Dincolo de seriile povești pentru copii și legende, de Harry Potter, Lord of the Rings, Hunger Games, Divergent, Twilight, Percy Jackson, The Chronicles of Narnia, The Da Vinci Code sau ecranizări după minunații Dostoievski, Tolstoi, Shakespeare, Austen, Brontë, Hugo, King, K. Dick, Rice, Carroll, Hosseini, Dahl, Pullman, Gaiman, Crichton, Orwell, Ishiguro, Capote, Palahniuk, Foer, Eugenides până la Stieg Larsson și E.L. James, multe cărți și-au deschis paginile în filme de succes, unele chiar bune.

Mariajul dintre film și carte nu s-a bazat doar pe interes (popularitatea autorului, miză comercială, inspirație), ci și pe emoție, iar cele mai reușite combinații au rămas referințe în popcult.

Iată 40 dintre reușite:

Gone With The Wind (1939)

Publicată și reeditată în toate limbile, cartea de Pulitzer a lui Margaret Mitchell a făcut înconjurul bibliotecilor adulte, iar filmul cu Vivien Leigh, Clark Gable și Olivia De Haviland e unul dintre cele mai cunoscute din istorie. Și n-a fost ușor de făcut (mai ales că producția a început cu 2 ani mai târziu, din cauza programului încarcat al lui Gable). Replicile lui Scarlet O’Hara au ajuns meme-uri, dar niciuna dintre ele nu menționează că a avut copii cu fiecare din cei trei soți și puțini au bagat în seama războiul, copleșiți de suferința în amor.
Puteți comanda cartea aici.

The Wizard of Oz (1939)

Cartea lui L. Frank Baum despre aventurile lui Dorothy, fetița din Kansas transportată de o tornadă într-un loc fermecat unde se allege cu pantoofi noi și prirteni cu probleme pe care vrea să-i ajute, sperând că astfel va ajunge și ea acasă cu câinele ei, a devenit un film iconic în care Judy Garland cântă și dansează sublim. Doar că în film pantofii sunt roșii, iar în carte, argintii. (Puteți găsi cartea și aici)

Mildred Pierce (1945)

Înainte de miniseria minunată din 2011 cu Kate Winslet, Guy Pearce și Evan Rachel Wood, romanul lui James M. Cain a fost ecranizat  în 1945 de Michael Curtiz. Pentru rolul lui Mildred, actrița Joan Crawford a primit un Oscar și pe bună dreptate: a reușit ca nimeni alta să întruchipeze toate încercările prin care trece o femeie divorțată care nu mai vrea să fie casnică, își deschide un restaurant și încearcă să țină și familia în frâu, mai ales o fiică răzgâiată pe nume Veda. Cronologia cărții nu se regăsește în filmul care folosește vocea lui Mildren ca voiceover, așa că lectura și filmul nu se suprapun, dar rezultatul e lăudabil.
Cartea e disponibila aici.

Brighton Rock (1948)

John Boulting reușește un film excelent după romanul în care Graham Greene urmărește traseul violent al lui Pinkie Brown, un mardeiaș care ucide un journalist și se căsătorește cu o chelneriță care ar fi putut să o ajute pe prietena jurnalistului să afle adevărul, iar apoi e nevoit să lupte pentru supremația în gașcă.  Lord Richard Attenborough e fantastic și interpretarea lui mult peste cea a lui Sam Riley în remake-ul din 2010, iar atmosfera gangsterească din Brighton e fix cea pe care majoritatea cititorilor au confirmat că și-au imaginat-o. Cartea e disponibilă aici.

The Bridge On The River Kwai (1957)

Flmul regizat de David Lean după cartea lui Pierre Boulle, prizonier de război, publicată în 1952, a primit la Oscarurile din 1958 cele mai importante 7 premii (cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun scenariu, cel mai bun actor în rol principal, cel mai bun montaj, cea mai bună imagine, cea mai bună coloană sonoră). Povestea prizonierilor de război britanici (Alec Guinness, William Holden, Jack Hawkins) obligați de armata imperial japoneză să muncească între 1942-1943 la construcția Burma Railway, neștiind că Aliații plănuiesc să arunce podul în aer, a devenit astfel un film cult clasic de revăzut în orice an și orice sezon. Cu mențiunea că finalul cărții are altă încărcătură… (Comandă cartea)

The Birds (1960)

Cu siguranță sunt mai puțini cei care știu de nuvela lui Daphne Du Maurier decât cei care au auzit măcar tangențial de capodopera maestrului suspansului, Alfred Hitchcock. Comunitatea terorizată de un stol de păspri ucigașe  nu se afltă în Cornwall ca în carte, ci în Bodega Bay, California, dar umorul negru și teroarea se împletesc la fel, și-ți populează atât coșmarurile cât și referințele cinematografice la cadre pe care n-ai cum să le uiți.

Psycho (1960)

Acesta nu e un roman de Stephen King, ci de Robert Bloch, unul dintre primii membri Lovecraft Circle, autor al mai multor romane bune – The Kidnapper, The Star Stalker, Night-World, Strange Eons. Dar imaginarul lui Alfred Hitchcock te poate conduce pe căi nebănuite, după ce-a creat iconicul portret al lui Norman Bates, băiatul mamei… și celebrul țipăt din cadă al lui Marion Crane (Janet Leigh). Bates e slab în film și obez bețiv în carte, tâmp în film și pasionat de lectură (în special ocultă) în carte, dar în rest, frica e cam pe-acolo.

To Kill A Mockingbird (1962)

Cartea publicată în 1960 pentru care Harper Lee a câștigat unui premiu Pulitzer e una din lecturile de captain din literature americană. Povestea avocatului Atticus Finch care își asumă misiunea a de apăra un bărbat de culoare din Maycomb, Alabama, acuzat pe nedrept de viol se regăsește atât pe lista lecturilor obligatorii, cât și pe lista filmelor musai de văzut în viață.  Finch e numele de fată al mamei autorului, care în 1919 a apărat doi tipi de culoare acuzați de crimă. Finch e personajul care i-a adus lui Gregory Peck un Oscar pentru cel mai bun actor. Finch e modelul luptătorului pentru dreptate, în ciuda prejudecăților și agresivității publice. Iar filmul care-a avut parte de 3 premii Oscar poate călători oricând în orice școală, birt sau parlament, dar nu-l mai cheamă nimeni decât pe canale tv obscure.

The Graduate (1967)

Romanul publicat în 1963 de Charles Webb, proaspăt ieșit de pe bănncile facultății, a dat literaturii americane, filmului și muzicii un personaj arhetip: Mrs Robinson, femeia adultă și seducătoare care poate suci capul unui adolescent impresionabil și intelectual. Webb nu s-a bucurat de atenția pe care a primit-o după ecranizarea lui Mike Nichols, cu Dustin Hoffman, Anne Bancroft și Katharine Ross în rolurile principale (absolventul Ben Braddock, iubita în vârstă și fiica acesteia), pentru că voia să fie luat în serios ca artist. Poate de-asta și unul din copiii lui a avut mai târziu un performance în care îi mânca romanul cu sos de merișoare, cine știe…
În timp ce Webb a primit 20.000 de dolari pentru drepturile de autor și o compensație de 10.000 de dolari mult mai târziu, de la producător, filmul a avut un succes nebun. Ca Webb când s-a prins în 2006, sărac lipit pământului, că nu-și poate publica în întregime continuarea, Home School, decât dacă găsește o editură care să plătească o sumă pentru drepturi către compania franceză care deține atunci drepturile pentru The Graduate și orice sequel… Totul a fost bine, până la urmă, mai mult pentru filmul care i-a adus lui Nichols (un Oscar pentru cea mai bună regie), care e destul de apropiat de litera cărții și mult mai cunoscut decât aceasta.

A Clockwork Orange (1971)

Satira distopică publicată de Anthony Burgess (scriitor, compozitor și critic literar britanic) în 1962 (disponibilă aici) e cea mai cunoscută lucrare a acestuia, iar flerul și talentul lui Stanley Kubrick au contribuit la succesul unui film care sfidează normele morale și pune altfel în discuție violența, într-un mod pe care autorul cărții îl consideră „minunat și periculos, în același timp”, deși deplânge faptul că versiunea americană care stă la baza filmului perpetuează confuzia, lipsită fiind de ultimul capitol (21, vârsta majoratului), așa cum el însuși acceptase la vremea aia, având nevoie de bani. Așa se face că romanul (la baza căruia a stat un episod dramatic din viața soției autorului – jefuită și violată în Londra de niște dezertori din armata americană, în timpul celui de-al doilea război mondial) care explorează moralitatea și liberul arbitru, a ajuns un film cărui acțiune se învârte în jurul antieroului Alex  – portretul „celui care nu mai simte”.

The Godfather (1972)

Cartea citită de toți băieții, la bătaie în popularitate cu Shogun, l-a făcut celebrul pe autorul Mario Puzo, dar mai bogat pe Francis Ford Coppola. Combinațiile familiei Corleone în New York au făcut înconjurul mapamondului ambulate într-una din cele mai cunoscute și appreciate pelicule din toate timpurile. Al Pacino și Marlon Brando fac niște roluri monumentale în filmul care se bucură de 9.2 pe imdb și care lasă la o parte povestea devenirii lui Don Vito Corleone, care a stat apoi la baza sequelului.
Filmul a primit în 1973 trei premii Oscar – pentru cel mai bun film, cel mai bun scenarriu adaptat și cel mai bun actor în rol principal.

Jaws (1975)

Unul din cazurile fericite în care autorul cărții a semnat și scenariul, Jaws e reper popcult de netăgăduit. Inspirat de povestea unui orășel terorizat prin 1916 de prezența unui rechin alb în apropiere, Peter Benchley a continuat să se documenteze și a descoperit că mai mulți rechini albi fuseseră capturați prin anii 60 în zona Long Island de căpitanul Frank Mundus, iar în 1964, tot pe-acolo, un pescar prinsese un rechin alb de peste 2 tone. Așa că, încercând să iasă din sărăcie și fiindcă editorului i-a plăcut universul ăsta, a scris Jaws.
La aproape un an de la publicare, romanul său s-a transformat, cu ajutprul co-scenaristului Carl Gottlieb în filmul lui Steven Spielberg într-un univers care-a lăsat mafioțeala din carte deoparte și s-a concentrate pe efecte, actori simpatico (Roy Scheider, Robert Shaw și Richard Dreyfuss) și o coloană sonoră demențială (semnată de John Williams). Cartea avusese 44 de săptămâni în topul bestseller-urilor, iar filmul a avut un success enorm (și încasări de peste 470 de milioane de dolari). Iar Benchley, care apăruse în Jaws în rolul unui reporter pe plajă, a dus-o apoi și mai bine cu ecranzările după The Deep, The Island, Beast și White Shark.

One Flew Over The Cuckoo’s Nest (1975)

Celebrul roman pe care Ken Kesey l-a publicat în 1962, urmare a reacției sale viscerale la modul în care erau tratați pacienții într-o clinică psihiatrică din California, s-a transformat într-un film care l-a îndepărtat pe autor pe parcurs, dar a avut parte de un success răsunător și a câștigat 5 premii Oscar (primul film în 41 de ani care a triumfat la categoriile principale – cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun actor în rol principal – Jack Nicholson, cea mai bună actriță în rol principal – Louise Fletcher).

Regizorul Milos Forman și-a dorit alt stil narativ, chiar dacă a filmat tot în Salem, Oregon, cu accent pe nervosul și arestatul Randle McMurphy (Jack Nicholson) care, ajuns într-o clinică de boli mintale, ca să scape de închisorare, le face zile fripte tuturor și vede în asistenta Ratched simbolul birocrației și al opresiunii împotriva căreia reușește să-i pornească și pe ceilalți pacienți, după partied de poker, pescuit, bătăi, mită, sfârșind înfiorător…

Cum ar fi arătat filmul cu Kirk Douglas în rolul principal n-o să știm niciodată, dar faptul că i-a cedat drepturile de producție lui Michael Douglas, care nu l-a considerat potrivit , gândindu-se initial la James Caan, Marlon Brando și Gene Hackman, în vreme ce Forman îl avea în minte pe Burt Reynolds, ne indică provocările de casting. Pentru rolul principal, Louise Fletcher a participat la casting cu o săptămână înainte de începerea filmărilor, după ce anterior fuseseră refuzate Jane Fonda, Angela Lansbury, Anne Bancroft, Colleen Dewhurst, Geraldine Page și Ellen Burstyn.

Cartea și filmul sunt două experiențe diferite, ambele provocatoare și captivante, lectura fiind indicate înaintea vizionării.

Midnight Express (1978)

Oliver Stone a adaptat la aproape un an de la publicare cartea lui Billy Hayes – Midnight Express – povestea inspirată din experiența personală a autorului, evadat dintr-o închisoare  din Turcia.  Regizorul Alan Parker a preferat o variantă în care persoajul principal, interpretat de Brad Davis, e condamnat și întemnițat pentru tentativă de contrabandă cu hașiș într-un alt loc decât cel din carte, unde au loc scena extrem de violente și în plus, ucide un guardian înainte de evadare.
Evident că tot lectura trebuie să primeze, completată apoi de experința filmului a cărui coloană sonoră, recompensată cu un premiu Oscar, este semnată de Giorgio Moroder.

The Shining (1980)

Jack Nicholson, Shelley Duvall și Danny Lloyd impart Gloria în filmul lui Stanley Kubrick  după romanul lui Stephen King despre propria sa luptă cu alcoolismul. Doar că filmul e destul de departe de cartea din care păstrează personajul principal – scriitor și demonii lui și allege un alt final care implică urmărire cu topor în loc de explozie de boiler, așa că fanii lui King n-au cum să se bucure, dar cinefilii îl pot omagia pe Kubrick pentru curaj și poezie horror.
Parcă mai bine-i iese lui Kubrick la fel de celebrul Full Metal Jacket (1987) adaptarea dupa nuvela lui Gustav Hasford, dar și acolo lectura e relevantă înaintea vizionării.

Sophie’s Choice (1982)

Romanul americanului William Styron, publicat în 1979, e o poveste spusă de un scriitor debutant, Stingo, despre o poloneză catolică, supraviețuitoare din lagărul Auschwitz și iubitul ei evreu, Nathan, a cărui obsesie pentru Holocaust le ruinează relația.  Titlul filmului, devenit expresie utilizată deseori pentru a defini sau marca idea unei alegeri imposibile, se regăsește și în fibra filmului pentru care Meryl Streep a luat un Oscar (cea mai bună actriță în rol principal), însă, scena din carte ce poate oferi motivația gestului ei final lipsește din film, așa că e important să aveți lectura pregătită.

 The Color Purple (1985)

11 nominalizări la Oscar și un glob de aur pentru Whoopi Goldberg aflată la debut l-au mulțumit pe Steven Spielberg pentru succesul adaptării cărții scrise de Alice Walker cu 3 ani mai devreme. Dacă romanul urmărește viețile femeilor din scrisorile în care tânara Celie își descrie necazurile din Georgia rurală, filmul lasă căutarea identității deoparte, punctează relațiile dintre personaje și insistă pe drama abuzului și pe suferință, iar Danny Glover și Oprah Winfrey completează peisajul și mesajul.

The Silence Of The Lambs (1990)

Thomas Harris e unul din autorii americani care s-a bucurat de succes comerciat, după ecranizarea tetralogiei Hannibal Lecter care s-a întins între 1981-2006. Filmul adaptat după cartea publicată în 1988 se numără printer cele 3 titluri care au câștigat cîte un Oscar la fiecare din cele mai importante 5 categorii și lasă moștenire una din cele mai impresionante lecții de actorie pentru un personaj negativ, interpretat de Anthony Hopkins. Generații întregi laudă castingul și inspirația de-a o avea pe Jodie Foster în rolul lui agentei FBI Clarice Starling, iar autorul a mers și mai departe, susținând că filmul plin de suspans regizat de Jonathan Demme e mult mai bun decât romanul. Așa că decizia de lectură vă aparține…

 Goodfellas (1990)

De la Wise Guy a lui Nicholas Pileggi până la Goodfellas al lui Martin Scorsese, povestea familiei Lucchese a suferit niște transformări importante. Dar e poate cel mai bun loc în care-l puteți vedea pe Ray Liotta înfruntându-l pe Robert De Niro și  pe Joe pesci într-un rol de Oscar. Improvizația din film nu dăunează firului epic al romanului, iar lectura se potrivește mănușă.

 Of Mice and Men (1992)

John Malkovich face un rol monumental în adaptarea lui Gary Sinise a cărții publicate de John Steinbeck în 1937. Romanul e mult peste film și va rămâne unul din cele mai appreciate din istoria literaturii, în special pentru felul în care prind viață muncitorii George Milton și Lennie Small, dar nici filmul nu e de lepădat. Merge înainte de BAC…

 Schindler’s List (1993)

Cartea australianului Thomas Keneally e umbrită de succesul filmului care-a povestit lumii cum un nazist a ajutat mai mulți evrei într-un lagăr de concentrare și i-a oferit lui Liam Neeson un loc de seamă în rândul actorilor de la Hollywood.
Chiar dacă a transformat sau completat destule lucruri din carte, nimic nu e alterat sau nelalocul lui în filmul cu care Spielberg a rupt gura târgului, și-a umplut tolba de premii Oscar și nu numai, lăsând lumii un film revăzubil la orice vârstă și de orice generație.

The Shawshank Redemption (1994)

De la „Rita Hayworth And The Shawshank Redemption”, una din nuvelele din Different Seasons a lui Stephen King, Frank Darabont a făcut un film în care Tim Robbins strălucește în rolul lui Andy Dufresne, bacher închis pe nedrept și chinuit în pușcărie. Dar la vremea aceea, în ciuda celor 7 nominalizări la Oscar, a fost o catastrofă la box office. Lumea l-a descoperit pe Morgan Freeman și i-a reținut de aici vocea senzațională, căutând-o peste tot… și nimănui nu-i pasă că filmul la care se uitau prizonierii în carte nu era Gilda, ci The Long Weekend. Pentru acuratețe, lecturați și vizionați în ce ordine doriți.

Forrest Gump (1994)

Romanul lui Winston Groom, publicat în 1986, a devenit una dintre cele mai cunoscute și citate povești cinematice, cu Tom Hanks în rolul unui tânăr care depășete toate obstaacolele condiției sale paralitice devenind un adevărat erou. “Run Forrest! Run!” s-a strigat și la câștigarea celor 6 premii Oscar, și după încasările de peste 678 de milioane de dolari, răsunând în memoria pocult în rândul cinefililor și cititorilor, depotrivă.

Casino (1995)

A doua colaborare dintre autorul Nicholas Pileggi și regizorul Martin Scorsese și un evident succes la box office, filmul spune povestea unui infiltrate în Vegas de mafioți pentru a supraveghea bunul mers al operațiunilor în cazinori. Tot cu Robert De Niro filmul simplifică viziunea cărții, așa că dacă vreți mai multă substanță, lectura este esențială.

The English Patient (1996)

Un titlu care nu lisește din niciun top care menționează filmele cult, Pacientul Englez e o adaptare a romanului în care Michael Ondaatje pictează tablourile de dragoste dintre o asistentă și un acient, în timpul al doilea război mondial.

Regizorul Anthony Minghella s-a folosit de flachback-uri inspirate pentru a duce povestea pe marile ecrane și areușit să îți mențină un loc cald în istoria cinemaului modial cu aces succes la care au contribuit Ralph Fiennes, Juliette Binoche, Willem Dafoe și Kristin Scott Thomas, toți premiați cu Oscar.  Dacă vreți mai multă dragoste, trebuie totuși să citiți cartea.

 Trainspotting (1996)

Una dintre cele mai bune ecraanizări britanice se datorează prieteniei dintre scriitorul Irvine Welsh și regizorul Danny Boyle care a văzut în romanul de debut al acestuia un diamant pe care l-a făcut să strălucească în noroi, toalete și fiecare replica a senzaționalilor Ewan McGregor și Robert Carlyle. Vocea filmului e unică, dar vocile personajelor din carte te bântuie și te determină la recitire.

Jackie Brown (1997)

Quentin Tarantino a citit Rum Punch de Elmore Leonard și a făcut cum l-a dus mai bine intuiția: a schimbat numele și etnia personajului principal – stewardesă care face pe cărușa pentru un traficant de arme pe care vrea apoi să-l jefuiască atunci când intuiește că vrea să o lichideze de frică să nu ciripească poliției care-o prinsese la înghesuială – a coafat câteva sceva și le-a combinat cu stil într-un film care poate trece oricând proba timpului. Pam Grier și Samuel L Jackson, Michael Keaton, Robert De Niro și Bridget Fonda, alături de mulți alții au parte de roluri bine scrise cu care reușesc să impresioneze.

 L.A. Confidential (1997)

Regizorul Curtis Hanson  și scenaristul Helgeland au lăsat deoparte multe personaje interesante din romanul lui James Ellroy (situate după The Black Dahlia, The Big Nowhere și înainte de White Jazz), dar au reușit să construiască un univers în care corupția și celebritatea sunt ingredientele aerului în care vibrează Los Angelesul anilor 50 iar personajele interpretate de Kevin Spacey, Russell Crowe, Guy Pearce și Kim Basinger îi colorează antrenul. Pentru mai multe scene cu cei trei polițiști, fiecare cu nebunia lui, citiți cartea.

 Fight Club (1999)

Un alt film care nu lipsește din topurile recomandărilor de vizionare, Fight Club n-a făcut mare brânză la capitolul încasări, deși zeci de mii de cinefili s-au încolonat în parpalace la cozi și au ieșit din cinematografe cu gândul de-a găsi și ei un subsol în care să-și spună și să-și dea câte una după ceafă, după care să se spele cu săpun de mai multe ori până le vine somnul, să scuture demonii.
Că-n film e plajă și că-n carte e avion, locul în care povestitorul (Edward Norton) îl întâlnește pe Tyler Durden (Brad Pitt), nu contează, important e că romanul de debut al lui Chuck Palahniuk a adus lumea în librării și i-a făcut bine-n carieră scriitorului și i-a adus lui David Fincher bucuria de se anumăra printre cei mai apreciați regizori ai generației sale.

The Green Mile (1999)

Romanul lui Stephen King, adaptat de Frank Darabont, e mult mai succulent decât filmul care-i ia numele. Dar Tom Hanks și Michael Clarke Duncan fac echipă bună într-un film cu patru nominalizări la Oscar despre întorsăturile vieților unor condamnați la moarte despre care vorbește gardianul care le decoperă poveștile. Se păstrează culoarea linoleumului care dă porecla închisorii Cold Mountain și mult din atmosferă, dar realismul magic din cărțile lui King e greu de repodus cinematic, așa că sursa dublă e recomandabilă pentru experiența completă.

 American Psycho (2000)

Un afacerist criminal în serie jucat de Christian Bale. Se completează distribuția cu Justin Theroux, Chloë Sevigny, Reese Witherspoon, Jared Leto, Willem Dafoe și mulți alții. Se vede de mai multe ori. S-a gândit bine Mary Harron cum să-și pună în valoare actorii în filmul la care a muncit și la scenariu, alături de Guinevere Turner, după romanul omonim al lui Bret Easton Ellis. Destule voci susțin că în carte parcă e mai patina violență, așa că lecturați și opinați… După care porniți un binge cu „Alias Grace”, serial regizat tot de Harron, la 17 ani distanță.

 The Pianist (2002)

Pentru regizorul Roman Polanski, cartea memorialistică a lui Władysław Szpilman, publicată în 1946 a fost un vehicul în care a capitonat și experiențele personale în ghetourile poloneze și cu care a primit ovații din partea criticilor de film.

Drama pianistului evreu Wladyslaw Szpilman trecută prin toate culorile întunericului între 1939-1945 și purtată apoi toaată viața, până în 2000, i-a adus lui Adrien Brody premiul pentru cel mai bun actor și regizorului un Palme d’Or. Și pe bună dreptate.

 Atonement (2007)

Filmul lui Joe Wright ce pornește de la romanul omonim al lui Ian McEwan, inspirat de What Maisie Knew a lui Henry James spune la a treia mână povestea sensibilei copile de 13 ani Briony Tallis (Saoirse Ronan) care-și suprinde sora (Keira Knightley) cu iubitul (James McAvoy) în niște momente intime care-i stârnesc avalanșe de întrebări și decizii chinuitoare aducătoare de suferință și acuzații nefondate.
Cărțile și filmul nu-s la ani lumină unele de altele, dar atmosferaa peliculei e una de testat oricând, mai ales datorită coloanei sonore pentru care Dario Marianelli a primit un premiu Oscar.

 No Country For Old Men (2007)

Dacă ați citit romanul publicat de Cormac McCarthy în 2005, v-ați prins că filmul păstrează majoritatea dialogurilor, nealterate, ceea ce e mare lucru pentru o ecranizare. Ethan Coen și Joel Coen s-au ocupat și de regie și de scenariu, reușind să facă din personajele actorilor Tommy Lee Jones, Javier Bardem, Woody Harrelson și Josh Brolin partituri la fel de admirabile ca peisajele, chiar dacă, de fapt, au renunțat la multe pasaje relevante din roman. Fuga unui om pentru a-și apăra propria viață după o accidentală întâlnire cu un purcoi de bai pe lângă Rio Grande e un concert care pentru unii poate părea extrem de plictisitor, dar pentru Academia americană a fost motivația acordării de Oscar pentru cel mai bun film, regie, scenariu și cel mai bun actor în rol secundar. Așa cum Martin Scorsese le-a trimis regizorilor cartea prin poștă, puteți face la fel pentru prieteni la câte-o aniversare.

 The Lovely Bones (2009)

Toate cadrele cu Saoirse Ronan din filmul regizat de Peter Jackson sunt triste poezii, iar Mark Wahlberg, Rachel Weisz, Susan Sarandon, Stanley Tucci, Michael Imperioli și Rose McIver Rose alcătuiesc o distribuție superbă prin intermediul căreia, povestea cărții lui Alice Sebold (disponibila aici) curge liniștit printre dorința adolescentei care-și dorește, de dincolo de moarte, răzbunare, dar și iubire în familia pe care-a parasit-o prea devreme. Aici sigur vă ajunge filmul, dar lectura e un cadou superb.

 Water for Elephants (2011)

Romanul scris de Sara Gruen în care-și istorisește memoriile Jacob Jankowski, un nonagenar care locuiește într-u azil, a devenit un film delicat regizat de Francis Lawrence, în care Robert Pattinson, la puțină vreme după Twilight, arată că poate să joace la fel de bine ca Reese Witherspoon și Christoph Waltz. Salturile în copilărie, adolescent, maturitate îl duc pe Jacob din camera lui în tot felul de aventuri și colțuri ale amintirilor, parcursul lui din școala veterinară la circ și apoi prin într-un amantlâc care-i schimbă viața, făcând deliciul amatorilor de drame siropoase. Congruentă cu cartea, filmul e un cadou decent într-o seară friguroasă.

Tinker Tailor Soldier Spy (2011)

Regizorul Tomas Alfredson pare să fi citit de mai multe ori romanul lui John le Carré și să fi văzut și serialul din 1979, iar Gary Oldman e un George Smiley ca-n visele thriller. Colin Firth, Tom Hardy, John Hurt și Benedict Cumberbatch îl secondează într-o distribuție ân care s-a strecurat și autorul, într-un cameo. De citit și de revăzut cu prietenii oricând.

 Marele Gatsby (2013)

Trecutul și prezentul lui Nick alături de vecinul său milionar, Gatsby, amantul verișoarei lui Daisy, combinate flamboaiant de Baz Luhrmann din excepționalul roman al lui F. Scott Fitzgerald alcătuiesc un film în care Leonardo DiCaprio, Carey Mulligan, Joel Edgerton și Tobey Maguire au loc să strălucească, dar nu lasă loc pentru imaginație. Filmul nu-I o capodoperă pe măsura romanului, dar își justifică pe deplin succesul de box office.

Gone Girl (2014)

Încă un succes marca David Fincher după un roman bun care scotocește prin viața unui bărbat căruia îi dispare soția.  Rosamund Pike (aleasă după retragerea lui Reese Witherspoon, care e producător al filmului) și Ben Affleck sunt laa fel de tulburați ca eroii cărții, densitatea aerului pare identică și suspansul dozat cum trebuie, poate și pentru că autoarea Gillian Flynn a scris și scenariul. Așa că DVD-ul poate fi de ajuns în pachetul cadou pentru o seară cu chef de #drama.

Filme ca State of the Union (1948), A Streetcar Named Desire (1951), Cat on a Hot Tin Roof (1958), Long Day’s Journey Into Night (1962), Driving Miss Daisy (1989), August: Osage County (2013) vor rămâne, de asemenea, mereu în topurile freușitelor ecranizări ale unor piese de teatru excelente.

Blockbustere ca Jurassic Park (1993), Mrs. Doubtfire (1993), Bridget Jones’s Diary (2001), The Lord Of The Rings: The Return Of The King (2003), Harry Potter and the Prisoner of Azkaban (2004), The Notebook (2004), The Da Vinci Code (2006) sau mai artisticele Silver Linings Playbook (2012) și Room (2015) sunt uneori peste cărțile pe care s-au bazat.

Cert e că o carte bună, în mintea și contextul unui regizor potrivit, poate dărui lumii mici minuni și pe marile ecrane.