzi, nimeni nu mai amintește de el. Fiul, George, a participat activ la Revoluția de la 1848, iar strănepotul, Ovidiu, a purtat banderola tricoloră la Unirea de la Alba Iulia, din 1918

Mai multe variante ale acestei legende se împletesc. Una zice că omul era holtei când s-a produs întâlnirea. Alta, din contră, vorbește despre o familie cu doi copilași. Că a plecat de lângă a sa măicuță, Fira, și de lângă al seu tată, Gheorghiuț. Ba, din potrivă, soața a fost cea care l-a sărutat la ieșirea din casă! Toate se pun, însă, de acord, atunci când se face atingere la an și la dată. Undeva pe la 1800, chiar de Vinerea Mare.

Și zice istorioara că omul nostru numai ce apucase drumul băii ”Despicata”, mina unde trebăluia. Căci asta era, miner. Aflase că locul mai înghițise, cu câteva zile în urmă doar, un ortac, pe Szekely, al treilea din ultima lună. Mergea, așa, făr’ de noimă, când un moș bărbos îi apăruse în cale. Că era ziuă! Ba, nu, că se lăsase noapte! Unchiul era cu păr alb și lung, ca un sfânt ce părea coborât direct de pe cupola pictată a unei biserici. I-a făcut semn să-l urmeze în măruntaiele ”Despicatei”. Crescuse acolo, la Roșia, sub Cetate, cu poveștile despre vâlva băii, zână despre care se credea că stăpânește, supraveghează și distribuie comorile dintr-o mină de aur. Și, la un moment dat, ist moș prinse a vorbi: „Noroc bun, Mihăilă! Io te ştiu bine pe tine. Ştiu că eşti miner priceput şi ştiu că nu ai găsit niciodată mult aur, numai cât să ai grijă de ai tăi. Am venit să te duc la loc bogat”. „Auzi, Mihăilă? Te voi duce la un loc foarte bogat, dar vreau să-mi spui ce vei face tu cu atâta amar de aur”. Mihăilă prinde atunci curaj. „Cât găzduşag îmi trebe mie, am! Dar nu ai tu atâta aur câte aş vrea io să fac! Dacă o fi destul aur şi m-oi şti chibzui cu banii, şapte biserici oi ridica în Apuseni, să aibă românii unde să se închine la Dumnezeu, şi-apăi încă pe-atâtea şcoli, să scape bieţii noştri copii de căratul pietroaielor în spate, să aibă un viitor!”. E amețit bine de întâlnire, dar știe ce vorbește! Amintirea lui Horea era vie încă în Apuseni, moartea lui de mar­tir le înnegrise sufletul moților… „Bine, Gritta, îmi place răspunsul tău!”, îl trezeşte vâlva din visare. „Vino cu mine și te-oi duce la aur!”.

Inginerul Valentin Rus din Roşia Montană i-a prins, cu ani în urmă, pe ultimii bătrâni care, între cele două Războaie Mondiale, intraseră ei înşişi în mine, când nu adunaseră nici măcare opt anișori, şi căraseră cu cârca piatra grea de aur a Apusenilor. Pusese cap la cap legenda din moşi-strămoşi a întâlnirii lui Mihăilă Gritta cu vâlva. „Îmi spu­neau bătrânii că vâlva băii a pornit pe galerii întortocheate. Cu toată teama, Gritta îl urma pe bărbatul din faţa lui ca tras de un magnet. Îl muncea gândul că vâlva îl va pierde şi că nu va mai şti ieşi din mină, că acesta îi va fi sfârşitul. După un timp, vâlva se opreşte şi îi arată un loc unde să spargă piatra. Miner iscu­sit, Mihăilă face imediat găuri cu sfredelul şi ciocanul, încarcă pulberea neagră şi dă foc. Se ascunde din calea exploziei şi aşteaptă să se risipească fumul. Odată cu el, se risipeşte, însă, şi vâlva, iar în urma ei se deschide un loc plin de filoane aurifere. Mihăilă vede cu ochii lui vâna de aur! Adună repede cât poate lua o dată şi pleacă spre ieşirea din mină, fără să se rătăcească, de parcă ar fi ştiut acel drum dintotdeauna”, povestea, fără să înghită măcar, inginerul.
Tare de tot îl tulburase întâlnirea pe ortacul nostru. Nu ştia cum să se apuce de treabă, cum să facă să nu dea de bănuit şi, mai ales, cum să nu-şi pună vâlva în cap…

Nimeni nu cunoștea cu exactitate unde se născuse Mihăilă Gritta. Acte îngălbenite vorbeau despre 1762, dar nimic nu era sigur. Se trăgea dintr-o familie de mineri, plecată, poate, din Italia, cu mult timp în urmă, și aciuată pe meleagurile noastre. Ajunsese la Roșia Montană încă de tânăr. Săpa la ”Despicata”, cu gura galeriei aflată la marginea drumului ce urca paralel cu râul Roșia.

Se luase cu Safta, cu care avea doi copilași, pe George și pe Iustinian. Descoperise aurul ce avea să țină șapte ani. Documentele vremii vorbeau despre ”17 măji metrice”, undeva pe la 1.700 de kilograme de filon pur! ”Despicata” devenise ”Gritta”, sub Muntele Cetate – Cetatea Romană, figurată pe planul topografic al lui Pošepny, din anul 1868. Timpurile erau însă grele pentru românii din Transilvania acelor vremuri. Cancelaria imperială austro-ungară pornise tăvălugul deznaționalizării lor, bisericile ortodoxe erau trecute, prin decret, în proprietatea proaspătului apărut cult greco-catolic, iar școlile cu predare în limba lui Mihai Viteazul erau închise ori scoase în afara legii. Mihăilă devenise bogat. Bogat rău!

S-a apucat să construiască școli și biserici pentru români. Pentru că autoritățile nu permiteau ridicarea unor locuri de învățământ ”normale”, le-a zis ”confesionale”, spre a păcăli ocârmuirea. Nu s-au păstrat date exacte, dar legenda vorbește despre șapte biserici și despre șapte școli. În timp, istoricii au localizat cinci dintre lăcașele de cult: Roșia Montană, Bucuium Cerbu, Mogoș, Josani și Gelmar, toate cu hramul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”. Despre alte două doar se presupune că ar fi fost ridicate fie în Cărpiniș, fie în Vârtop ori Ciurulesa, fie în Ardeu, în județul Hunedoara. Nici datele despre școlile confesionale nu-s multe, dar se poate afirma, cu certitudine, că una dintre ele a fost construită din lemn, lângă biserica din Mogoș, dar, din păcate, nu s-a mai păstrat în timp. Alta ar fi fost în Gelmar, județul Hunedoara de azi, lângă biserica apărută tot din banii lui Mihăila Gritta.

S-a stins la 75 de ani, pe la 1837, acolo, în Roșia Montană, unde a trăit aproape șase decenii. A fost înmormântat alături de soția sa dar, cu timpul, locul a ajuns la marginea orașului, pe Stada Principală. Interesant este faptul că în cimitirul bisericii ortodoxe din Roșia Montană, ctitoria sa, se află câteva morminte ale familiei, dar el nu odihnește aici! Nimeni nu prea mai vorbește despre Gritta ori despre ale sale ctitorii, iar în cărțile de istorie este inexistent. Doar crucea ce s-a aflat la căpătâiul său (restaurată la Muzeul Național al Unirii de la Alba Iulia), grea de 500 de kilograme, din gresie calcaroasă, roasă de vreme, mai amintește despre ”CINSTITUL JUPÂNUL MIHAIL GRITA FOSTU FIU CURATOR STEI BISERICI NE UNITE A ROȘIEI ȘI ALTORA BIS. ȘI CENTRU M PATOR LA ORAȘ AVÂND. ÎN ANII VIEȚII 75 LU RĂPOSAT ÎN DM …..ANUL DOM 1837”…. La un moment dat, înainte de pandemie, s-a vorbit despre reînhumarea sa în spațiul împrejmuit al Parohiei Bisericii Ortodoxe din Roșia Montană…

S-a găsit însă cineva care să-i ducă numele. George, fiul său, a continuat tradiția mineritului și a participat activ la Revoluția de la 1848. Din scrierile lăsate de Simion Balint, preot-protopop greco-catolic în Roşia Montană şi prefect în Revoluţia de la 1848-1849, reiese că George Gritta a trimis să lupte în revoluţie lucrătorii săi (băieşii-mineri), asigurându-le plata şi mâncarea, cumpărând praf de puşcă şi două tunuri din lemn de cireş, cu ţevi metalice, cum se specifică la 20 septembrie 1850. Avram Iancu, la 28 iunie 1851, pentru faptele sale, îl ridică pe George Gritta la rangul de Tribun în Roşia Montană.

„George Gritta fu si ridicatu la rangu de Tribun in Rosia si in totu de cursu deregatoriei suale de nimeni fu învinuit sau accusatu la prefectu fara imitand exemplu parentilor sui nau crutiat osteneala si averea pentru binele de obste si Thronu Imperatescu. Despre care lucru dau susu pomenitu George Grita acestu atestatu”.

Ovidiu Gritta, nepotul lui George și strănepotul lui Mihăilă, a fost funcționar la Banca ”Albina” din Sibiu, apoi a ajuns pe frontul Primului Război Mondial. A participat la organizarea gărzilor naționale de la sate pentru Marea Unire, devenind comandantul Companiei de Onoare la Alba Iulia, pe 1 Decembrie 1918, prilej cu care a purtat faimoasa banderolă tricoloră. Arestat de comuniști, după 1948, avea să sfârșească în Închisoarea Văcărești, în 1953.

Sursa:ferratumbank.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Știri

23 noiembrie: „Zborul Marii Uniri”: Misiune secretă ce avea ca scop ducerea la Blaj și aducerea de acolo a mesajului Unirii și a unor documente de importanță majoră pentru actul ce urma să se împlinească la 1 Decembrie 1918

Publicat

în

Cu numai o săptămână înainte de Marea Adunare de la Alba Iulia, doi voluntari, aviatorul Vasile Niculescu și căpitanul Victor Precup, au îndeplinit o misiune secretă care avea ca scop ducerea la Blaj și aducerea de acolo a mesajului Unirii și a unor documente de importanță majoră pentru actul ce urma să se împlinească la 1 Decembrie 1918

Despre acest extraordinar episod din istoria noastră manualele nu vorbesc. Desfășurată în condiții extreme, misiunea a fost un succes și avea să rămână consemnată doar în lucrări militare și în memorii, sub denumirea de „Zborul Marii Uniri”.

Pe la începutul lunii noiembrie 1918, „fierberea” din Transilvania denota, fără echivoc, dorința fermă de unire a acestei provincii cu ţara. Tratativele purtate la Arad între Consiliul Național Român Central și reprezentanții guvernului maghiar constituiau o recunoaștere a acestei stări și a faptului că românii transilvăneni sunt stăpâni pe situație și că lucrurile vor evolua în direcția iminentei uniri. Rezultatul tratativelor, precum și opinia guvernului român refugiat la Iași referitoare la Unirea cu ţara trebuiau cunoscute de ambele părți ale Carpaților. În această situație, Marele Cartier General Român a ordonat trimiterea peste munți, la Blaj, a unui avion care să transporte de urgență documente deosebit de importante în vederea bunului mers al acțiunii.

La -40 de grade Celsius

Pentru îndeplinirea misiunii s-a recurs la voluntari. Dintre cei care s-au oferit să o îndeplinească au fost selectați aviatorul Vasile Niculescu (un absolvent de seminar teologic, care a urmat școala de pilotaj, gata să-și piardă viața în timpul unui atac german, în iulie 1917) și căpitanul Victor Precup, trimisul Marelui Cartier General, originar din Transilvania. Primul mai trecuse cu avionul peste Carpați în campania din vara lui 1917 și lansase manifeste în Ardeal, după cum aflăm dintr-un studiu semnat de Rareș Hădărean și publicat pe site-ul „Liga Militarilor Profesioniști”. De data aceasta, situația era cu totul specială: iarna, extrem de geroasă, benzina nu ajungea și pentru întoarcere, iar pornirea motorului devenea foarte dificilă, mai ales că avionul Farman 40 avea carlinga deschisă, zbura la 2.600 m altitudine, la o temperatură de aproape -40 de grade Celsius. În acest scop, avionului i s-a mai adăugat un rezervor, iar cei doi mesageri, îmbrăcați în costume groase și cu fețele acoperite cu un strat de parafină, au renunțat la armament și la parașute. Aveau asupra lor doar o hartă de zbor și o busolă. În carlingă se aflau o geantă militară sigilată, cu documente secrete, printre care și scrisoarea primului-ministru Ion I. C. Brătianu către conducerea Consiliului Național Român Central, și un sac cu manifeste, care trebuiau lansate la Blaj, după cum reiese din volumul „Războiul aerian deasupra României (1916-1918)”, semnat de Valeriu Avram și Valeriu Nicolescu.

Zborul s-a efectuat la data de 23 noiembrie 1918. Avionul a decolat de la Bacău și a aterizat pe Câmpia Libertății din Blaj, în apropierea statuii lui Avram Iancu, la ora 13:35, după 2 ore și 15 minute de survol.

„Prima solie a mântuirii”

Imediat după aterizare, aparatul a fost înconjurat de numeroși oameni, veniți să-i felicite pe cei doi soli ai Unirii. Căpitanul Virgil Pop, împreună cu o grupă de studenți care făceau parte din garda orașului, dotați cu o mitralieră, a preluat paza aparatului. „Peste puțin timp, avionul din care încă nu mă coborâsem era înconjurat de o mare mulțime de blăjeni și țărani din satele apropiate, trecuți îmbră­cați prin apa Târnavelor. Am rămas mut și fără simțire la entuziasmul acestor oameni când au văzut tricolorul de pe avionul sosit din Regat, aducându-le știri ce le umpleau sufletul de bucurie (…) Prima solie a mântuirii din Regat le-a sosit. Fiecare blăjean și țăran au căutat să dea mâna cu noi, să ia la fiecare un lucru cât de neînsemnat al nostru, ca să ni-l ducă acolo unde trebuia să ne odihnim peste noapte”, scria Vasile Niculescu în memoriile sale, evocate în volumul menționat mai sus.

La rându-i, ziarul local „Unirea” scria: „Din Țara Românească ne-au sosit azi la ora 1.d.d (după-amiază, n.r.) locotenentul pilot Niculescu din Armata română și căpitanul Precup, originar din Transilvania: au sosit cu aeroplanul, împrăștiind apelul pentru Blaj. Dânșii au plecat de la Bacău și au parcurs drumul până la Blaj în două ore. Lumea a alergat din toate părțile, aclamând aeroplanul în culorile românești. După câteva virajuri peste oraș, aeroplanul a aterizat pe Câmpia Libertății. Toată lumea a grăbit într-acolo, prin gheață, zăpadă și tină, ca să strângă mâna fraților care ne-au adus solia mântuirii. Ei ne-au spus că Armata română a trecut Carpații prin zăpada de peste 2 m și că vin să ne îmbrățișeze cu dragoste de frați și să anunțe locuitorii străini de pe plaiurile românești că vin în numele păcii și al libertății tuturor neamurilor”.

Misiune îndeplinită

Din memoriile aviatorului Vasile Niculescu mai aflăm că după ce s-a plimbat pe străzile orașului cu colegul său de zbor, aclamați de la ferestre și balcoane, au fost conduși la Palatul mitropolitan, unde au fost întâmpinați de Vasile Suciu, Mitropolitul Bisericii Unite a Blajului. Acolo s-a întrunit Comitetul Național, iar în acea noapte au fost anunțate toate centrele românești despre sosirea avionului. Tot atunci, Comitetul a hotărât Unirea cu Patria-mamă și întrunirea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia la 1 Decembrie.

Împreună cu aceste hotărâri, solii din Regat, în dimineața zilei de 24 noiembrie, au mers la avion, unde zăpada fusese permanent îndepărtată, iar aerul încălzit cu lemne aprinse, au pregătit aparatul de zbor, în timp ce „blăjenii, într-un cor, cântau cântece naționale patriotice”, după cum își amintește aviatorul Niculescu. Apoi, la ora 11:25, s-au ridicat în aer, cu carlinga avionului plină cu flori și cu zeci de mesaje scrise pe aripile de pânză ale aparatului și au aterizat la Bacău, la ora 14:00. În ziua următoare, cei doi și-au continuat drumul la Iași, unde au aterizat la ora 10:00, pentru a raporta îndeplinirea misiunii.

Mai târziu, acest act a fost considerat „Zborul Marii Uniri” și, în condițiile de atunci, sosirea soliei la Blaj „a însemnat pentru popor mai mult decât cea mai abilă acțiune diplomatică”, un punct major premergător actului Unirii de la 1 Decembrie 1918.

În vara anului 1919, la 23 iunie, avionul pe care îl pilota în timpul unei acțiuni de recu­noaștere în Transnistria a aterizat pe liniile bolșevice, iar Vasile Niculescu a fost luat prizonier la Odessa pentru o lună. Cariera lui aviatică a încetat în 1926. În perioada Epocii de Aur a trăit o vreme la Bu­curești.

La 23 noiembrie 2008, zborul istoric executat de el a fost reeditat de către autoritățile locale din Bacău și cele din Blaj cu un elicopter militar.

Vasile Niculescu a trăit până aproape de 90 de ani, lucrând ceasornicar, stingându-se din viață la 24 aprilie 1981, într-un trist și nemeritat anonimat. Doar literatura de aviație îl mai ține minte. El este înmormântat în cimitirul din Rădăuți, singurul din țară „tăiat” în două de o cale ferată…

Sursa:ziarullumina.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Școala Gimnaziala Crăciunelu de Jos modernizata cu fonduri PNRR: Licitația, lansată în SEAP

Publicat

în

Școala Gimnaziala Crăciunelu de Jos modernizata cu fonduri PNRR

Primăria comunei Crăciunelul de Jos a lansat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice o licitație ce privește dotarea cu materiale didactice în cadrul proiectului „Dotarea cu mobilier, materiale didactice și echipamente digitale a Școlii Gimnaziale din comuna.

În urma analizei de nevoi desfășurate la nivelul Școlii Gimnaziale Crăciunelu de Jos, s-au evidențiat mai multe aspecte legate de resursele educaționale disponibile pentru elevi și cadre didactice. Constatările arată că lipsa materialelor didactice necesare îngreunează procesul de predare-învățare, iar unele activități educaționale nu se pot desfășura la potențialul dorit.

Pentru a sprijini un act educațional modern și a facilita dezvoltarea competențelor elevilor, este necesară dotarea școlii cu diverse materiale didactice. Aceasta include achiziția de resurse de bază pentru diferite discipline, oferind structuri de lecții și informații esențiale, resurse interactive și instrumente didactice adaptate cerințelor actuale. Utilizarea unor astfel de resurse va contribui nu doar la creșterea competențelor cognitive, digitale și de comunicare a elevilor, ci și la îmbunătățirea întregului proces educațional, oferindu-le oportunități mai variate de învățare practică și interactivă. Scopul principal al acestui demers este de a asigura un mediu de învățare adaptat cerințelor moderne, care să motiveze elevii și să contribuie la formarea unor competențe esențiale pentru viitor. Astfel, s-a identificat posibilitatea accesării unei finanțări nerambursabile prin intermediul apelului de proiecte PNRR/2022/C15/MEDU/I9./I11./I13./I14./ Dotarea cu mobilier, materiale didactice și echipamente digitale a unităților de învățământ preuniversitar și a unităților conexe.Valoarea investiției este de peste 285 de mii de lei.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Laboratoarele Liceului de Arte „Regina Maria” din Alba Iulia vor fi dotate cu echipamente digitale și mobilier

Publicat

în

Laboratoarele Liceului de Arte „Regina Maria” din Alba Iulia vor fi dotate cu echipamente digitale și mobilier

Reprezentanții liceului de arte „Regina Maria” din Alba Iulia au lansat recent licitația pe Sistemul Electronic de Achiziții Publice, care prevede dotarea a două laboratoare din cadrul instituției de învățământ.
Contractul cuprinde furnizarea de echipamente IT&C pentru proiectul de investiție „Dotarea cu laboratoare inteligente a unităților de învățământ superior, a palatelor și a cluburilor copiilor”, contract de finanțare nr. 95Smart/2023 Valoarea totală maximă estimată a contractului de furnizare pe 6 luni (include valoarea maximă a tuturor loturilor) este de 532.224,79 lei fără TVA.

Pentru cele două laboratoare ale Liceului de arte „Regina Maria” Alba Iulia se vor achiziționa:
LOT 1 – Echipamente IT & C

Tablă interactivă 75” Buc 1
Tablă interactivă 85” Buc 1
Suport mobil tablă interactivă Buc 2
All-in-one (touchscreen) Buc 1
All-in-one (touchscreen) Buc 17
Cameră de documente Buc 2
Servicii de instalare Buc 2
Tabletă lidar – profesională 12,9” + tastatură + stylus Buc 10
Tableta grafică Buc 6
Tableta grafică Buc 10
LOT 2 – Echipamente audio-video

Kit 16 x Ochelari VR Buc 1
Ochelari VR (SL)Buc 10
Kit sistem videoconferință Buc 1
Kit sistem videoconferință Buc 1
Sistem sunet Buc 2
LOT 3 – Echipamente 3D

Scanner 3D Buc 2
Creion 3D Buc 18
LOT 4 – Kit-uri robotice

Robot cu braț multifuncțional Buc 2
Pachet 12 Kituri robotice Buc 2
LOT 5 – Pachete software

Software educațional Buc 2
Conținut educațional – Laborator digital Buc 2
Platformă e-learning creare conținut educațional (20 profesori, 1 an) Buc 1
Software specializat grafică și producție digitală Buc 1
Software specializat arte (muzica & grafica) Buc 1
LOT 6 – Mobilier

Mobilier STEAM (Masa si scaun) Buc 10
Mobilier imprimantă 3D Buc 2


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Politică

Administrație

Știri din Alba

Educație și Cultură

Eveniment

Sănătate

Social Economic

Divertisment

Stiri din alte ziare

  • Alba Iulia
  • Abrud
  • Aiud
  • Blaj
  • Campeni
  • Cugir
  • Sebes
  • Ocna Mures
  • Teius
  • Zlatna

Articole Similare

radiounireafm, radio alba iulia, radio alba