Mănăstirea „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Alba Iulia: Care este istoria așezământului

Așezământul mănăstiresc cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Alba Iulia a fost înființat în anul 1937, la o distanță de aproximativ 2 kilometri de reședința eparhială a ierarhului Ioan Stroia (episcop al Armatei).

La 24 iunie 1948, cu prilejul hramului, episcopul Nicolae Colan al Clujului – sub jurisdicţia căruia se afla atunci schitul – a așezat piatra de temelie pentru o nouă biserică, locaș care nu a mai fost ridicat datorită împotrivirii autorităților de stat. În anul 1966, egumenul schitului, părintele Grigorie, a fost silit să părăsească așezământul împreună cu întreaga obște, plecând la Mănăstirea Sihăstria.

În 1989, în vechea Cetate a Bălgradului a fost adusă o biserică de lemn din satul Acmariu, construită la 1768. Ulterior, în anul 1990, s-a hotărât reînceperea vieții spirituale a acestui așezământ monahal, emiţându-se decizia de reînfiinţare a așezământului.

În anul 1994, biserica de lemn, aflată la poalele dealului Mamut, a fost așezată în locația actuală, fiind resfințită în anul 2001 după ce a fost împodobită cu pictură în stil bizantin.

sursa: facebook Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Alba Iuliei

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE

7 ianuarie: Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

Sfântul Ioan Botezătorul a fost ultimul dintre prooroci, înainte-mergător și botezător al Domnului nostru Iisus Hristos, „cel mai mare dintre cei născuți dintre femei” (Matei 11,11; Luca 7,28), așa cum îi spune Mântuitorul.

Iisus mai afirmă că el nu este nici o „trestie clătinată de vânt”, nici un „om îmbrăcat în haine moi” (Matei 11,7-8), indicând astfel caracterul neclintit și auster al profetului.

Pomenirea sa de catre Biserica Ortodoxă se face la data de 7 ianuarie.

Pentru viața lui îngerească, Sf. Ioan s-a învrednicit să-L vadă pe Mântuitorul a Cărui cale o pregătise și să Îl boteze în Iordan, fiind atunci și martorul descoperirii Sfintei Treimi (de acest moment se face pomenire la Teofanie, 6 ianuarie).

sursa: unitischimbam.ro

foto: ziarullumina.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE

Lucruri musai de știut despre Almașu Mare

Atestat documentar pentru prima dată, în anul 1352-Nagalmas, Almașu Mare este cunoscut și datorită exploatărilor de minereuri neferoase, încă din epoca romană.

Acum 606 ani, avem atestarea documentară a prezenței vlahilor/românilor pe moșia Almașu Mare, 1418-Ville volahales Nagalmas, ca și a unei mici biserici aparținătoare confesiunii grecești (ortodoxe). Este una din cele mai vechi biserici de piatră aparținătoare ritului bizantin, din Transilvania și România.

În anii 1485 și 1511, găsim numele alternativ de Reytekalmas. În anul 1786, din cei 1.172 de locuitori, 53% erau jeleri/zsellér, 33% iobagi/jobbágy, restul nemeși și șase familii de preoți.

În evul mediu și epoca premodernă, a făcut parte din comitatul Hunedoarei/Hunyad vármegye/Hunyader Komitat (1785-1790 Hunyad vm.; 1800 In Comitatu Hunyad. Trans Marus, In Processu Almásiensi).

În anul 1900, din cei 3.286 locuitori, 3.217 erau români, 16 maghiari, 10 germani, 43 evrei şi ţigani.

Biserica „Buna Vestire”(Joseni), menționată documentar din 1418, de tip navă cu absida decroșată, având un turn-clopotniță pe partea de vest a fost, cel mai probabil, construită la sfârșitul secolului al XIV-lea (ctitorie a nobililor din Folt si Ilia/Marosillye/Elienmarkt?), sau începutul secolului al XV-lea.

Istoricul Gheorghe Petrov sugerează posibilitatea ca biserica să fi fost construită de către mineri germani, ce exploatau zăcăminte aurifere în zonă. Fostul său turn s-a prăbușit în secolul al XIX-lea și a fost înlocuit cu unul nou. A suferit transformări ulterioare. Are fragmente de picturi murale, din secolul al XVIII-lea.

Pentru acoperirea spațiilor interioare s-au folosit lespezi de gresie, care au provocat, la 1863, prăbușirea bolților sub propria greutate. În 1841, au fost adăugati contraforţi care nu au reusit sa facă faţă presiunii terenului. Foișorul cu arcade a fost amenajat, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, cu interioarele boltite și o catapeteasmă de zid. Alături de fragmentele de pictură, biserica mai păstrează si o valoroasă colectie de icoane pe sticlă provenite din centrul de la Nicula/Füzesmikola/Nichelsdorf.

Satul mai are o biserică ortodoxă (Suseni), construită între anii 1822-1826, ceea demonstrează capacitatea financiară deosebită a sătenilor. Edificiul se compune dintr-o absidă hexagonală, naos dreptunghiular, turn clopotniță cu trei niveluri, cu foișor de lemn la partea superioară, și coif piramidal de tablă. Pridvorul de pe fațada de vest a turnului, a fost adăugat ulterior. În interior, biserica a fost pavată cu lespezi de piatră.

Pictura veche, realizată de Para Vasile Zugrav, în anul 1835, se mai păstrează doar în altar, restul interiorului fiind pictat la o dată recentă (1990-1994), adică distrus, că așa știm noi să ne prețuim patrimoniul. Remarcabil este iconostasul placat cu icoane pe sticlă de Făgăraș/Fogaras/Fogarasch, realizate între anii 1834 și 1835, de Ioan Pop Zugrav.

sursa: facebook Tudor Duică

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE