Un instrument muzical simplu si totusi foarte gratios. In mainile unui adevarat maestru, naiul aduce bucurie si liniste in sufletele oamenilor.

Naiul este un instument muzical antic, bazat pe principiul tuburilor inchise, alcatuit din, de regula, cinci sau mai multe tuburi sonore de cresc gradat in lungime (si, uneori, in grosime).

Naiul a fost cunoscut pentru mult timp ca un instrument muzical folcloric si este considerat prima muzicuta, fiind un stramos al orgii si al armonicii.

Nu cunoastem cu exactitate cine este inventatorul naiului, insa cunoastem legenda din mitologia greaca, ce relateaza ca Pan, fiul lui Hermes si al Dyropei, protectorul turmelor si al pastorilor, este considerat inventatorul unui instrument muzical numit syrinx (naiul modern). Se spune ca Pan a confectionat naiul din trestia in care s-a transformat nifma pe care o urmarea.

Legenda zeului Pan si a inventiei naiului a fost transmisa si civilizatiei romane si, deasemenea, a fost asimilata de civilizatia daca. Drept urmare, in mormintele din Tomis si Calatis, ce dateaza din epoca elenistica si romana, s-au descoperit inele ce aveau gravate pe ele fauni cu nai. Un sarcofag din epoca romana, descoperit in Oltenia, avea sculptat pe peretele sau un basorelief ce il infatiseaza pe zeul Pan cu un instrument similar cu naiul din zilele noastre.

Tarafurile lautaresti, compuse din nai, vioara si cobza, au aparut in secolul al XVIII-lea, in Principate si in Moldova. Amplificarea sonoritatii si stimularea gustului armonic a fost adus de integrarea in taraf a tambalului si a contrabasului, in prima jumatate a secolului XIX, ceea ce a dus la extinderea tarafului la opt-noua membrii.

Naiul romanesc curbat a fost popularizat de artistul Gheorghe Zamfir, care a sustinut numeroase turnee si a inregistrat foarte multe albume cu muzica la nai in anii 1970. In acea perioada, mai multi artisti au inceput sa inregistreze deodata. In zilele noastre exista mii de muzicieni devotati naiului in toata Europa, Asia si pe continentul American.

Un instrument muzical confectionat din trestie, lemn de stejar, de tei, cu forma curbata sau traditionala, naiul este o inventie minunata pe care omul o foloseste inca din antichitate.

De mii de ani, națiunea română știe să exprime prin nai, dar și alte instrumente populare, sentimentele de fericire, supărare, melancolie. Arta naiului a fost moștenită și dezvoltată în condiții bune în România, nivelul de interpretare fiind ridicat, tehnica avansată, iar numărul interpreților mare. Astăzi, pot fi văzuți naiști interpretând pe diferite scene, la evenimente de sărbătoare, în restaurante și parcuri, România fiind cunoscută în lume ca Patria naiului.

România cu bogatul său folclor, cu cultura minunată și poporul cald și ospitalier, a pregătit generații după generaţii de interpreți de marcă la nai.

Fănică Luca, născut în 1894 într-o familie de muzicologi, este considerat părintele naiului din România. A învățat să cânte la nai de la tatăl său, apoi a compus diferite lucrări devenite clasice și a stabilit tehnica de acordare a naiului. A înființat catedra de nai la Academia de folclor și la Liceul de muzică nr. 1 din București, pregătind o serie de interpreți talentați, printre care Gheorghe Zamfir, Radu Simion, Damian Luca, Nicolae Pârvu, Simion Stanciu Syrinx și mulți alți.

Renumitul naist Gheorghe Zamfir, la vârsta de 14 ani, a intrat la Liceul de Muzică din București, începând să învețe naiul cu profesorul Fănica Luca. Tânărul Zamfir, la mai puțin de 20 ani, a interpretat Doina Oltului, Hora Stacato, Ciobanul izolat, Ciocârlia, și multe alte piese din tezaurul folcloric românesc, în Germania, Norvegia, Franța, Belgia, Spania, Portugalia, Australia etc.. În anii 80 ai secolului trecut, grație eforturilor făcute de Gheorghe Zamfir și Simion Stanciu Syrinx, naiul a intrat în marea familie a instrumentelor muzicale clasice, a fost promovat pe scena mondială, fiind interpretate atât piese de folclor, pop, jazz, cât și piese de muzică clasică.

Instrument tradiţional aerofon, naiul este alcătuit dintr-un şir de ţevi (variabil ca număr) de bambus, trestie, soc sau altă specie de lemn, inegale ca mărime şi grosime, dispuse în poziţie verticală, în ordine crescândă de la stânga la dreapta, cu partea superioară deschisă şi cea inferioară închisă. Prinse unul de altul, tuburile acustice se sprijină prin lipire pe un suport în formă de vergea dreptunghiulară. Spre deosebire de naiurile întâlnite în cultura muzicală a altor popoare, naiul din cultura autohtonă are o formă uşor concavă. Capetele superioare ale ţevilor sunt uşor rotungite, pentru a direcţiona coloana de aer spre peretele opus. Acordajul instrumentului se face prin înfundarea ermetică a capetelor de jos ale ţevilor cu dopuri de ceară de albine, cantitatea mai mică sau mai mare de ceară introdusă în tub fiind factorul care determină înălţimea sunetului. La nai acesta se obţine prin vibraţia coloanei de aer introduse în tubul acustic, care poate să producă doar un singur sunet, mişcând instrumentul în faţa buzelor cu partea lui concavă. Scara pe care o emite naiul este cea diatonică, însă prin modificarea poziţiei instrumentului spre interior sau spre exterior se pot obţine, faţă de scara obişnuită, şi sunete intermediare, cromatice şi chiar infracromatice.

Naiul de altădată avea 7 tuburi, număr cu multiple conotaţii simbolice, în care se încerca codificarea misterului ”sunetului terestru şi cosmic”. Astfel, fiecare tub reprezenta sunetul unei planete ale sistemului solar. Totodată, cifra este ”cifra lui Dumnezeu, cifră pe care se bazează Geneza, Cabala, cifra ce ascunde” multe alte secrete: ”7 minuni ale lumii, 7 culori din curcubeu, 7 zile ale săptămânii, 7 ani de-a acasă, cele 7 sunete din gama muzicală, 7 centri nervoşi, 7 glande endocrine etc.”. În zilele noastre, numărul de tuburi acustice ale naiului variază între 18 şi 25. În funcţie de acesta, variază ambitusul instrumentului care începe de la nota si şi se poate întinde până la nota mi 4. Notaţia muzicală pentru nai se face cu o octavă în jos. În practica muzicală se manifestă ca instrument solist, realizează melodia sau o dublează partida viorii în diferite formaţii mici, tarafuri, orchestre profesioniste de muzică populară, îmbogăţind paleta timbrală a acestora cu diferite artificii sonore. Posibilităţile tehnice ale naiului permit interpretarea de portamente, staccate, mordente, pasaje melodice în glissando, diferite formule melodice construite pe trepte apropiate.

Sursa: cineainventat.ro, romanian.cri.cn, patrimoniuimaterial.md

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE