Știri
Țara Moților, inima Apusenilor: Cătune, peșteri, legende, obiceiuri, atrag turiștii aflați în căutare de peisaje de poveste
Țara Moților aflată în centrul Munților Apuseni este o regiune etnogeografică din România. Cunoscută și ca Țara de Piatră este situată în bazinul superior al râului Arieș. Aceasta se întinde tradițional pe Arieş, de la izvoare până în zona comunei Bistra, aflată după Câmpeni
Denumirea de ţară are semnificaţia aici de “ţinut” sau “zonă”, referindu-se în general la o depresiune, bazin hidrografic, mai mult sau mai puțin izolat între munți. O parte din Țara Moților, cea aflată la nord de Valea Arieşului se află în Parcul Natural Apuseni.
Țara Moților se află între culmile Munților Bihor, Muntele Mare şi Metaliferi. Oraşul Câmpeni este considerat capitala moților. In aval pe Arieş, spre Turda, se întinde Țara Mocanilor.
Locuitorii din Țara Moților se numesc moţi. Dar şi numeroşi locuitori din zonele învecinate Țării Moților, din Ţara Zarandului, Ţara Beiuşului sau Ţara Mocanilor se declară tot moţi. Moţii împărtăşesc o istorie comună, ce-i leagă de eroii naţionali Avram Iancu şi Horea, Cloşca şi Crişan. Nu degeaba Ţara Zarandului este numită şi „Țara moţilor crişeni”. Potrivit istoricilor, numele de moţi vine de la „chica antică”, moţul de păr pe care îl purtau dacii, un obicei păstrat de localnici până în secolul XIX. Moţii se mai numesc şi ţopi, un cuvânt derivat de la termenul „zopf”, care însemna tot chică.
Muntele Găina poate fi considerat un adevărat centru spiritual al moţilor. Pe Vârful Găina se întâlnesc hotarele a patru judeţe (Hunedoara, Arad, Alba si Bihor). Aici, în vârful muntelui, la 1486 m, se adunau moţii încă din vechi timpuri, la Târgul de fete de pe Muntele Găina. La început era un loc de târg şi un motiv de întâlnire între tinerii din zonele izolate din Apuseni. Si în prezent târgul se ţine anual, fiind o sărbătoare folclorică binecunoscută în Munţii Apuseni. Târgul se desfășoară atât pe munte (duminica) cât şi la baza lui, în Avram Iancu (sâmbăta). Târgul de fete de pe Muntele Găina se desfăşoară în cel mai apropiat sfârşit de săptămână de sărbătoarea Sfantului Ilie (20 iulie). Tulnicăresele din Avram Iancu deschid spectacolul folcloric la crucea şi bustul lui Avram Iancu de pe vârf.
Un târg meşteşugăresc mai recent (prima ediţie a fost în 1995) – Târgul Lemnarilor – are loc în a doua parte a lunii august, în zona Vârfului Petreasa, din comuna Horea. In comunele mai mari se ţine într-una din zilele săptămânii, cel mai frecvent sâmbătă sau duminică, târgul săptămânal. La târg moţii se aprovizionează cu cele trebuincioase, vând sau cumpără animale, dar și socializează, află „ce mai e nou prin târg”. Ziua de târg începe în zori pentru cei aflaţi la depărtare de centrul comunei.
Tradiţional, moţi sunt consideraţi locuitorii comunelor Arieşeni, Gârda de Sus, Scărişoara, Albac, Horea, Vadu Moţilor, Poiana Vadului, Vidra, Avram Iancu, Sohodol, Roşia Montană, Bucium, Ciuruleasa, oraşul Câmpeni şi oraşul Abrud. Moții trăiesc în sate rasfirate pe culmile şi versanţii ce urcă până la altitudini de 1.400 m.
Astfel că în Țara Moților se află așezările permanente la cele mai mari altitudini din România (zona Vârfului Petreasa, comuna Horea). Un grup de câteva gospodării formează în Țara Moților, cătune (crânguri). Studiind o hartă a zonei veţi observa că Țara Moților este împânzită de cătune, numărul acestora depăşind 280. Comuna Vidra, de exemplu, are cel mai mare număr de cătune, 39 la număr, cuprinse între altitudinea de 600 şi 1300 metri. Cele mai depărtate cătune aflându-se şi la 10 km de centrul comunei. Cele 13 comune din Țara Moților au însă un număr redus de locuitori, cuprins între 1000-2000 locuitori, răsfiraţi pe suprafeţe întinse.
Câmpeniul şi Abrudul au un număr mai mare de locuitori, de circa 7000 respectiv 5000 locuitori. Pe lângă cătune sunt şi grupurile de gospodării sezoniere, folosite doar în perioada de vară, denumite mutături sau nămaşe (cum sunt cele din Poiana Călineasa). Ca o curiozitate, numeroase nume de cătune se trag de la numele de familie sau poreclele celor care s-au aşezat în respectivele locuri, la care s-a adăugat, la cele mai multe, sufixul “eşti”. Exemple sunt: Bârlea – Bârleşti, Bila – Bilăneşti, Bora – Boreşti, Cociş – Coceşti, Cocoş – Cocoşeşti, Lupău – Lupăieşti, Nelega – Nelegeşti, Roşu – Roşeşti, Sicoe – Sicoieşti, Trifa – Trifeşti etc. Alte localităţi au împrumutat numele de la forma de relief sau aspectul specific zonei: Tarniţa, Ponor, Sohodol, Hoancă, Bulzu, Bulzeşti, Măguri, Casa de Piatră, Frântura, Cheia, Grohot, Lunca, Munună, Peştera, Gheţari, Valea Verde, Poieni, Pietroasa, După Piatră, Fericet. Cel din urmă vine de la Ferecet – câmpuri de ferigi, ce din păcate invadează fânaţele. Alte denumiri fac referire la modul de folosinţă a terenului – Fânaţe, Livada, Țarina (înseamnă câmp cultivat), Izlaz, Prelucă, (ambele înseamnă păşune). Altele indică zone despădurite – Runc, Târsa, Curături, Curăţele sau metoda prin care au fost obţinute – ardere – Arsuri, Arsurile, Arsurii, – lăzuire (tăiere rasă) – Lazuri, Lazea, Faţa Lăzeşti. Viaţa aspră din munţi a dus la depopularea treptată a Țării Moților, la mutarea moţilor mai aproape de drumul asfaltat de pe firul Arieşului. O depopulare vizibilă este pe Platoul carstic Poieni, situat în versantul drept al Arieşului Mic. Datorită infrastructurii slabe, a lipsei apei, din 5 cătune au mai rămas câteva familii. Biserica de piatră din satul părăsit Poieni a fost ridicată între anii 1612-1615, fiind una din cele mai vechi biserici românești din Munții Apuseni. In ultimii ani, asfaltarea unor drumuri spre cătune mai îndepărtate, a dus la apariţia de noi construcţii, in special pensiuni, cum e pe platoul carstic al cătunului Gheţar.
Valea Arieşului a devenit o destinaţie turistică din ce în ce mai vizitată. Acest fapt ce a determinat apariţia a numeroase pensiuni, situate majoritatea pe firul văii Arieşului. Multe dintre acestea nu respectă însă din păcate, specificul arhitectural zonal. Moţii se ocupă în prezent cu prelucrarea lemnului, agroturismul şi practică o agricultură de subzistenţă (cresc animale, culeg fructe şi ciuperci de pădure, cultivă mici porţiuni de teren).
Moţii sunt renumiţi pentru priceperea lor în lucrul cu lemnul (în special în fabricarea de ciubere şi doniţe). In trecut moţii coborau cu produse obţinute din lemn la târgurile de la câmpie.
Astfel de obiecte de lemn, mai sunt confecţionate în special în cătunul Pătrăhăiţeşti. Cătunul Pătrăhăiţeşti situat la o altitudine cuprinsă între 1100- 1200 m, este unul din cele mai izolate cătune din Apuseni. Accesul se face pe un drum forestier de 5 km, drum ce iarna poate fi impracticabil pentru maşini. Aici se află două muzee private, unde sunt expuse şi se pot cumpăra diverse obiecte din lemn. Cel mai râvnit obiect de lemn este tulnicul.
Tulnicul este un instrument de cântat din lemn, conic, cu o lungime ce variază, ajungând până la 3 m. Pe vremuri exista câte un tulnic în fiecare casă de moţ. Acesta era folosit în special pentru a a avertiza anumite pericole sau pentru chemarea la diversele activităţi ale moţilor (la făcutul clăilor, pentru chemarea la şezătoare etc.). Meştesugul producerii de tulnice este susţinut în prezent doar de turiştii dornici de o amintire din Țara Moților. Din Pătrăhăiţeşti puteţi ajunge per pedes la Cascada Buciniş din apropiere sau pe Vârful Cucurbăta.
Țara Moților este un amestec de civilizaţie montană şi sălbăticie. Peisajul Țării Moților este încă dominat de căpiţele de fân şi gardurile din lemn ce despart fânaţele. Biodiversitatea acestor fânaţe încântă ochiul călătorului în timpul verii. In Țara Moților sunt 32 de arii protejate, cele mai multe peşteri. Țara Moților e cunoscută pentru relieful carstic, ce ascunde în subteran un număr impresionant de peşteri. Printre acestea se află cele mai frumoase peşteri din ţară (Peștera Piatra Altarului, Pojarul Poliţei, Avenul din Sesuri etc).
Vizitatorii Țării Moților au posibilitatea să admire cel mai mare gheţar subteran din ţară, Gheţarul Scărişoara – monument al naturii. Gheţarul Scărişoara cu impresionanta sa intrare, o prăpastie circulară, de circa 60 m diametru se află în cătunul Ghețari, la altitudinea de 1165m. Accesul se face din Gârda de Sus (nu din satul Scărişoara) pe drumurile asfaltate ce însoţesc Valea Gârda Seacă sau Valea Ordâncuşii. Pe drumul betonat ce parcurge Cheile Ordâncuşii se află o altă peşteră amenajată: Peştera Poarta lui Ionele. Peştera nu prezintă formaţiuni dar are un portal impresionant, de 15m înăltime.
Dar cea mai largă intrare de peşteră din România se află pe Valea Gârdişoara. Intrarea Peșterii Coiba Mare – are o deschidere de 54 X 45 m. Peștera poate fi vizitată doar cu costum de neopren, cavitatea adăpostind un râu subteran, lacuri și cascade. Accesul la peşteră se face urmând drumul de pe Valea Gârda Seacă, drum ce pleacă din Gârda de Sus. Drumul este asfaltat până unde coteşte spre Ghețar (3km), în continuare, pe următorii 10 km este neasfaltat.
Peştera se află în apropierea unui alt cătun izolat din Țara Moților, cătunul Casa de Piatră. Numele de Casa de Piatră se trage de la stâncile ce înconjoară cătunul. Cătunul Casa de Piatră se află la o altitudine de 1000-1100m. In cătun mai locuiesc circa 12 familii, o parte ocupându-se cu agroturismul.
O altă peşteră vizitată în zonă este Gheţarul de la Vârtop. Peştera fiind închisă, accesul se face cu ghid (pe care îl găsiţi la Pensiunea Casa de Piatră), contra cost. Peştera nu este electrificată. Vă recomandăm să vă aduceţi lanterne/frontale cu voi, căci peştera este deosebită, plină de formaţiuni speologice. Din Casa de Piatră se urcă circa 30-45 minute pe o potecuţă prin pădure, până la galeria de acces a peşterii. Aici, în Sala Gheţarului (lată de circa 70m) se formează iarna ţurţuri enormi, stalactite și stalagmite de gheață şi chiar coloane de gheaţă. In această peşteră s-au descoperit 3 urme de picior de om preistoric, una din acestea aflându-se la Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” Cluj-Napoca. Peştera Gheţarul de Vârtop are o lungime de 300 m şi prezintă numeroase formaţiuni speologice.
De aici se poate continua pe trasee marcate spre binecunoscutul Platou carstic Padiş sau spre Poiana Călineasa. Tot pe Valea Gârda Seacă, la circa 2 km în aval de Casa de Piatră se află Izbucul Tăuz. Un indicator aflat la drum vă îndrumă spre izbuc, pe potecuţa marcată cu punct albastru. Izbucul se află într-un loc plin de farmec, ascuns la baza unui perete stâncos, în pădure, la circa 30 minute de drumul ce însoţeşte Valea Gârda Seacă. Aici ies la suprafaţă, formând un lac, apele ce se pierd în Peșterile Coiba Mică și Coiba Mare. Tăuzul este în prezent cel mai adânc sifon explorat din România (-87 m).
La izvoarele Arieşului, în amonte de Arieşeni, se află Domeniul schiabil de la Vârtop alcătuit din trei pârtii.
Pe Valea Arieşului Mic câteva obiective turistice atrag vizitatorii: Monument de arhitectură populară, Casa memorială „Avram Iancu” se află în satul Inceşti din comuna Avram Iancu. Este o o casă tipic moțească, cu acoperişul țuguiat construită în jurul anului 1800. Casa a fost lăsată de Avram Iancu, prin testament, în 1850, “în folosul națiunii române”. Dealul cu melci este o rezervaţie paleontologică situată în satul Nemeşi, comuna Vidra. 35 de specii de moluşte sunt încrustate în conglomeratul aflat în imediata apropiere a DJ Mihoieşti – Avram Iancu. Cascada Pişoaia, rezervaţie peisagistică se află tot în satul Nemeşi. Cascada de circa 18 m înălţime, vizibilă din drumul auto, se revarsă peste un prag de travertin. Pe teritoriul comunei Bucium, se află un important punct de atracţie turistică din Țara Moților, Rezervația geologică „Detunata Goală” (1158 m înălţime). Peretele de 65 metri, format din coloane patrulatere de bazalt, impresionează încă de la distanţă. Trasee marcate din Bucium sau Roşia Montană conduc până la Detunată. La circa 2 km de „Detunata Goală” (24 ha) se află şi Rezervația naturală „Detunata Flocoasă” (5 ha). Aceasta își datorează numele pădurii de molid care o acoperă. Roşia Montană este una din cele mai vechi localități miniere din Europa. Numele vine de la culoarea roșiatică a râului bogat în minerale, în special fier care străbate localitatea. Multe din descoperirile arheologice din această zonă pot fi văzute în Muzeul Mineritului din Roșia Montană.
Principala cale de acces este drumul naţional 75 Lunca – Turda (160km), care străbate Țara Moților de la vest la est, pe firul Arieşului. La acest drum ajung încă 2 drumuri asfaltate, unul în Câmpeni şi altul în Albac. La Câmpeni ajunge drumul asfaltat DN 74A Abrud – Câmpeni, Abrud fiind legat atât de Brad cât şi de Alba Iulia. In Albac ajunge drumul DN1 R – sau ”Transursoaia” – Huedin – Beliş – Horea – Albac (80 km). Acesta traversează Pasul Ursoaia (1324 m).
Sursa:travelguideromania.com
Știri
APRILIE, Prier: Datini, tradiții și obiceiuri românești
Prier înseamnă timp favorabil, prielnic atât pentru semănatul holdelor dar și pentru turmele de animale. Datini, tradiții și obiceiuri românești, în luna aprilie
Conform tradiției populare românești, luna aprilie se mai numește și „Prier”. Această denumire populară, a lunii aprilie, provine de la verbul “a prii” și înseamnă timp prielnic pentru semănături, ori lucrări în gospodărie .
Când vremea este înșelătoare, cu timp friguros și secetos pentru lucrările de primăvară, aprilie anunță sărăcie și se numește și ”Traistă-n băț”. De fapt, în spiritualitatea populară se și spune că ”Prier priește, dar și jupuiește!”, aluzie la zilele capricioase, cu timp potrivnic lucrărilor de sezon. În această lună se continuă semănatul de primăvară, început în martie. Acum se închid țarinile, ceea ce înseamnă că oile și vitele nu mai au voie să pască libere iar pășunatul devălmaș este întrerupt pentru câteva luni, se formează turmele, se repară gardurile țarinilor, se tund oile înainte de a fi urcate la munte etc. Se mai spune, despre luna aprilie, că este o lună capricioasă în care vremea va fi ori geroasă, ori călduroasă. Totodată, în luna lui aprilie se fac prevestiri ale vremii ce va urma, astfel se nasc o parte din superstițiile acestei luni.
Dacă în luna lui Prier este vreme frumoasă și călduroasă, atunci luna mai va avea vreme rece, cu înghețuri; Dacă la Prier este vreme posomorâtă și rece, atunci luna lui mai va avea vreme frumoasă și călduroasă; Negura de la răsărit, din luna aprilie, e semn bun pentru anul în curs; Dacă în aprilie tună și fulgeră, atunci nu există motive să ne temem de ger; Vremea frumoasă din luna aprilie ne va aduce o vară furtunoasă, etc.
Veseli de 1 aprilie – superstiții de 1 aprilie
Ziua Păcălelilor şi Ziua internațională a păsărilor. Dar pe noi ne interesează primul aspect. De unde vine? Cum se … manifestă? şi ce superstiții avem de 1 Aprilie?
Ziua de 1 Aprilie a fost întotdeauna un prilej de distracție şi cum e sănătos să râzi, ne bucurăm şi noi când avem prilejul. Se pare că originile acestei zile se regăsesc, ca multe alte obiceiuri, în schimbarea calendarului gregorian. Se spune că, odată cu această schimbare, mulți nu s-au putut obişnui cu noile date ale sărbătorilor. Și atunci, în timpul lui Carol al IX-lea, mulți neadaptați sărbătoreau Anul Nou la… 1 Aprilie! Cei ce sărbătoreau astfel erau numiți „nebuni de Aprilie”. Apoi obiceiul s-a perpetuat până-n zilele noastre, pierzându-şi semnificația inițială şi păstrând doar… ”nebunia”. Pentru că e o nebunie veselă şi plăcută! Superstiţia spune că păcăleala de 1 Aprilie trebuie făcută până la ora 12:00, cele după această oră, se zice că aduc ghinion. Tot o superstiţie spune că în ziua de 1 Aprilie nu se fac căsătorii, pentru că: ori acestea nu durează, se destramă, ori soţul va fi „sub papuc”. La noi, se spune că dacă nu păcăleşti pe nimeni de 1 Aprilie, tot anul până la celălalt 1 Aprilie vei fi tu cel păcălit. Tot anul? Nu-i cam mult? Dar dacă aşa zice superstiţia, să ne grăbim să păcălim pe cineva. Pardon: ce vă spunem mai jos nu-i păcăleală.
Sărbătoarea Floriilor – tradiții și obiceiuri
Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile este prima sărbătoare cu dată schimbătoare din calendarul anului bisericesc. Totodată, Floriile deschid ciclul sărbătorilor pascale, care se încheie la Înălțarea Domnului. În ziua de Florii există obiceiul de a merge la Biserică cu ramuri de salcie înmugurite, pentru a fi sfințite de către preot. Conform tradiției creștine, obiceiul ne amintește de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi, când a fost întâmpinat de mulțime cu ramuri de măslin și crenguțe de palmier sau flori. Crenguțele de salcie vor fi împărțite credincioșilor ce au participat la slujba de Florii. Aceștia vor lua crenguțele acasă și le vor pune la geamuri, la uși și la porți pentru a le apăra casele de rele și necazuri. În unele zone ale țării, oamenii de la sate se încing cu ramurile de salcie, peste mijloc, deoarece se spune că acest ritual îi apără de boli și îi face mai robuști. Exista și obiceiul ca părinții sa-și lovească copiii cu nuielușa de salcie, când veneau de la biserică. Credeau că așa vor crește sănătoși și înțelepți. Oamenii le puneau și pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta să rodească. Exista credința că abia acum pomii prind putere să rodească. De aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teama ca aceștia să nu rămână fără rod. În ziua de Florii, stupii erau împodobiți cu ramurile de salcie sfințite, ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină. În unele sate, mâțișorii erau aruncați în curte când începea să bată grindina. Însă, ramurile de salcie aveau în principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate, sau erau utilizate și în scopuri terapeutice, oamenii înghițeau mâțișori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriți de diferite boli. Un alt obicei, întâlnit în ziua de Florii, este acela de a trece pe la mormintele rudelor pentru a le agăța de cruci crenguțele de salcie, astfel aceștia vor ști că Paștele se apropie. Tot în ziua de Florii, șnurul de mărțișor se va agăța într-un copac înmugurit sau înflorit pentru a avea sănătate și belșug în anul ce urmează. Totodată, ziua de Florii este prilej de sărbătoare pentru cei cu nume de flori, deoarece își serbează onomastica.
Obiceiul Lazaritelor
Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a înviat pe Lazăr. Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. În popor se crede că Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvară. Potrivit tradiției, într-o sâmbătă Lazăr a plecat cu oile la păscut, lăsând-o pe mama sa să facă plăcinte. Urcând întru-un copac să ia muguri pentru animale, își aduce aminte de plăcinte. Se grăbește să coboare, cade și moare. Potrivit legendei că Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor, exista obiceiul ca în această sâmbătă, femeile de la țară să facă ofranda de pomenire a morților împărțind plăcinte de post. Profesorul Ion Ghinoiu afirma că în ajunul sau sâmbăta Floriilor, se efectua un ceremonial complex, numit Lazarita, care era structurat după modelul colindelor. Ion Ghinoiu afirma că Lazarita era un ceremonial la care participau numai fetele. „Una din fete, numita Lazarita, se îmbrăca în mireasă și colinda împreună în fața ferestrelor caselor unde au fost primite. Lazarita se plimba cu pași domoli, înainte și înapoi, în cercul format de colindătoarele care povestesc, pe o melodie simpla, drama lui Lazăr sau Lazarica: plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunza, moartea neașteptată prin căderea din copac, căutarea și găsirea trupului neînsuflețit de către surioarele lui, aducerea acasă, scăldatul ritual în lapte dulce, îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci”.
Sărbătoarea dinților
Ziua de 11 aprilie este dedicată Sfântului Antipa, despre care oamenii din popor cred că vindecă durerile de dinți și măsele. Sfântul Antipa s-a rugat pentru cei care îi vor face pomenire să fie feriți de patimi și de alte boli, între care și nesuferita durere a dinților.
Sursa:azm.gov.ro, sursa foto:dragusanul.ro
Știri
Ziua Păcălelilor: Originea acestei zile și cum este sărbătorită în alte țări. Nimeni nu are voie să se supere pe 1 aprilie
De Ziua Păcălelilor nimeni nu are voie să se supere: Care este originea zilei
În fiecare an, la 1 aprilie, oamenii din lumea întreagă marchează Ziua păcălelilor, cunoscută și ca Ziua păcălitului sau Ziua nebunilor, când fiecare încearcă, cu mai mult sau mai puțin succes, să-i facă o șotie colegului, prietenului, vecinului, unui membru de familie, mai exact, toată lumea păcălește pe toată lumea.
Celebrarea Zilei Pacalelilor isi are originile in Franta, in secolul al XVI-lea, cand a fost adoptat calendarul Gregorian, care a mutat Anul Nou de la 1 aprilie la 1 ianuarie. Vestea noului calendar s-a raspandit incet iar cei care continuau sa sarbatoreasca anul nou de 1 aprilie era considerati ″pacalitii de 1 aprilie″.
In Franta, 1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR, este numita Poisson d’Avril, adica „pestele de aprilie”, cu referire la un peste tanar, usor de capturat. Francezii obisnuiesc sa-si pacaleasca prietenii lipind-le pe spate un peste de hartie. In momentul in care cineva descopera farsa, acesta trebuie sa strige „Poisson d’Avril!”.
Timp de 200 de ani, practica farselor de 1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR, s-a raspandit in Anglia si in Statele Unite. Toate farsele trebuie sa fie facute pana la ora pranzului. Orice farsa facuta dupa aceasta ora va aduce ghinion farsorului.
ZIUA PACALELILOR, 1 APRILIE – Cei care nu raspund cu zambetul pe buze unei farse facute de vor fi urmariti de ghinion tot anul. Barbatii pacaliti de o femeie frumoasa de Ziua Pacalelilor vor ajunge sa o ia de nevasta, sau, daca barbatul este casatorit, cei doi vor ramane prieteni foarte buni.
Originea acestui obicei nu este cunoscută cu exactitate. Unii consideră că aceasta este legată de schimbarea anotimpului, în timp ce alții cred că provine de la adoptarea noului calendar. Ipoteza acceptată de majoritate, însă, susține că obiceiul păcălelilor de 1 aprilie a apărut în vestul Europei, pe la jumătatea secolului al XVI-lea, conform site-ului www.infoplease.com. În vechiul calendar iulian, Anul Nou se sărbătorea la 1 aprilie, dar în 1582, papa Grigorie al XIII-lea a făcut trecerea de la vechiul calendar iulian la noul calendar, care avea să-i poarte numele — calendarul gregorian, sărbătoarea Anului Nou mutându-se de atunci pe 1 ianuarie. Oamenii au avut probleme în a se obișnui cu noua dată a acestei sărbători și au continuat să-și trimită felicitări și să-și facă urări tot pe 1 aprilie. Cei care continuau să sărbătorească Anul Nou la 1 aprilie au fost numiți „nebuni de aprilie”, de unde și denumirea de Ziua nebunilor (April Fools’ Day) sau Ziua păcălelilor. Cu timpul, felicitările trimise pentru Anul Nou la 1 aprilie au început să fie considerate farse, fiind însoțite adeseori de cadouri hazlii, relatează Agerpres.
Ziua de 1 aprilie este recunoscută ca Zi a păcălelilor în majoritatea țărilor lumii. Marcată mai întâi în Europa, a trecut peste ocean și s-a răspândit apoi în majoritatea țărilor de pe glob. Este totuși sărbătorită cu preponderență în Europa și în America și mai puțin de civilizațiile orientale.
La noi în țară, Ziua păcălelilor se sărbătorește începând cu secolul al XIX-lea. Potrivit site-ului www.istorie-pe-scurt.ro, se obișnuiește ca farsele să fie făcute până la ora prânzului, altfel acestea aduc ghinion păcăliciului. Tradiția spune că dacă o fată frumoasă reușește să te păcălească, trebuie să o iei de nevastă sau măcar să fii prietenul ei. Dar nu este indicat să te căsătorești la 1 aprilie, pentru că bărbatul însurat în această zi va fi toată viața sub papucul nevestei. Copiii născuți la 1 aprilie vor avea succes pe aproape toate planurile, dar ar fi bine să stea departe de jocurile de noroc.
Prin celebrarea acestei sărbători, ziua de 1 aprilie devine un prilej de bucurie și de distracție pentru toți cei care au simțul umorului, sau, așa cum spunea scriitorul Mark Twain, „ziua de 1 aprilie este ziua în care ne amintim ce suntem în celelalte 364 de zile ale anului”.
Alte superstitii de 1 APRILIE – ZIUA PACALELILOR:
=> In regiunea Tirol, din Elvetia, un manunchi de paie este ingropat de 1 APRILIE, pentru ca recolta sa fie bogata in sezonul urmator.
=> Copiii nascuti de ZIUA PACALELILOR vor fi norocosi in afaceri, dar vor fi urmariti de ghinion la jocurile de noroc.
=> Indragostitii nu ar trebui sa se casatoreasca pe 1 APRILIE, pentru ca mariajul nu va functiona, ori pentru ca femeia va fi “cocosul” in familie.
=> Cel care nu va pune la cale o farsa de ZIUA PACALELILOR va fi pacalit pentru tot restul anului.
Știri
Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba: Licitație pentru achiziții de peste 2,8 milioane de lei
Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba
Serviciul de Ambulanță Județean Alba a lansat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) o procedută de achiziție derulată în cadrul unui amplu proiect de digitalizare finanțat prin PNRR.
Achiziția are o valoare totală estimată de peste 2,8 milioane de lei.
Serviciul de Ambulanță Județean Alba a semnat, la sfârșitul lunii septembrie 2024, contractul de finanțare pentru implementarea proiectului ”Digitalizarea Serviciului de Ambulanță Județean Alba”.
Scopul proiectului este implementarea unui sistem informatic integrat printr-un ansamblu arhitectural digital ce îmbină în mod armonios echipamentele hardware și aplicațiile software.
Obiectivele proiectului sunt îmbunătățirea/dezvoltarea rețelelor de comunicații și a infrastructurii IT și hardware la nivelul instituției și implementarea unui software non-clinic integrat și interoperabil.
Achiziția în curs cuprinde echipament si accesorii pentru computer, computere portabile, computer de birou, surse de alimentare electrică continuă, echipament de rețea, pachete software pentru editare de text, servere și servicii de instalare de computere și de echipament de procesare a informațiilor.
Data limită pentru primirea ofertelor este 28 aprilie.
-
Știriacum 2 săptămâni
Ăștia sunt ardelenii: Care sunt expresiile folosite în Ardeal
-
Știriacum 3 zile
Cetatea Trascăului din comuna Rimetea, Alba, loc încărcat de istorie și de legende: Povestea maiestuoaselor fortificații
-
Știriacum o săptămână
Nume românești despre care nu știai că simbolizează flori
-
Știriacum 2 zile
APRILIE, Prier: Datini, tradiții și obiceiuri românești
-
Politicăacum 2 săptămâni
Conspirația din spatele abdicării lui Alexandru Ioan Cuza: 20 martie 2025 – 205 ani de la nașterea sa
-
Știriacum 5 zile
Cugireana, trenul care a făcut naveta 100 de ani între Teiuș și Cugir: Cândva, cel mai lung tren de călători din Europa, ducea zilnic până la 10.000 de navetişti
-
Știriacum 4 zile
Povestea lui Mihăilă Gritta, legenda din Apuseni: Minerul din Roșia Montană a extras din baia ”Despicata” tone de aur, ridicând biserici și școli pentru românii din partea locului
-
Știriacum 2 săptămâni
23 martie, Ziua Mondială a Meteorologiei: La Alba Iulia a funcționat cea mai veche stație meteo din România, mai bine de 100 de ani