Rămâi conectat

Știri

6 februarie-Ziua Roşiei Montane, cea mai veche localitate din țară, locul unde se află cel mai mare zăcământ auro-argentifer din România şi Europa

Publicat

în

Roşia Montană, cea mai veche localitate din țară. Se împlinesc 1893 de ani de la atestarea Roșiei Montane, cunoscută în antichitate drept Alburnus Maior

Roşia Montană este o localitate din Ţara Moţilor, situată în partea de Nord-Est a Munţilor Metaliferi, nu departe de oraşele Abrud şi Câmpeni, vestită prin bogăţiile de aur, argint, metale rare şi disperse, şi un patrimoniu cultural-istoric deosebit de valoros.

Aici se află cel mai mare zăcământ auro-argentifer din România şi Europa, cantonat în masivele Orlea, Ţarina, Igre, Jig, Văidoaia, Cetate, Cârnic şi Cârnicel.

Frumoasele flori de mină cu aur, argint, cristale de cuarţ sunt cunoscute în Ţară şi străinătate. O colecţie cu flori de mină şi 12 planşe cu lucrări miniere a fost prezentate, în 1899, la Expoziţia Mondială de la Paris, unde a făcut vâlvă printre organizatori şi vizitatori.
Mineritul, ocupaţia de bază a locuitorilor, se pierde în cenuşiul epocii fierului, când scito-agatârşii şi geto-dacii, primii locuitori ai acestor meleaguri, extrăgeau aurul şi argintul din aluviunile râurilor Mureş şi Arieş, din zăcămintele care aflorau la suprafaţă.
Marele istoric Herodot spunea: „Agatârşii sunt oameni înstăriţi şi poartă mult aur, locuiesc împreună ca fraţii şi nu se invidiază între ei”, iar „Geţii sunt cel mai viteaz, cel mai uman şi cel mai drept popor al Tracilor”.
Bogăţia minieră a Daciei a constituit unul din obiectivele majore pentru cucerirea ei de către Imperiul Roman (a. 106 p.Hr.). Sub ocupaţia romană (106-275 p.Hr.) mineritul a fost modernizat prin introducerea de tehnologii noi de extracţie şi prelucrare a minereului, prin specialiştii aduşi din imperiu. Zăcământul a fost deschis şi exploatat în toate perioadele istorice, printr-o vastă reţea de lucrări miniere. Multe lucrări de o frumuseţe rară s-au păstrat până în zilele noastre. La suprafaţă şi în galeriile de mină s-au păstrat vestigii ale mineritului multimilenar.
Cele mai spectaculoase descoperiri, tăbliţele cerate dacice – „cărţi din lemn” cerate, s-au făcut, între anii 1786 şi 1855, în galeriile de mină din Roşia Montană, centrul exploatărilor aurifere ale Daciei ocupate de romani. Au fost ascunse în galerii, unde condiţiile atmosferice şi de umiditate uniforme le-au ferit în parte de distrugere. Salvate după 16 veacuri, constituie un autentic „miracol” arheologic – epigrafic al Daciei romane.
Tăbliţele cerate dacice datează dintre anii 131-167 p.Hr. şi conţin texte de drept civil roman: contracte de vânzare-cumpărare, de servicii (muncă salariată), de împrumut cu dobândă, convenţii de asociere, acte ale colegiilor, dovezi de cheltuieli şi preţuri etc.. Au fost descoperite în galeriile Sfânta Ecaterina – Monuleşti şi Sfântul Iosif din Masivul Leti, Galeria Ohaba – Sfântul Simion din Masivul Cârnic şi Galeria Laurenţiu (Boaba) din Masivul Igre. S-au găsit 50 de piese, din care jumătate s-au distrus integral sau parţial, păstrându-se 25 de triptice.
Tăbliţa cerată dacică XVIII, datată 6 februarie 131 p.Hr., descoperită în anul 1854 în Galeria Ohaba – Sfântul Simion de pe versantul sudic al Muntelui Cârnic, constituie actul de naştere al Roşiei Montane. Din conţinutul acesteia se cunoaşte, pentru prima dată, toponimul localităţii ROŞIA MONTANĂ de ALBURNUS MAIOR.

Privitor la tăbliţele cerate, profesorul Ioan Baltariu, în „Tripticele din Transilvania”, afirmă că sunt „actul de naştere al Poporului Român”.
Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, mineritul a fost practicat de asociaţii particulare. În data de 17 iunie 1846, se constituie prima întreprindere minieră de stat, sub numele de „Galeria Regală Sfânta Cruce din Orlea”. De la această dată exploatarea zăcământului se face în paralel, de asociaţiile particulare şi de cele de stat. După 1 Decembrie 1918, odată cu făurirea României Mari, mina statului se organizează sub numele „Minele Statului din Roşia Montană”. La 11 iunie 1948, toate minele au fost naţionalizate şi trecute în proprietatea statului sub tutela Întreprinderii Miniere Roşia Montană.
În timp, mineritul a fost sprijinit sub diferite forme. În data de 3 aprilie 1790, a fost înfiinţat fondul pisetal Abrud-Roşia, fiind obligate să participe la casa fondului toate asociaţiile şi întreprinderile, cu 4-5 la sută din valoarea liberă a schimbării aurului. Din averea fondului se plăteau medicii şi moaşele care deserveau minerii, pensiile pentru mineri, văduvele acestora şi orfanii lor. După achitarea acestor obligaţii, din sumele disponibile s-a construit o şcoală montanistică, un spital, grânare, s-au acordat împrumuturi, au fost întreţinute lacurile (tăurile), canalele şi drumurile spre mine.
Exploatarea zăcământului s-a făcut descendent, de la suprafaţă spre adâncime, fiind nevoie de cunoştinţe tehnice avansate. Din acest motiv, la 1 septembrie 1896 ia fiinţă prima Şcoală Minieră cu durata de 3 ani. A funcţionat până în 1914, ajunul Primului Război Mondial, terminând cursurile 6 promoţii. Fiecare elev, la absolvire, primea diploma de „Conductor tehnic”. După 1 Decembrie 1918, absolvenţii şcolii au fost asimilaţi ca maiştrii, unii completându-şi studiile devenind subingineri, ingineri, practicând cu mult succes mineritul, topografia sau chiar geologia.
În toamna anului 1948, se înfiinţează Şcoala Profesională Minieră, cu durata de 2 ani, care a pregătit mineri cu o înaltă calificare. Şcoala a funcţionat până în anul 1954, terminând cursurile 5 promoţii, cu un număr de peste 300 de absolvenţi. Din rândul acestora s-au ridicat mulţi tehnicieni şi ingineri. În continuare, pentru mineri s-au organizat cursuri de calificare la locul de muncă. Personalul tehnico-ingineresc urma periodic cursuri de perfecţionare profesională în diferite centre din Ţară.
Roşienii au fost şi patrioţi înflăcăraţi, participând activ la marile evenimente istorice ale românilor transilvăneni.
Un român remarcabil, Mihăilă Gritta (1762-1832), tatăl tribunului George Gritta în revoluţia de la 1848-1849, cu 1700 kg de aur extras din mina proprie, construieşte 7 (şapte) şcoli confesionale pentru moţii din Munţii Apuseni.
În revoluţia de la 1848-1849, alături de Avram Iancu, participă şi preotul Simion Balint, cunoscut ca „mâna dreaptă a feciorului din Vidra”, sub comanda căruia au luptat tribunii George Gritta, Nicolae Mestecan şi vânător-gardistul Jurca Todor („Todoruţ”) din Roşia Montană.
Marele cărturar bucovinean Bogdan Petriceicu Haşdeu, în anul 1863 vizitează Roşia Montană, fiind primit în casa lui Simion Balint. Aici a cunoscut-o pe Iulia Faliciu, nepoata Carolinei, soţia lui Balint, cu care se căsătoreşte la 10 iunie 1865. Bogăţia în aur a Roşiei Montane i-a inspirat lui Haşdeu cunoscutele versuri: „Aţi fost vreodată la Abrud? / Acolo-s munţii o comoară / Tot dă sălbatecul ciocan / Zburând scântei ca din balaur / Se sparge bietul bolovan / Şi-atunci din el s-alege aur… ”.
În timpul Războiului de independenţă (1877-1878), Cecilia Hocman, născută Mihali, strânge ofrande pentru Armata Română. Proprietarul de mine Ioan Muntean a fost membru în delegaţia care a înaintat, la 28 mai 1892, Memorandumul la Viena.
O delegaţie numeroasă de mineri, în frunte cu preotul Nicolae Cosma, a participat la Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie 1918 din Alba-Iulia. Minerul Toma Cioara a fost ales în Sfatul Naţional Român.
În zilele de 23-24 octombrie 1981, s-a desfăşurat o serbare cultural-istorică închinată aniversării a 1850 de ani de atestare documentară a localităţii şi mineritului. Serbarea a fost onorată de prezenţa multor personalităţi, printre care acad. Ştefan Pascu şi prof. univ. Hadrian Daicoviciu. Cu acest prilej s-a inaugurat oficial „Muzeul Mineritului din Roşia Montană”, instituţie unicat care a fost şi este vizitată de numeroşi turişti din Ţară şi străinătate.
Meseria de miner s-a transmis din tată în fiu, devenind tradiţională. Roşienii, mineri de elită, au fost cunoscuţi în Ţară şi peste hotare. Între anii 1970-1980, mineri şi tehnicieni au lucrat ca specialişti în minele din Kenya, Algeria, Guineea şi Egipt. Aceştia sunt: Andrei Botar, Iacob Gruber, Gheorghe Ivăşcan, Brutus Toderaş, Francisc Vuzdugan, Pavel Mălan şi David Candin.
După 1990, activitatea minieră din Roşia Montană se reduce continuu până la închiderea minei în anul 2005. Aceeaşi soartă o au toate minele metalifere din Munţii Apuseni şi nu numai. România, cu aurul extras din perioada pre-romană şi până în perioada post-comunistă, se situa pe locul 5 (cinci) în lume. Astăzi nu se mai extrage niciun gram de aur din subsolul Ţării.

Sursa:condeiulardelean.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Știri

APRILIE, Prier: Datini, tradiții și obiceiuri românești

Publicat

în

Prier înseamnă timp favorabil, prielnic atât pentru semănatul holdelor dar și pentru turmele de animale. Datini, tradiții și obiceiuri românești, în luna aprilie

Conform tradiției populare românești, luna aprilie se mai numește și „Prier”. Această denumire populară, a lunii aprilie, provine de la verbul “a prii” și înseamnă timp prielnic pentru semănături, ori lucrări în gospodărie .

Când vremea este înșelătoare, cu timp friguros și secetos pentru lucrările de primăvară, aprilie anunță sărăcie și se numește și ”Traistă-n băț”. De fapt, în spiritualitatea populară se și spune că ”Prier priește, dar și jupuiește!”, aluzie la zilele capricioase, cu timp potrivnic lucrărilor de sezon. În această lună se continuă semănatul de primăvară, început în martie. Acum se închid țarinile, ceea ce înseamnă că oile și vitele nu mai au voie să pască libere iar pășunatul devălmaș este întrerupt pentru câteva luni, se formează turmele, se repară gardurile țarinilor, se tund oile înainte de a fi urcate la munte etc. Se mai spune, despre luna aprilie, că este o lună capricioasă în care vremea va fi ori geroasă, ori călduroasă. Totodată, în luna lui aprilie se fac prevestiri ale vremii ce va urma, astfel se nasc o parte din superstițiile acestei luni.

Dacă în luna lui Prier este vreme frumoasă și călduroasă, atunci luna mai va avea vreme rece, cu înghețuri; Dacă la Prier este vreme posomorâtă și rece, atunci luna lui mai va avea vreme frumoasă și călduroasă; Negura de la răsărit, din luna aprilie, e semn bun pentru anul în curs; Dacă în aprilie tună și fulgeră, atunci nu există motive să ne temem de ger; Vremea frumoasă din luna aprilie ne va aduce o vară furtunoasă, etc.

Veseli de 1 aprilie – superstiții de 1 aprilie

Ziua Păcălelilor şi Ziua internațională a păsărilor. Dar pe noi ne interesează primul aspect. De unde vine? Cum se … manifestă? şi ce superstiții avem de 1 Aprilie?
Ziua de 1 Aprilie a fost întotdeauna un prilej de distracție şi cum e sănătos să râzi, ne bucurăm şi noi când avem prilejul. Se pare că originile acestei zile se regăsesc, ca multe alte obiceiuri, în schimbarea calendarului gregorian. Se spune că, odată cu această schimbare, mulți nu s-au putut obişnui cu noile date ale sărbătorilor. Și atunci, în timpul lui Carol al IX-lea, mulți neadaptați sărbătoreau Anul Nou la… 1 Aprilie! Cei ce sărbătoreau astfel erau numiți „nebuni de Aprilie”. Apoi obiceiul s-a perpetuat până-n zilele noastre, pierzându-şi semnificația inițială şi păstrând doar… ”nebunia”. Pentru că e o nebunie veselă şi plăcută! Superstiţia spune că păcăleala de 1 Aprilie trebuie făcută până la ora 12:00, cele după această oră, se zice că aduc ghinion. Tot o superstiţie spune că în ziua de 1 Aprilie nu se fac căsătorii, pentru că: ori acestea nu durează, se destramă, ori soţul va fi „sub papuc”. La noi, se spune că dacă nu păcăleşti pe nimeni de 1 Aprilie, tot anul până la celălalt 1 Aprilie vei fi tu cel păcălit. Tot anul? Nu-i cam mult? Dar dacă aşa zice superstiţia, să ne grăbim să păcălim pe cineva. Pardon: ce vă spunem mai jos nu-i păcăleală.

 Sărbătoarea Floriilor – tradiții și obiceiuri

Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile este prima sărbătoare cu dată schimbătoare din calendarul anului bisericesc. Totodată, Floriile deschid ciclul sărbătorilor pascale, care se încheie la Înălțarea Domnului.  În ziua de Florii există obiceiul de a merge la Biserică cu ramuri de salcie înmugurite, pentru a fi sfințite de către preot. Conform tradiției creștine, obiceiul ne amintește de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi, când a fost întâmpinat de mulțime cu ramuri de măslin și crenguțe de palmier sau flori. Crenguțele de salcie vor fi împărțite credincioșilor ce au participat la slujba de Florii. Aceștia vor lua crenguțele acasă și le vor pune la geamuri, la uși și la porți pentru a le apăra casele de rele și necazuri. În unele zone ale țării, oamenii de la sate se încing cu ramurile de salcie, peste mijloc, deoarece se spune că acest ritual îi apără de boli și îi face mai robuști. Exista și obiceiul ca părinții sa-și lovească copiii cu nuielușa de salcie, când veneau de la biserică. Credeau că așa vor crește sănătoși și înțelepți. Oamenii le puneau și pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta să rodească. Exista credința că abia acum pomii prind putere să rodească. De aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teama ca aceștia să nu rămână fără rod. În ziua de Florii, stupii erau împodobiți cu ramurile de salcie sfințite, ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină. În unele sate, mâțișorii erau aruncați în curte când începea să bată grindina. Însă, ramurile de salcie aveau în principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate, sau erau utilizate și în scopuri terapeutice, oamenii înghițeau mâțișori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriți de diferite boli. Un alt obicei, întâlnit în ziua de Florii, este acela de a trece pe la mormintele rudelor pentru a le agăța de cruci crenguțele de salcie, astfel aceștia vor ști că Paștele se apropie. Tot în ziua de Florii, șnurul de mărțișor se va agăța într-un copac înmugurit sau înflorit pentru a avea sănătate și belșug în anul ce urmează. Totodată, ziua de Florii este prilej de sărbătoare pentru cei cu nume de flori, deoarece își serbează onomastica.

Obiceiul Lazaritelor

Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a înviat pe Lazăr. Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. În popor se crede că Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvară. Potrivit tradiției, într-o sâmbătă Lazăr a plecat cu oile la păscut, lăsând-o pe mama sa să facă plăcinte. Urcând întru-un copac să ia muguri pentru animale, își aduce aminte de plăcinte. Se grăbește să coboare, cade și moare. Potrivit legendei că Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor, exista obiceiul ca în această sâmbătă, femeile de la țară să facă ofranda de pomenire a morților împărțind plăcinte de post. Profesorul Ion Ghinoiu afirma că în ajunul sau sâmbăta Floriilor, se efectua un ceremonial complex, numit Lazarita, care era structurat după modelul colindelor. Ion Ghinoiu afirma că    Lazarita era un ceremonial la care participau numai fetele. „Una din fete, numita Lazarita, se îmbrăca în mireasă și colinda împreună în fața ferestrelor caselor unde au fost primite. Lazarita se plimba cu pași domoli, înainte și înapoi, în cercul format de colindătoarele care povestesc, pe o melodie simpla, drama lui Lazăr sau Lazarica: plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunza, moartea neașteptată prin căderea din copac, căutarea și găsirea trupului neînsuflețit de către surioarele lui, aducerea acasă, scăldatul ritual în lapte dulce, îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci”.

 Sărbătoarea dinților

Ziua de 11 aprilie este dedicată Sfântului Antipa, despre care oamenii din popor cred că vindecă durerile de dinți și măsele. Sfântul Antipa s-a rugat pentru cei care îi vor face pomenire să fie feriți de patimi și de alte boli, între care și nesuferita durere a dinților.

  Sursa:azm.gov.ro, sursa foto:dragusanul.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Ziua Păcălelilor: Originea acestei zile și cum este sărbătorită în alte țări. Nimeni nu are voie să se supere pe 1 aprilie

Publicat

în

De Ziua Păcălelilor nimeni nu are voie să se supere: Care este originea zilei

În fiecare an, la 1 aprilie, oamenii din lumea întreagă marchează Ziua păcălelilor, cunoscută și ca Ziua păcălitului sau Ziua nebunilor, când fiecare încearcă, cu mai mult sau mai puțin succes, să-i facă o șotie colegului, prietenului, vecinului, unui membru de familie, mai exact, toată lumea păcălește pe toată lumea.

Celebrarea Zilei Pacalelilor isi are originile in Franta, in secolul al XVI-lea, cand a fost adoptat calendarul Gregorian, care a mutat Anul Nou de la 1 aprilie la 1 ianuarie. Vestea noului calendar s-a raspandit incet iar cei care continuau sa sarbatoreasca anul nou de 1 aprilie era considerati ″pacalitii de 1 aprilie″.

In Franta, 1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR, este numita Poisson d’Avril, adica „pestele de aprilie”, cu referire la un peste tanar, usor de capturat. Francezii obisnuiesc sa-si pacaleasca prietenii lipind-le pe spate un peste de hartie. In momentul in care cineva descopera farsa, acesta trebuie sa strige „Poisson d’Avril!”.

Timp de 200 de ani, practica farselor de 1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR, s-a raspandit in Anglia si in Statele Unite. Toate farsele trebuie sa fie facute pana la ora pranzului. Orice farsa facuta dupa aceasta ora va aduce ghinion farsorului.

ZIUA PACALELILOR, 1 APRILIE – Cei care nu raspund cu zambetul pe buze unei farse facute de vor fi urmariti de ghinion tot anul. Barbatii pacaliti de o femeie frumoasa de Ziua Pacalelilor vor ajunge sa o ia de nevasta, sau, daca barbatul este casatorit, cei doi vor ramane prieteni foarte buni.

Originea acestui obicei nu este cunoscută cu exactitate. Unii consideră că aceasta este legată de schimbarea anotimpului, în timp ce alții cred că provine de la adoptarea noului calendar. Ipoteza acceptată de majoritate, însă, susține că obiceiul păcălelilor de 1 aprilie a apărut în vestul Europei, pe la jumătatea secolului al XVI-lea, conform site-ului www.infoplease.com. În vechiul calendar iulian, Anul Nou se sărbătorea la 1 aprilie, dar în 1582, papa Grigorie al XIII-lea a făcut trecerea de la vechiul calendar iulian la noul calendar, care avea să-i poarte numele — calendarul gregorian, sărbătoarea Anului Nou mutându-se de atunci pe 1 ianuarie. Oamenii au avut probleme în a se obișnui cu noua dată a acestei sărbători și au continuat să-și trimită felicitări și să-și facă urări tot pe 1 aprilie. Cei care continuau să sărbătorească Anul Nou la 1 aprilie au fost numiți „nebuni de aprilie”, de unde și denumirea de Ziua nebunilor (April Fools’ Day) sau Ziua păcălelilor. Cu timpul, felicitările trimise pentru Anul Nou la 1 aprilie au început să fie considerate farse, fiind însoțite adeseori de cadouri hazlii, relatează Agerpres.

Ziua de 1 aprilie este recunoscută ca Zi a păcălelilor în majoritatea țărilor lumii. Marcată mai întâi în Europa, a trecut peste ocean și s-a răspândit apoi în majoritatea țărilor de pe glob. Este totuși sărbătorită cu preponderență în Europa și în America și mai puțin de civilizațiile orientale.

La noi în țară, Ziua păcălelilor se sărbătorește începând cu secolul al XIX-lea. Potrivit site-ului www.istorie-pe-scurt.ro, se obișnuiește ca farsele să fie făcute până la ora prânzului, altfel acestea aduc ghinion păcăliciului. Tradiția spune că dacă o fată frumoasă reușește să te păcălească, trebuie să o iei de nevastă sau măcar să fii prietenul ei. Dar nu este indicat să te căsătorești la 1 aprilie, pentru că bărbatul însurat în această zi va fi toată viața sub papucul nevestei. Copiii născuți la 1 aprilie vor avea succes pe aproape toate planurile, dar ar fi bine să stea departe de jocurile de noroc.

Prin celebrarea acestei sărbători, ziua de 1 aprilie devine un prilej de bucurie și de distracție pentru toți cei care au simțul umorului, sau, așa cum spunea scriitorul Mark Twain, „ziua de 1 aprilie este ziua în care ne amintim ce suntem în celelalte 364 de zile ale anului”.

Alte superstitii de 1 APRILIE – ZIUA PACALELILOR:

=> In regiunea Tirol, din Elvetia, un manunchi de paie este ingropat de 1 APRILIE, pentru ca recolta sa fie bogata in sezonul urmator.

=> Copiii nascuti de  ZIUA PACALELILOR vor fi norocosi in afaceri, dar vor fi urmariti de ghinion la jocurile de noroc.

=> Indragostitii nu ar trebui sa se casatoreasca pe 1 APRILIE, pentru ca mariajul nu va functiona, ori pentru ca femeia va fi “cocosul” in familie.

=> Cel care nu va pune la cale o farsa de ZIUA PACALELILOR va fi pacalit pentru tot restul anului.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba: Licitație pentru achiziții de peste 2,8 milioane de lei

Publicat

în

Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba

Serviciul de Ambulanță Județean Alba a lansat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) o procedută de achiziție derulată în cadrul unui amplu proiect de digitalizare finanțat prin PNRR.

Achiziția are o valoare totală estimată de peste 2,8 milioane de lei.

Serviciul de Ambulanță Județean Alba a semnat, la sfârșitul lunii septembrie 2024, contractul de finanțare pentru implementarea proiectului ”Digitalizarea Serviciului de Ambulanță Județean Alba”.

Scopul proiectului este implementarea unui sistem informatic integrat printr-un ansamblu arhitectural digital ce îmbină în mod armonios echipamentele hardware și aplicațiile software.

Obiectivele proiectului sunt îmbunătățirea/dezvoltarea rețelelor de comunicații și a infrastructurii IT și hardware la nivelul instituției și implementarea unui software non-clinic integrat și interoperabil.

Achiziția în curs cuprinde echipament si accesorii pentru computer, computere portabile, computer de birou, surse de alimentare electrică continuă, echipament de rețea, pachete software pentru editare de text, servere și servicii de instalare de computere și de echipament de procesare a informațiilor.

Data limită pentru primirea ofertelor este 28 aprilie.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Politică

Administrație

Știri din Alba

Educație și Cultură

Eveniment

Sănătate

Social Economic

Divertisment

Stiri din alte ziare

  • Alba Iulia
  • Abrud
  • Aiud
  • Blaj
  • Campeni
  • Cugir
  • Sebes
  • Ocna Mures
  • Teius
  • Zlatna

Articole Similare

radiounireafm, radio alba iulia, radio alba