Știri
2 decembrie 1918: Întrunire a Marelui Sfat Naţional din Transilvania, la Alba Iulia
În 2 decembrie 1918, a doua zi după Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, a avut loc întrunirea Marelui Sfat Naţional, în sala Tribunalului din Alba Iulia.
La 2 decembrie, în timp ce mulţimile se întorceau victorioase spre vetrele lor, în sala tribunalului din Alba Iulia se întruneau, în conformitate cu convocarea din ajun, toţi membrii Marelui Sfat Naţional aflaţi în oraş pentru a alege biroul Sfatului, Consiliul Dirigent şi delegaţia ce urma să plece la Bucureşti spre a prezenta regelui Ferdinand şi guvernului hotărârile adunării.
Urmărind procesul-verbal al şedinţei, constatăm că, după salutul de deschidere rostit de preşedinte, a luat cuvântul Iuliu Maniu, care a cerut Marelui Sfat să aleagă o comisie de candidare care să facă propunerile necesare pentru alegerea celor chemaţi să alcătuiască forurile şi delegaţia menţionată mai sus”, se arată în lucrarea ”O zi din istoria Transilvaniei” de Vasile Netea (Bucureşti, 1990).
Comisia de candidare a propus ca preşedinte al Marelui Sfat Naţional pe Gh. Pop de Băseşti, pe episcopii Miron Cristea şi Iuliu Hossu şi pe Teodor Mihali şi Andrei Bârseanu, ca vicepreşedinţi, pe Silviu Dragomir, Caius Brediceanu, Mihai Popovici, Gheorghe Crişan, Ghiţă Pop şi Traian Novac, ca notari, potrivit volumului „Istoria României în date” (Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2003).
Totodată, Comisia a propus guvernul provizoriu, care se va numi Consiliul Dirigent, alcătuit din 15 membri (zece membri ai Partidului Naţional Român, doi ai Partidului Social-Democrat şi trei independenţi), între care se aflau: Iuliu Maniu (preşedinte şi ministru de Interne), Vasile Lucaciu (fără portofoliu, cu misiuni în străinătate), Vasile Goldiş (Culte şi Instrucţiune Publică), Alexandru Vaida-Voevod (Externe şi Presă), Ştefan Cicio-Pop (Armată şi Siguranţă Publică), Aurel Vlad (Finanţe), Aurel Lazăr (Justiţie), Ioan Flueraş (Sănătate şi Ocrotiri Sociale), Victor Bontescu (Agricultură şi Comerţ), Iosif Jumanca (Industrie), Octavian Goga (fără portofoliu).
Pentru delegaţia ce trebuia să plece la Bucureşti au fost desemnaţi Miron Cristea, Iuliu Hossu, Vasile Goldiş şi Alexandru Vaida-Voevod.
Propunerile făcute au fost acceptate în unanimitate, iar membrii Consiliului Dirigent au fost invitaţi să depună îndată jurământul. Dintre aceştia lipseau Vasile Lucaciu şi Octavian Goga, aflaţi încă la Paris, se menţionează în lucrarea ”O zi din istoria Transilvaniei”.
De asemenea, în după-amiaza zilei de 2 decembrie 1918 s-a ţinut prima şedinţă a Consiliului Dirigent.
Marele Sfat Naţional şi Consiliul Dirigent şi-au stabilit sediul la Sibiu.
sursa: agerpres.ro
foto (cu rol ilustrativ): ziarulunirea.ro
Știri
1,5 milioane de lei pentru digitalizarea și îmbunătățirea accesului la serviciile medicale, la Spitalul Orășenesc Cugir
Spitalul Orășenesc Cugir a semnat un contract de 1,5 milioane de lei pentru digitalizarea și îmbunătățirea accesului la serviciile medicale
Reprezentanții Spitalului Orășenesc Cugir au anunțat recent faptul că a fost semnat contractul de finanțare pentru proiectul “Guvernanta digitală eHealth și interoperabilitate în cadrul Spitalului Orășenesc Cugir”, în valoare de aproape 1.500.000 lei, prin care se preconizează o serie de schimbări strategice menite să îmbunătățească experiența pacienților și eficiența operațiunilor interne.
Prin realizarea proiectului reprezentanții spitalului preconizează schimbări de substanță în următoarele direcții strategice:
-Creșterea gradului de satisfacție al pacienților care vor beneficia de îngrijire medicală;
-Îmbunătățirea capabilităților interne de administrare a pacienților și a evenimentelor medicale;
-Realizarea unui control mai bun al costurilor spitalului prin creșterea gradului de predictibilitate și planificare a activităților interne;
-Automatizarea proceselor interne care sunt consumatoare de timp și care necesită multă activitate manuală;
-Creșterea gradului de interconectivitate și interoperabilitate atât intern, în cadrul spitalului, cât și cu alte unități medicale;
-Creșterea nivelului de securitate și confidențialitate a datelor.
Managerul spitalului, Florin Arion,se declară mulțumit de continuarea eforturilor pentru îmbunătățirea accesului pacienților la servicii de înaltă calitate, transmit reprezentanții Spitalului Orășenesc Cugir.
Știri
„Luminaţia”, ziua în care cimitirele se luminează de la flăcările candelelor şi lumânărilor aprinse: Care sunt tradițiile și obiceiurile sărbătorii
An de an, pe data de 1 noiembrie, credinciosii catolici, greco-catolici, ortodocsi, protestanti, reformati din Transilvania, Banat si Maramures celebreaza „Luminatia”, considerata a fi o sarbatoare a mortilor.
Se spune ca in aceasta noapte sufletele mortilor viziteaza lumea celor vii. In aceasta noapte, cimitirele se transforma in adevarate oaze de lumina datorita lumanarilor aprinse pentru cei morti.
În lumea apuseană sărbătorirea luminației începe după vesperele (vecernia) din seara zilei de 1 noiembrie. În această zi creștinii își cinstesc și îngrijesc mormintele celor trecuți la cele veșnice. Credincioșii merg la cimitir, curăță mormintele și le înfrumusețează cu flori și lumânări aprinse, în amintirea celor care i-au însoțit pe drumul vieții. În bisericile ortodoxă și greco-catolică ziua săptămânală pentru pomenirea generală a celor adormiți este sâmbăta. Din toate sâmbetele unui an bisericesc, două sunt consacrate în chip special pomenirii generale a morților: sâmbăta dinaintea Duminicii Lăsatului sec de carne și sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt. Ele se numesc în popor Moșii (de iarnă și de vară) pentru ca în ele facem pomenire părinților, moșilor și strămoșilor răposați. În zonele de interferență apuseană credincioșii ortodocși și greco-catolici fac Pomenirea celor adormiți / Luminația în ziua de 1 noiembrie, la biserică, iar la cimitir în după-amiaza sau în seara aceleiași zile, potrivit wikipedia.
În fiecare an, pe data de 1 noiembrie, credincioșii catolici, greco-catolici, ortodocși, protestanți, reformați din Transilvania, Banat și Maramureș celebrează „Luminația”, considerată a fi o sărbătoare a morților. Se spune că în această noapte sufletele morților vizitează lumea celor vii, iar oamenii vin să aprindă lumânări la mormintelor celor dragi.
Potrivit legendelor populare, în prima zi de brumar, porțile dintre cele două lumi se deschid și numai acum cei plecați dintre noi pot veni să ne viziteze. Din acest motiv, proverbul “despre morți, numai de bine” se respectă cu sfințenie. Interesant este faptul că indiferent de religie, credincioșii ies în întâmpinare rudelor și prietenilor adormiți, cu flori și lumânări.
Se spune că nu e bine să primești la mormântul cuiva drag pe cineva cu care s-a certat în viață. Totodată, în această zi nu trebuie să fii zgârcit sau egoist. Pomenirea morților îndeamnă la iubirea aproapelui și la ocrotirea acestora.
În această zi nu este bine să muncești sau să speli haine. Cei bătrâni mai spun că nu e bine să dai de pomană alcool înainte unei mese calde. Nu e bine să plângi. Se spune că morții nu vor să îi vadă pe cei pe care i-au lăsat în urmă suferind.
La catolici, Ziua Morților (Luminația) este pe 2 noiembrie. Tradiția a pătruns în Transilvania într-un mediu multiconfesional și a început să fie serbată din seara de 1 noiembrie. Nefiind o încălcare a canoanelor, ziua liturgică începe din momentul în care apune soarele în ziua precedentă.
Cimitirele se luminează, mai ceva ca în noaptea Învierii, de la flăcările candelelor şi lumânărilor aprinse în dreptul fiecărui mormânt, chiar şi la cele părăginite, uitate sau ignorate de urmași. Luminația este o combinație de tradiții, datorită numeroaselor familii mixte din regiunea Transilvaniei, căci pomenile sunt caracteristice numai ritului ortodox, în vreme ce sărbătoarea în sine le aparţine catolicilor.
Spectacolul de lumini ce se poate viziona într-o astfel de noapte este greu de descris în cuvinte. La morminte, se adună familii întregi și deapănă amintiri. De obicei, se întâlnesc şi cu alte cunoștințe, așa că poveștile de demult se întind târziu în noapte, la lumina liniștită a lumânărilor.
În anumite sate, se mai păstrează obiceiul de a duce apă proaspătă la morminte, la Luminație, până la răsăritul soarelui. Dar numai copiii sunt demni să facă acest gest, căci sunt puri și au suflete curate. Se spune că morților li se mai face sete și trebuie să li se dea și apă de pomană, pe lângă mâncare.
De asemenea, în credința populară a românilor, mai avem parte de o noapte a celor morți, cea de pe 29 spre 30 noiembrie, cunoscută sub denumirea de Noaptea Sfântului Andrei, când cei vii încearcă să se apere de strigoi prin ungerea ușilor și a ferestrelor cu usturoi.
Ziua de 1 noiembrie, poate fi considerată, singura zi din an în care oamenii glumesc în cimitir. De Ziua Morților, bucuria reîntâlnirii cu sufletele rudelor trecute în Lumea de Dincolo depășește tristețea comemorării.
Originile Luminatiei
Luminatia, cunoscuta in popor si sub denumirea de Ziua Mortilor este o sarbatoare de origine celtica adusa de catolici in regiunile din Nord-Vest-ul si Sud-Vestul teritoriului romanesc. In bisericile occidentale, cea Romano-Catolica, cea Anglicana si cele Protestante, sarbatoarea Tuturor Sfintilor se ține in ziua de 1 noiembrie, dupa calendarul gregorian. In bisericile orientale, anume cele Ortodoxe și cele Greco-Catolice, prima duminica dupa Rusalii este Duminica Tuturor Sfinților, echivalentul sarbatorii Tuturor Sfinților din calendarul apusean. In zonele de interferența apuseana credincioșii ortodocși și greco-catolici sarbatoresc Luminația in seara zilei de 1 noiembrie. Cu acest prilej, preotii romano-catolici, greco-catolici si ortodocsi oficiaza slujbe de pomenirea mortilor.
Traditii si obiceiuri
Datorita faptului ca, in general, Biserica Ortodoxa face pomenirea mortilor sambata, unii credinciosi ortodocsi sarbatoresc Ziua Mortilor nu pe 1 noiembrie, ci in prima sambata din luna noiembrie. Conform traditiei, in noaptea Luminatiei, portile dintre cele doua lumi se deschid si numai acum cei plecati dintre noi pot veni sa ne viziteze. Din acest motiv, proverbul popular “despre morti, numai de bine” se respecta cu sfintenie, cel putin la cimitir. Interesant este faptul ca indiferent de religie, credinciosii ies in intampinare rudelor si prietenilor adormiti, cu flori si lumanari.
Potrivit traditiei Bisericii Romano-Catolice si Greco-Catolice,o parte din sufletele celor morti care nu au fost sfinti ajung in purgatoriu unde se curata de pacate pentru a putea intra in rai. Chiar daca este sarbatoare catolica, Ziua Mortilor este celebrata si de preotii ortodocsi care, la cererea familiilor, vin la cimitir pentru a oficia slujbe de pomenire pentru sufletul raposatilor. Oricum ar fi, Luminatia e o zi deosebita, o zi de suflet pentru crestini, prilej de meditatie si de rugaciune, de respect pentru cei morti, iar imaginea cimitirului iluminat te indeamna la reculegere si aducere aminte, te face sa te gandesti ca moartea nu este moarte, ci e tot viata, dar altfel.
Biserica Ortodoxa sarbatoreste Ziua Tuturor Sfintilor in prima duminica de dupa Rusalii, unde se face pomenirea tuturor sfintilor, dar si a celor adormiti din neam in neam. De asemenea, in credinta populara a romanilor, mai avem parte de o noapte a celor morti, cea de pe 29 spre 30 noiembrie, cunoscuta sub denumirea de Noaptea Sfantului Andrei, cand cei vii incearca sa se apere de strigoi prin ungerea usilor si a ferestrelor cu usturoi.
De obicei, credinciosii merg in ziua precedent la cimitir, la mormintele rudelor si executa activitati administrative: smulg si arunca buruienile, matura si spala, se primeneste crucea, se pun flori, candele si lumanari.
Sursa:folclor-romanesc.ro, wikipedia, crestinortodox.ro
Știri
1 noiembrie 2024: 425 de ani de la intrarea triumfală, în Alba Iulia, a lui Mihai Viteazul
După victoria asupra lui Andrei Bathory, în bătălia de la Şelimbăr (18/28 octombrie 1599), Mihai Viteazul a intrat triumfător în Cetatea Alba Iulia
Intrarea triumfătoare a avut loc în data de 1 noiembrie 1599, primind cheile oraşului chiar din partea episcopului Demetrius Napragy. Deşi nu a fost recunoscut de Dieta Transilvaniei decât ca un guvernator imperial, Mihai a fost conducătorul de facto al Transilvaniei.
Avea încuviințarea împăratului Rudolf II care dorea să păstreze Transilvania răzvrătită sub control politic. În „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, istoricul Nicolae Bălcescu ne descrie în cuvinte alese fericitul eveniment. Mihai Viteazul, prin opera sa politică, devenise deja un laitmotiv pentru întreaga societate românească. Bălcescu a editat volumul în contextul revoluției de la 1848, pentru a sublinia relevanța dorințelor naționale și de a-i însufleți pe toți cei care doreau emanciparea românilor.
“Într-aceea, Mihai-Vodă, ridicându-și tabăra de la Sibiu, înaintă cu încetul spre Alba-Iulia. Prin toate orașele pe unde trecu în cale, locuitorii alerga înainte-i cu daruri, slobozind puști în semn de veselie și primindu-l cu mare dragoste și entuziasm. Apropiindu-se de Alba, locuitorii orașului și ai județului îl întâmpinară cale de o leugă (2200 de metri) înainte cu multă cinste și daruri. În capul lor era episcopul catolic Dimitrie Naprasdi, încunjurat de tot clerul său. El felicită în numele poporului pe domn de sosirea sa, urându-i tot felul de fericiri, o domnie vecinică asupra țării Ardealului, ce el dobândise cu sabia, o viață îndelungată și izbânzi multe, care să se adaoge unele peste altele. În aceeași zi, luni 1 noiembrie, Mihai-Vodă intră cu mare pompă în capitala Ardealului. Dorința ce adesea avea de-a face întipărire popoarelor printr-o strălucită priveliște, adăugându-se la vesela îmbătare a unei izbânzi de atâta vreme dorită, făcu pe Mihai de puse în această intrare triumfală o podoabă neauzită în părțile noastre.
Intrarea s-a făcut prin poarta Sf. George. De la această poartă până la palatul domnesc, sta înșirați ostașii de ambe părțile uliței în mai multe rânduri, în dosul cărora se grămădise mii de mii de popor. Înainte venea episcopul și clerul său, isnafurile (corporațiile) orașului, apoi o bandă de muzică ce se compunea de opt trâmbițe, de atâtea tobe de oțel pre obiceiul turcesc, de un bun număr de flaute și flașnete. În urma acestei orchestre, venea Mihai, călare pe un măreț cal alb. Opt paji învestiți cu mare eleganță înconjura calul domnului. Înaintea lui opt seizi(grăjdar domnesc) duceau de frâu opt cai acoperiți cu șele prețioase, lucrate cu aur și argint, și împodobiți cu pene mari.
Mihai purta pe cap un calpac unguresc împodobit cu o egretă neagră de pene de erodiu legate cu aur; o manta lungă albă de mătase țesută cu fir, având pe de lături țesuți vulturi de fir; tunică albă de aceeași materie, lungi ciorapi de mătase albi, garnisiți cu pietre scumpe și botine de saftian galben; de brâu atârna o pală de Taban împodobită cu aur și rubine. O ceată de zece lăutari țigani urma îndată după domn, cântând imnuri naționale. Apoi venea o mulțime de boieri și ofițeri străluciți, toți călări, și o numeroasă trupă de soldați. Lângă domn se ducea steagurile lui Andrei Bathori luate în bătălie. Ele era desfăcute și plecate spre pământ, spre semn că Ardealul e supus. Astfel, în mijlocul concertului trâmbițelor, tobelor și altor instrumente, la sunetul clopotelor și vuietul tunurilor, la care se unea strigările de bucurie ale poporului, intră Mihai în capitala Ardealului și trase la palatul domnesc. În cale, pân-a nu ajunge l-acest palat, Mihai spun că se îndreptă către un nobil ungur, Ștefan Bodoni, ce căzuse prins în bătaia de la Sibiu, și îl întrebă unde-ar fi mai bine să tragă. „Fără îndoială, zise Bodoni, în palatul prințului Andrei”. La care vorbe Mihai răspunse: „Ce, nu sunt încă biruitor?” Toată ostășimea se împărți în liniște și cu orânduială prin birturi și case publice, fără a face nici o pagubă sau vătămare locuitorilor. Nimeni n-ar fi îndrăznit a face vrun rau, știind pe strașnicul domn acolea.
Pilda albanilor fu urmată de locuitorii tuturor orașelor țării, care se grăbiră a trimite deputați la Mihai, spre a-i aduce supunerea și credința lor și a cere mila și ocrotirea lui. Cetatea Clujului, la cea dintâi somație ce i se făcu, se închină în 4 noiembrie și primi în garnizoană 1 000 soldați supt comanda banului Mihalcea. Mihai porni 3 000 soldați spre a aduce la supunere toată țara de jos și într-aceeași vreme scoase un decret deosebit, prin care făgăduia mila și iertarea sa la toți deopotrivă, de orice treaptă ar fi, carii vor depune armele și vor asculta de dânsul și de slujbașii săi. El obști acest decret în toate părțile prin obicinuiții curieri. Astfel, toată țara Ardealului, până la Solnocul din acest ținut, era acum supusă lui Mihai, deosebit numai de cetățile Husta și Uioara. Mihai începu a purta titlul următor: „Mihai, voievodul Țării Românești, al sfințitei maiestăți cezaro-crăiești consilier și locțiitor asupra Ardealului, și a oastei maiestății dincoace de Ardeal și de părțile lui supuse căpitan etc.”
Sursa: istorie-pe-scurt.ro
-
Știriacum 5 zile
Mirul și puterea lui vindecătoare: Ce taină ascunde ceremonialul miruirii
-
Știriacum 2 săptămâni
Cetatea Trascăului din comuna Rimetea, Alba, loc încărcat de istorie și de legende: Povestea maiestuoaselor fortificații
-
Știriacum 2 zile
31 octombrie: Tradiții, obiceiuri și superstiții de Halloween, Sărbătoarea tuturor sfinților
-
Știriacum 5 zile
Linia principală Arad-Alba Iulia, prima cale ferată transilvăneană: În 1868, cei 211 km dintre Arad și Alba Iulia, parcurși în aproape 9 ore
-
Știriacum 5 zile
Frumusețile toamnei: Care sunt cele mai colorate și frumoase flori
-
Știriacum 5 ore
1 noiembrie 2024: 425 de ani de la intrarea triumfală, în Alba Iulia, a lui Mihai Viteazul
-
Știriacum 2 săptămâni
În 21 octombrie 1754 se inaugurau primele școli din Blaj: Orașul devenea centrul învățământului românesc din Transilvania
-
Știriacum 5 zile
Atracțiile turistice din Alba: Peștera Pojarul Poliței, un adevărat muzeu natural din Apuseni