Știri
30 de mâncăruri tradiționale românești
Probabil te gândești că celebrii mici– sunt tipic românești. Află că nu! Ei sunt considerați mâncare tradițională și în Serbia și Bosnia. La fel stau lucrurile și cu sarmalele, diversele sortimente de cârnați, sau chiar celebra țuică, pe toate acestea le putem întâlni și în alte țări din Balcani. Care sunt câteva dintre mâncărurile noastre specifice, citește pe radiounirea.ro.
Tot ceea ce am încercat noi ca români, a fost să dăm un specific local acestor mâncăruri prin folosirea unor condimente sau amestecuri de cărnuri, dând astfel o notă aparte preparatului. Și da, avem și mâncăruri specifice românești, poate unele dintre ele cunoscute doar populației anumitor regiuni din țara noastră ca ciorba de potroace, slănina afumată, bulzul cu brânză de burduf, și multe altele încă. Există bucătărie românească prin tehnicile și metodele de combinare a unor alimente comune. Nu există din păcate încă, și o spun cu regret, o bucătărie românească rafinată, în care să se pună accentul mult mai mult pe produsele de sezon. Și e mare păcat, România e încă una din destul de puținele țări din Europa în care se găsesc produse de sezon naturale în majoritatea piețelor. Desigur lista nu este completă, dar cu ajutorul vostru, se poate extinde.
1.Slănina afumată
Este unul din preparatele tradiționale obținute în bucătăria românească prin prepararea grăsimii de porc așezată fie pe burta animalului, fie pe spatele acestuia. În unele zone slănina este aromatizată în diverse feluri (usturoiată, papricată, piperată, etc), dar procedeul de aromatizarea cel mai des folosit este afumarea.
2.Sarmale
Sunt un preparat culinar din carne tocată (de obicei porc, dar și de vită, oaie, pasăre sau chiar pește), amestecată cu orez și alte ingrediente, învelite în foi de varză în formă de rulou. Se servesc de obicei cu mămăligă și smântână. Acest produs culinar este cunoscut cu aceeași denumire și în Turcia, Bulgaria, Serbia, Macedonia, Palestina, Iordania, Siria, Liban, Grecia și Republica Moldova.
Gurmanzii sunt de părere că sarmalele sunt mai gustoase dacă se fierb într-un ceaun de fontă la foc domol, și se consideră că dacă se consumă după ce “stau” 2-3 zile, vor avea o savoare deosebită.
3.Mămăligă cu brânză și smântână
Mamaliga este denumirea în limba română a unui fel de mâncare preparată din făina de porumb (mălai). În mod tradițional mămăliga este gătită din apă fiartă, sare, și faină de porumb, într-un vas de fontă cu o formă specială denumit ceaun.
Iar dacă adăugăm brânză și smântână, obținem o mâncare foarte gustoasă.
4.Cârnați afumați
Preparați din carne tocată și introduși într-un înveliș obținut din bucăți de intestin de animal, și ulterior afumați, aceste preparate reprezintă pentru unii dintre noi un adevărat deliciu. Desigur cei mai buni sunt cei preparați în mod tradițional condimentați cu boia, sare, usturoi, chimion și ardei iute.
5.Plăcinte cu brânză dulce
Plăcintele reprezintă un produs de patiserie cu o veche tradiție în România. Umplute cu brânză dulce și pudrate cu zahăr, reprezintă un adevărat deliciu pentru oricine le consumă.
6.Pomana porcului
Este un obicei din străbuni reprezentând denumirea pe care o poartă masa de mulțumire pentru ajutorul primit la tăierea porcului de la rude, vecini sau prieteni și este oferită după terminarea treburilor de către gazdă. Pomana porcului este obținută prin prăjirea bucăților de carne (mușchi, ficat, slănină, coastă, falcă, reprezentând toate părțile animalului sacrificat) în grăsime.
7.Jumări cu ceapă
Știm cu toții că nu sunt indicate datorită colesterolului ridicat, dar vorba aceea, o dată pe an e Crăciunul și cred că ne putem permite o jumară bine prajită cu sare și ceapa rosie măcar o dată pe an.
Citește și Cea mai delicioasă reţetă de mămăligă din România. Cum se prepară bulzul în Transilvania
8.Ciorba de fasole cu ciolan
Ciorba de fasole e o parte integrantă a bucătăriei românești. Există diferențe notabile de la zonă la zonă, mai plină de legume în sud, mai aromată cu mărar prin Moldova, sau cu leuștean sau tarhon în altele, mai îngroșată cu rântaș prin Ardeal sau dreasă cu smântâna, mai înăcrită cu o lingură de oțet sau borș, dar în esență ciorba de fasole rămâne un bun național.
9.Ciorba rădăuțeană
Se aseamănă puțin cu ciorba de burtă, diferența fiind că aceasta este o ciorbă rădăuțeană cu carne de pui și cu multe legume deci o variantă mai light a ciorbei de burtă.
10.Porumb copt
Este o delicatesă pentru cei care vor să-și amintească gustul copilăriei petrecut la țară, la bunici. Iar dacă îl ungi și cu puțin unt, atunci cu siguranță te va fermeca gustul lui deosebit.
11.Iahnie de fasole cu afumătură
Iahnia de fasole este un preparat românesc ce nu lipsește de pe masă nici în zilele de sărbătoare, nici în zilele de post. Ea reprezintă un deliciu culinar dar și una dintre mâncărurile tradiționale românești cu specificitate în regiunea Ardealului.
12.Cartofi copți
Îmi aduc aminte cu plăcere, că atunci când eram mic îmi plăceau enorm cartofii copți în cuptor. Există o mulțime de variante cum să-i prepari, fie cu rozmarin, fie cu ceapă, fie cu kaiser, însă cei cu unt rămân favoriții mei.
13.Varză a la Cluj
Chiar dacă multă lume consideră varza a la Cluj ca fiind un fel de “sarmale impraștiate”, să știți că nu e chiar așa. Varza a la Cluj este o mâncare tradițională ardelenească, însă a ajuns cunoscută și apreciată în toate zonele țării datorită gustului și savorii sale.
14.Gulaș de cartofi cu afumătură
Îmi place în mod deosebit gulașul ardelenesc tradițional, pentru că are o aromă deosebită. Este ca un fel de tocăniță, dar cu o anumită savoare, dată de ingredientele folosite. Gulașul în Ardeal se servește cu un fel de găluște de cartofi, dar se poate face și cu găluște de gris și făină.
15.Cozonac de casă
A face un cozonac delicios în casă este o reală provocare pentru orice familie. Din bătrâni știm că un cozonac bun depinde de calitatea făinii, de timpul dedicat frământării cu convingere, de cât de bun este cuptorul (să nu ardă, să coacă bine pe toate părțile), și de multe alte secrete ale fiecărei gospodine.
16.Ciorbă ardelenească de porc
E categoric ciorba mea preferată! Spre deosebire de celelalte ciorbe în care folosim verdeață, la ciorba ardelenească ingredientul secret este tarhonul, care aduce o aromă deosebită în combinație cu carnea de porc.
17.Pâine de casă în cuptor
Recunoașteți că vi se face poftă din când în când de o pâine de casă făcută tradițional pe vatră, cu coajă crocantă. Pâinea tradițională era făcută din făină integral neagră obținută la moara cu pietre, utilizând apă, sare și maia.
18.Mucenici moldovenești
Sunt un desert tradițional prin care sunt sărbatoriti cei 40 de mucenici ai lui Iisus. În cinstea acestor martiri, femeile de rit ortodox din Moldova coc 40 de figurine dintr-un aluat a cărui compoziție este foarte asemănătoare cu cea a cozonacului.
19.Salată boeuf
În ciuda numelui care te duce cu gândul la un fel de mâncare franțuzesc, este un fel de mâncare tradițional românesc derivat din salata rusească. Salata boeuf este formată din morcovi, păstârnac, ouă, cartofi și carne, fierte și apoi tăiate cubulețe, la care se adaugă mazăre, castraveți murați. Toate acestea înglobate în maioneză.
20.Dovleac copt
Mai țineți minte aroma de dovlec copt ce umplea toată casă în lunile de iarnă la bunici?
Dovleacul este considerat de mulți ca fiind unul dintre cele mai sănătoase deserturi, prin prisma antioxidanților și vitaminelor care se află în compoziția lor.
21.Ciorba de burtă
Ciorba de burtă este un tip de mâncare tradițional românească. Există multe variante de rețete dar cele mai răspândite în România sunt cele pe bază de smântână și cele ce se servesc cu mujdei de usturoi și oțet. Este de fapt o ciorbă de vită bazată pe legume: morcovi, guile, țelină cu ciolan de vită la care se adaugă ingredientul principal: burta de vită tăiată în fâșii.
22.Papanași cu brânză de vaci și afine
Papanașii sunt un fel de desert realizat din brânză dulce de vaci, ouă, făină, griș, pesmet și zahăr. În mod normal sunt serviți cu smântână și dulceață sau gem, dar se servesc și presărați cu zahăr.
23.Drob de miel
Drobul de miel este un preparat culinar tradițional românesc, fiind una dintre mâncărurile din miel specific sărbătorii de Paste.
24.Pârjoale moldovenești
Pârjoală este un fel de mâncare românească elaborată mai ales în Moldova din carne tocată, în general de porc sau în amestec cu oaie, vită sau pasăre, amestecată cu ouă, pâine uscată, usturoi, ierburi aromatice și sare.
25.Mici
Mititeii reprezintă un fel de mâncare românească, un fel de chiftele la grătar, de obicei de formă cilindrică, a căror compoziție constă din carne de vacă (uneori amestecată cu carne de oaie sau de porc), la care se adaugă usturoi, piper negru și uneori ardei iute. De obicei sunt mâncați cu muștar. Legenda spune că mititeii au fost inventați într-o seară la hanul “La Iordachi” din București, binecunoscut pentru cârnații săi, când bucătăria a rămas fără învelișuri.
26.Zacuscă de vinete
Zacusca este o mâncare de legume proaspete, coapte sau prăjite în ulei. Principalele ingrediente sunt vinetele coapte, gogoșarii copți și ceapa tăiată. Există numeroase varietăți de zacuscă, în funcție de ingredientele folosite. Se mai adaugă și condimente, printre cele mai folosite fiind piperul și foile de dafin.
27.Platou țărănesc
Platoul țărănesc constituie un preparat de succes cu orice ocazie. Avantajul principal constă în faptul că un astfel de platou tradițional conține atât preparate vegetariene cât și multe produse pe bază de carne. Astfel în compoziția lui se găsește telemea, brânză de burduf, șorici, kaizer, tobă, totul asezonat cu roșii proaspete, jumări prăjite și ceapă din belșug.
28.Turtă dulce
Turta dulce este un produs de cofetărie ce poate lua formă de prăjitură sau de fursec. Ingredientele specifice sunt ghimbirul și zahărul pur.
29.Clătitele cu gem
Clătitele sunt un preparat culinar obținut prin coacerea unor foi subțiri de aluat făcut din făină de grâu, ouă, lapte, apă și sare, de obicei de formă rotundă, umplute cu dulceață, gem, ciocolată, brânză dulce sau urdă, fiind consumate ca și desert.
30.Țuica
Chiar dacă nu face parte din bucatele tradiționale românești, trebuie amintită și această băutură.
Țuica este o băutură alcoolică tradițională românească obținută prin fermentarea și distilarea prunelor.
Sursa:sharethis.ro
Știri
APRILIE, Prier: Datini, tradiții și obiceiuri românești
Prier înseamnă timp favorabil, prielnic atât pentru semănatul holdelor dar și pentru turmele de animale. Datini, tradiții și obiceiuri românești, în luna aprilie
Conform tradiției populare românești, luna aprilie se mai numește și „Prier”. Această denumire populară, a lunii aprilie, provine de la verbul “a prii” și înseamnă timp prielnic pentru semănături, ori lucrări în gospodărie .
Când vremea este înșelătoare, cu timp friguros și secetos pentru lucrările de primăvară, aprilie anunță sărăcie și se numește și ”Traistă-n băț”. De fapt, în spiritualitatea populară se și spune că ”Prier priește, dar și jupuiește!”, aluzie la zilele capricioase, cu timp potrivnic lucrărilor de sezon. În această lună se continuă semănatul de primăvară, început în martie. Acum se închid țarinile, ceea ce înseamnă că oile și vitele nu mai au voie să pască libere iar pășunatul devălmaș este întrerupt pentru câteva luni, se formează turmele, se repară gardurile țarinilor, se tund oile înainte de a fi urcate la munte etc. Se mai spune, despre luna aprilie, că este o lună capricioasă în care vremea va fi ori geroasă, ori călduroasă. Totodată, în luna lui aprilie se fac prevestiri ale vremii ce va urma, astfel se nasc o parte din superstițiile acestei luni.
Dacă în luna lui Prier este vreme frumoasă și călduroasă, atunci luna mai va avea vreme rece, cu înghețuri; Dacă la Prier este vreme posomorâtă și rece, atunci luna lui mai va avea vreme frumoasă și călduroasă; Negura de la răsărit, din luna aprilie, e semn bun pentru anul în curs; Dacă în aprilie tună și fulgeră, atunci nu există motive să ne temem de ger; Vremea frumoasă din luna aprilie ne va aduce o vară furtunoasă, etc.
Veseli de 1 aprilie – superstiții de 1 aprilie
Ziua Păcălelilor şi Ziua internațională a păsărilor. Dar pe noi ne interesează primul aspect. De unde vine? Cum se … manifestă? şi ce superstiții avem de 1 Aprilie?
Ziua de 1 Aprilie a fost întotdeauna un prilej de distracție şi cum e sănătos să râzi, ne bucurăm şi noi când avem prilejul. Se pare că originile acestei zile se regăsesc, ca multe alte obiceiuri, în schimbarea calendarului gregorian. Se spune că, odată cu această schimbare, mulți nu s-au putut obişnui cu noile date ale sărbătorilor. Și atunci, în timpul lui Carol al IX-lea, mulți neadaptați sărbătoreau Anul Nou la… 1 Aprilie! Cei ce sărbătoreau astfel erau numiți „nebuni de Aprilie”. Apoi obiceiul s-a perpetuat până-n zilele noastre, pierzându-şi semnificația inițială şi păstrând doar… ”nebunia”. Pentru că e o nebunie veselă şi plăcută! Superstiţia spune că păcăleala de 1 Aprilie trebuie făcută până la ora 12:00, cele după această oră, se zice că aduc ghinion. Tot o superstiţie spune că în ziua de 1 Aprilie nu se fac căsătorii, pentru că: ori acestea nu durează, se destramă, ori soţul va fi „sub papuc”. La noi, se spune că dacă nu păcăleşti pe nimeni de 1 Aprilie, tot anul până la celălalt 1 Aprilie vei fi tu cel păcălit. Tot anul? Nu-i cam mult? Dar dacă aşa zice superstiţia, să ne grăbim să păcălim pe cineva. Pardon: ce vă spunem mai jos nu-i păcăleală.
Sărbătoarea Floriilor – tradiții și obiceiuri
Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile este prima sărbătoare cu dată schimbătoare din calendarul anului bisericesc. Totodată, Floriile deschid ciclul sărbătorilor pascale, care se încheie la Înălțarea Domnului. În ziua de Florii există obiceiul de a merge la Biserică cu ramuri de salcie înmugurite, pentru a fi sfințite de către preot. Conform tradiției creștine, obiceiul ne amintește de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi, când a fost întâmpinat de mulțime cu ramuri de măslin și crenguțe de palmier sau flori. Crenguțele de salcie vor fi împărțite credincioșilor ce au participat la slujba de Florii. Aceștia vor lua crenguțele acasă și le vor pune la geamuri, la uși și la porți pentru a le apăra casele de rele și necazuri. În unele zone ale țării, oamenii de la sate se încing cu ramurile de salcie, peste mijloc, deoarece se spune că acest ritual îi apără de boli și îi face mai robuști. Exista și obiceiul ca părinții sa-și lovească copiii cu nuielușa de salcie, când veneau de la biserică. Credeau că așa vor crește sănătoși și înțelepți. Oamenii le puneau și pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta să rodească. Exista credința că abia acum pomii prind putere să rodească. De aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teama ca aceștia să nu rămână fără rod. În ziua de Florii, stupii erau împodobiți cu ramurile de salcie sfințite, ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină. În unele sate, mâțișorii erau aruncați în curte când începea să bată grindina. Însă, ramurile de salcie aveau în principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate, sau erau utilizate și în scopuri terapeutice, oamenii înghițeau mâțișori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriți de diferite boli. Un alt obicei, întâlnit în ziua de Florii, este acela de a trece pe la mormintele rudelor pentru a le agăța de cruci crenguțele de salcie, astfel aceștia vor ști că Paștele se apropie. Tot în ziua de Florii, șnurul de mărțișor se va agăța într-un copac înmugurit sau înflorit pentru a avea sănătate și belșug în anul ce urmează. Totodată, ziua de Florii este prilej de sărbătoare pentru cei cu nume de flori, deoarece își serbează onomastica.
Obiceiul Lazaritelor
Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a înviat pe Lazăr. Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. În popor se crede că Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvară. Potrivit tradiției, într-o sâmbătă Lazăr a plecat cu oile la păscut, lăsând-o pe mama sa să facă plăcinte. Urcând întru-un copac să ia muguri pentru animale, își aduce aminte de plăcinte. Se grăbește să coboare, cade și moare. Potrivit legendei că Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor, exista obiceiul ca în această sâmbătă, femeile de la țară să facă ofranda de pomenire a morților împărțind plăcinte de post. Profesorul Ion Ghinoiu afirma că în ajunul sau sâmbăta Floriilor, se efectua un ceremonial complex, numit Lazarita, care era structurat după modelul colindelor. Ion Ghinoiu afirma că Lazarita era un ceremonial la care participau numai fetele. „Una din fete, numita Lazarita, se îmbrăca în mireasă și colinda împreună în fața ferestrelor caselor unde au fost primite. Lazarita se plimba cu pași domoli, înainte și înapoi, în cercul format de colindătoarele care povestesc, pe o melodie simpla, drama lui Lazăr sau Lazarica: plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunza, moartea neașteptată prin căderea din copac, căutarea și găsirea trupului neînsuflețit de către surioarele lui, aducerea acasă, scăldatul ritual în lapte dulce, îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci”.
Sărbătoarea dinților
Ziua de 11 aprilie este dedicată Sfântului Antipa, despre care oamenii din popor cred că vindecă durerile de dinți și măsele. Sfântul Antipa s-a rugat pentru cei care îi vor face pomenire să fie feriți de patimi și de alte boli, între care și nesuferita durere a dinților.
Sursa:azm.gov.ro, sursa foto:dragusanul.ro
Știri
Ziua Păcălelilor: Originea acestei zile și cum este sărbătorită în alte țări. Nimeni nu are voie să se supere pe 1 aprilie
De Ziua Păcălelilor nimeni nu are voie să se supere: Care este originea zilei
În fiecare an, la 1 aprilie, oamenii din lumea întreagă marchează Ziua păcălelilor, cunoscută și ca Ziua păcălitului sau Ziua nebunilor, când fiecare încearcă, cu mai mult sau mai puțin succes, să-i facă o șotie colegului, prietenului, vecinului, unui membru de familie, mai exact, toată lumea păcălește pe toată lumea.
Celebrarea Zilei Pacalelilor isi are originile in Franta, in secolul al XVI-lea, cand a fost adoptat calendarul Gregorian, care a mutat Anul Nou de la 1 aprilie la 1 ianuarie. Vestea noului calendar s-a raspandit incet iar cei care continuau sa sarbatoreasca anul nou de 1 aprilie era considerati ″pacalitii de 1 aprilie″.
In Franta, 1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR, este numita Poisson d’Avril, adica „pestele de aprilie”, cu referire la un peste tanar, usor de capturat. Francezii obisnuiesc sa-si pacaleasca prietenii lipind-le pe spate un peste de hartie. In momentul in care cineva descopera farsa, acesta trebuie sa strige „Poisson d’Avril!”.
Timp de 200 de ani, practica farselor de 1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR, s-a raspandit in Anglia si in Statele Unite. Toate farsele trebuie sa fie facute pana la ora pranzului. Orice farsa facuta dupa aceasta ora va aduce ghinion farsorului.
ZIUA PACALELILOR, 1 APRILIE – Cei care nu raspund cu zambetul pe buze unei farse facute de vor fi urmariti de ghinion tot anul. Barbatii pacaliti de o femeie frumoasa de Ziua Pacalelilor vor ajunge sa o ia de nevasta, sau, daca barbatul este casatorit, cei doi vor ramane prieteni foarte buni.
Originea acestui obicei nu este cunoscută cu exactitate. Unii consideră că aceasta este legată de schimbarea anotimpului, în timp ce alții cred că provine de la adoptarea noului calendar. Ipoteza acceptată de majoritate, însă, susține că obiceiul păcălelilor de 1 aprilie a apărut în vestul Europei, pe la jumătatea secolului al XVI-lea, conform site-ului www.infoplease.com. În vechiul calendar iulian, Anul Nou se sărbătorea la 1 aprilie, dar în 1582, papa Grigorie al XIII-lea a făcut trecerea de la vechiul calendar iulian la noul calendar, care avea să-i poarte numele — calendarul gregorian, sărbătoarea Anului Nou mutându-se de atunci pe 1 ianuarie. Oamenii au avut probleme în a se obișnui cu noua dată a acestei sărbători și au continuat să-și trimită felicitări și să-și facă urări tot pe 1 aprilie. Cei care continuau să sărbătorească Anul Nou la 1 aprilie au fost numiți „nebuni de aprilie”, de unde și denumirea de Ziua nebunilor (April Fools’ Day) sau Ziua păcălelilor. Cu timpul, felicitările trimise pentru Anul Nou la 1 aprilie au început să fie considerate farse, fiind însoțite adeseori de cadouri hazlii, relatează Agerpres.
Ziua de 1 aprilie este recunoscută ca Zi a păcălelilor în majoritatea țărilor lumii. Marcată mai întâi în Europa, a trecut peste ocean și s-a răspândit apoi în majoritatea țărilor de pe glob. Este totuși sărbătorită cu preponderență în Europa și în America și mai puțin de civilizațiile orientale.
La noi în țară, Ziua păcălelilor se sărbătorește începând cu secolul al XIX-lea. Potrivit site-ului www.istorie-pe-scurt.ro, se obișnuiește ca farsele să fie făcute până la ora prânzului, altfel acestea aduc ghinion păcăliciului. Tradiția spune că dacă o fată frumoasă reușește să te păcălească, trebuie să o iei de nevastă sau măcar să fii prietenul ei. Dar nu este indicat să te căsătorești la 1 aprilie, pentru că bărbatul însurat în această zi va fi toată viața sub papucul nevestei. Copiii născuți la 1 aprilie vor avea succes pe aproape toate planurile, dar ar fi bine să stea departe de jocurile de noroc.
Prin celebrarea acestei sărbători, ziua de 1 aprilie devine un prilej de bucurie și de distracție pentru toți cei care au simțul umorului, sau, așa cum spunea scriitorul Mark Twain, „ziua de 1 aprilie este ziua în care ne amintim ce suntem în celelalte 364 de zile ale anului”.
Alte superstitii de 1 APRILIE – ZIUA PACALELILOR:
=> In regiunea Tirol, din Elvetia, un manunchi de paie este ingropat de 1 APRILIE, pentru ca recolta sa fie bogata in sezonul urmator.
=> Copiii nascuti de ZIUA PACALELILOR vor fi norocosi in afaceri, dar vor fi urmariti de ghinion la jocurile de noroc.
=> Indragostitii nu ar trebui sa se casatoreasca pe 1 APRILIE, pentru ca mariajul nu va functiona, ori pentru ca femeia va fi “cocosul” in familie.
=> Cel care nu va pune la cale o farsa de ZIUA PACALELILOR va fi pacalit pentru tot restul anului.
Știri
Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba: Licitație pentru achiziții de peste 2,8 milioane de lei
Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba
Serviciul de Ambulanță Județean Alba a lansat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) o procedută de achiziție derulată în cadrul unui amplu proiect de digitalizare finanțat prin PNRR.
Achiziția are o valoare totală estimată de peste 2,8 milioane de lei.
Serviciul de Ambulanță Județean Alba a semnat, la sfârșitul lunii septembrie 2024, contractul de finanțare pentru implementarea proiectului ”Digitalizarea Serviciului de Ambulanță Județean Alba”.
Scopul proiectului este implementarea unui sistem informatic integrat printr-un ansamblu arhitectural digital ce îmbină în mod armonios echipamentele hardware și aplicațiile software.
Obiectivele proiectului sunt îmbunătățirea/dezvoltarea rețelelor de comunicații și a infrastructurii IT și hardware la nivelul instituției și implementarea unui software non-clinic integrat și interoperabil.
Achiziția în curs cuprinde echipament si accesorii pentru computer, computere portabile, computer de birou, surse de alimentare electrică continuă, echipament de rețea, pachete software pentru editare de text, servere și servicii de instalare de computere și de echipament de procesare a informațiilor.
Data limită pentru primirea ofertelor este 28 aprilie.
-
Știriacum 2 săptămâni
Ăștia sunt ardelenii: Care sunt expresiile folosite în Ardeal
-
Știriacum 5 zile
Cetatea Trascăului din comuna Rimetea, Alba, loc încărcat de istorie și de legende: Povestea maiestuoaselor fortificații
-
Știriacum 2 săptămâni
Țara Moților, inima Apusenilor: Cătune, peșteri, legende, obiceiuri, atrag turiștii aflați în căutare de peisaje de poveste
-
Știriacum 2 săptămâni
Nume românești despre care nu știai că simbolizează flori
-
Știriacum 4 zile
APRILIE, Prier: Datini, tradiții și obiceiuri românești
-
Știriacum 7 zile
Cugireana, trenul care a făcut naveta 100 de ani între Teiuș și Cugir: Cândva, cel mai lung tren de călători din Europa, ducea zilnic până la 10.000 de navetişti
-
Știriacum 6 zile
Povestea lui Mihăilă Gritta, legenda din Apuseni: Minerul din Roșia Montană a extras din baia ”Despicata” tone de aur, ridicând biserici și școli pentru românii din partea locului
-
Știriacum 2 săptămâni
23 martie, Ziua Mondială a Meteorologiei: La Alba Iulia a funcționat cea mai veche stație meteo din România, mai bine de 100 de ani