Connect with us

Societate

19 noiembrie: Ziua cercetătorului şi proiectantului din România

Published

on

Zi dedicată în România cercetătorului și proiectantului

La 19 noiembrie este celebrată, în România, Ziua cercetătorului şi proiectantului.

Stabilirea datei face trimitere la ziua în care s-a născut, în 1912, savantul George Emil Palade, unul dintre creatorii biologiei celulare moderne.

Această zi este marcată din anul 1994, fiind instituită prin Hotărârea de Guvern nr. 764/1994 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 317 din 16 noiembrie 1994.

Ziua cercetătorului şi proiectantului este celebrată în semn de omagiu faţă de activitatea savantului american de origine română George Emil Palade (1912-2008), laureat în 1974, împreună cu profesorul Albert Claude (Universitatea Liberă Bruxelles) şi cu profesorul Christian de Duve (Universitatea ”Rockefeller” New York), al premiului Nobel pentru medicină, pentru „descoperirile lor privind organizarea structurală şi funcţională a celulei”.

George Emil Palade s-a născut, la Iaşi, la 19 noiembrie 1912. A absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti (1936). A obţinut titlul de doctor în medicină cu teza ”Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie şi fiziologie comparativă” (1940). În 1943, a devenit conferenţiar universitar la catedra de Anatomie a Facultăţii de Medicină din Bucureşti, potrivit volumului ”Membrii Academiei Române” (2003).

În anul 1946, a plecat în Statele Unite ale Americii, în calitate de profesor invitat la Institutul Rockefeller din New York, unde, în 1961, a devenit şef al Departamentului de Biologie Celulară. Din 1972, a condus Departamentul de Biologie Celulară al Universităţii Yale din New Haven (Connecticut).

Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în numeroase lucrări, studii, comunicări, rapoarte apărute în reviste de prestigiu din întreaga lume, acum intrate în istoria biologiei şi medicinii.

Începând din 1965, a susţinut direct cercetarea românească în domeniul biologiei celulare, iar în 1979 a sprijinit substanţial inaugurarea, la Bucureşti, a Institutului Celular de Biologie şi Patologie „Nicolae Simionescu”, realizare a cercetătorilor români Nicolae Simionescu şi Maya Simionescu.

Unanim recunoscut drept unul dintre creatorii biologiei celulare moderne, i-au fost decernate premii de înalt prestigiu ştiinţific, printre care: ”Premiul Passano” (1964), ”Premiul Albert Lasker” (1966), ”Premiul Hurwitz” (1970) şi ”National Medal of Science” (1986).

A fost ales membru al unor prestigioase instituţii, precum: Academia de Arte şi Ştiinţe din New York, Academia Americană de Ştiinţe. De asemenea, a fost membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, membru fondator, preşedinte de onoare al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă a Academiei Române şi membru de onoare din străinătate al Academiei Române (1975). În 1999, la Universitatea din Diego, s-a desfăşurat un simpozion ştiinţific internaţional în onoarea sa, prilej cu care s-a hotărât ca universitatea să constituie un fond de finanţare în domeniul cercetării care să poarte numele marelui savant român – ‘„George E. Palade Fellowship Fund”.

În anul 2007, preşedintele Traian Băsescu l-a distins pentru întreaga sa activitate ştiinţifică cu Ordinul ”Steaua României” în grad de Colan.

George Emil Palade s-a stins din viaţă la 8 octombrie 2008.

sursa: agerpres.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Societate

16 noiembrie: Ziua internațională a toleranței

Published

on

Zi internațională dedicată toleranței

Ziua internaţională a toleranţei este marcată în fiecare an, la 16 noiembrie, pentru a da un îndemn la înţelegere şi respect reciproc, dialog şi cooperare între culturi, civilizaţii şi popoare, pentru a descuraja atitudinile extremiste dominate de violenţă şi ură.

Această zi a fost proclamată în cadrul Conferinţei generale a UNESCO de la Paris, la 16 noiembrie 1995. Cu acest prilej statele membre UNESCO au adoptat ”Declaraţia principiilor toleranţei”, enunţată în 1986, ce defineşte termenul de toleranţă ca fiind respectul, acceptarea şi aprecierea diversităţii şi bogăţiei culturale, a manierelor de exprimare, a calităţii noastre de fiinţe umane.

În 1996, Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluţia 51/95, a invitat ţările membre să sărbătorească în fiecare an această zi, prin acţiuni de promovare a toleranţei şi păcii, prin activităţi la care să participe atât instituţiile de învăţământ, cât şi publicul larg. Statele membre ONU sunt încurajate să organizeze manifestări axate pe programe şi acţiuni educative prin care să-i mobilizeze pe cetăţeni să aibă atitudini tolerante. Manifestările îi vizează atât pe copii, cât şi pe adulţi, iar educaţia pentru toleranţă, mijlocul cel mai eficient pentru prevenirea intoleranţei, trebuie îndreptată împotriva fricii şi excluziunii şi către dezvoltarea capacităţii indivizilor de a judeca liber şi independent. Astfel, pot fi prevenite nedreptatea, violenţa, discriminarea şi marginalizarea care sunt forme ale intoleranţei.

Toleranţa înseamnă, în esenţă, acceptarea şi aprecierea bogăţiei şi diversităţii culturale, a formelor de expresie, capacitatea de a recunoaşte şi de a respecta convingerile altora. Toleranţa este responsabilitatea care susţine drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, democraţia şi statul de drept. Este cel mai puternic fundament pentru pace şi reconciliere, un principiu de bază al democraţiei şi dezvoltării durabile, implicând respingerea dogmatismului şi absolutismului şi asigurând supravieţuirea societăţilor multietnice şi multiculturale. Înseamnă, totodată, îngăduinţă, indulgenţă, răbdare, şi se poate exprima la orice nivel, de la individ la stat.

Într-o lume şi într-o perioadă a mondializării, a diversităţii şi a mobilităţii, toleranţa în familie, în comunitate sau între state, este mai necesară ca oricând. Liderii mondiali au recunoscut acest lucru prin adoptarea Declaraţiei Mileniului în anul 2000, plasând toleranţa printre valorile fundamentale care stau la baza relaţiilor internaţionale în secolul XXI.

Aşadar, ONU se angajează să consolideze toleranţa prin încurajarea înţelegerii reciproce între culturi şi popoare. Acest imperativ se află în centrul Cartei ONU, precum şi al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, şi este mai important ca niciodată în această perioadă, în care sunt manifestări ale extremismului şi pe fondul intensificării conflictelor, caracterizată printr-o desconsiderare fundamentală a vieţii umane.

sursa: agerpres.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Continue Reading

Societate

12 noiembrie: Ziua cercetașilor militari

Published

on

Zi dedicată cercetașilor militari

La 12 noiembrie, Armata Română celebrează Ziua Cercetaşilor Militari.

Marcarea acestei zile aminteşte de momentul constituirii primului element organizat al unităţilor de cercetaşi în Armata Română.

Una dintre cele mai de temut arme ale oricărei armate moderne este reprezentată de cercetaşi. Sunt cei care culeg informaţii despre inamic, în orice fel de condiţii de timp şi de vreme, ziua sau noaptea, infiltrându-se în teritoriul inamic, învăţând comportamentul local şi observând indicii utile care pot constitui parte a activităţii desfăşurate.

La 12/24 noiembrie 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat, prin Ordinul de Zi nr. 83, actul de constituire a „Secţiei a II-a” din cadrul „Corpului de Stat Major General”.

În 24 octombrie 1964, a avut loc transformarea Companiei 258 Cercetare din garnizoana Iaşi în Batalionul 161 Cercetare, cu reşedinţa la Vaslui, prin Ordinul Ministrului Forţelor Armate; în 1969 are loc primirea Drapelului de luptă şi restructurarea unităţii, prin desfiinţarea companiei de cercetare pe tancuri şi înfiinţarea celei pe autoturisme; primirea, din noiembrie 1970, a titulaturii de Batalionul 101 Cercetare, care din 20 martie 1995 a fost dislocat din garnizoana Vaslui, în garnizoana Roman, conform volumului „Calendarul Tradiţiilor Militare” (2010).

La 1 iulie 2019, în garnizoana Someşeni (Cluj), a fost marcată printr-o serie de manifestări, ceremonial religios şi militar, împlinirea a 50 de ani de la constituirea Regimentului 317 ISR „Vlădeasa”. Unitatea a fost înfiinţată la 1 iulie 1969, sub denumirea Compania 317 Cercetare în Adâncime în cadrul Armatei a 3-a (devenită ulterior Armata a 4-a). Ca urmare a evenimentelor din vara anului 1968 din Cehoslovacia, când forţe ale Pactului de la Varşovia au invadat această ţară, s-a hotărât la nivelul Ministerului Forţelor Armate constituirea acestei arme de cercetare în adâncime. La 10 mai 1969, ministrul Forţelor Armate, Ion Ioniţă, emitea ordinul pentru constituirea Companiei 317 Cercetare în Adâncime, care ulterior avea să cunoască o evoluţie constantă, iar la 1 octombrie 1991 se transformă în Batalionul 317 Cercetare în Dispozitiv prin Paraşutare şi primeşte denumirea onorifică „Vlădeasa”.

La 1 mai 1995, unitatea şi-a schimbat denumirea în Batalionul 317 Cercetare „Vlădeasa”, pentru ca la 31 decembrie 2016 să se transforme în Regimentul 317 ISR „Vlădeasa”. În zona de risc crescut din Angola, în anii 1996-1997, sunt dislocaţi, în misiune de menţinere a păcii, militari ai Regimentului 317 ISR „Vlădeasa”. Au continuat să participe în misiuni de menţinere a păcii, sub mandat ONU sau NATO, în teatre din Kosovo, Bosnia, Afganistan, Irak, Sudan, Georgia, Nepal.

Cercetaşii continuă să reprezinte una dintre cele mai apreciate structuri ale Armatei Române şi prin prisma misiunilor desfăşurate în afara graniţelor naţionale.

sursa; agerpres

foto: youtube


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Continue Reading

Societate

2 noiembrie 1784: Izbucneşte marea răscoală ţărănească condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, cea mai importantă ridicare la luptă a populației românești din Transilvania

Published

on

Răscoala de la 1784 a fost una dintre cele mai mari mișcări sociale din Europa sfârșitului de veac XVIII, iar în Transilvania a fost cea mai importantă ridicare la luptă a populației românești din Evul Mediu.

Cauzele care au generat răscoala au fost de ordin economic și social: robota excesivă, dările în bani către stăpânii de pământ, către statul austriac, taxele pentru plata funcționarilor, pentru întreținerea armatei. Situația moților se înrăutățise dramatic: iobagi fiind, ei erau obligați la munci grele în mine și la suprafață.

Se adăugau și măsurile abuzive, precum răpirea pășunilor și pădurilor, interzicerea cârciumăritului, ceea ce le îngreuna posibilitatea procurării hranei. O cauză imediată o constituie anularea decretului imperial din 31 ianuarie 1784, prin care se dispunea conscrierea unor sate din ținuturile de graniță și extinderea regimentelor de graniță.

Țăranii care se înscriau în regimentele de graniță scăpau de iobăgie și primeau casă și pământ în schimb. Măsura de anulare a conscripției stârnește un val de nemulțumire.

Răscoala izbucnită la 2 noiembrie 1784, în Zarand, cuprinde repede Munții Apuseni, comitatele Hunedoara și Alba, trecând și în comitatele Turda, Cluj, Sibiu și amenințând să cuprindă toată Transilvania. Pe lângă țărani români, la răscoală participă și țărani maghiari din Arad și Trascău, în timp ce țăranii sași din numeroase localități rurale situate între cele două Târnave refuză să mai muncească pentru dijmă.

Programul răscoalei prevedea desființarea nobilimii, fiecare să trăiască din slujba îndeplinită, desființarea iobăgiei și împroprietărirea cu pământ, impunerea tuturor în mod egal la dări, eliberarea țăranilor arestați, eliberarea națională și organizarea, după planurile lui Horea, a unei „republici populare”.

Era cel mai înaintat program al vremii formulat în Transilvania, care, aplicat, însemna distrugerea temeliilor relațiilor feudale.

În fața radicalizării și extinderii mișcării țărănești, autoritățile și nobilimea iau măsuri pentru potolirea răscoalei: se numește un comisar pentru cercetarea cauzelor, sunt trimiși episcopii și se publică patente pentru liniștirea răsculaților; se hotărăsc pedepse pentru „ațâțători”; încep tratative în vederea încheierii de armistiții. Lupte grele se dau între răsculați și trupele nobiliare și imperiale. Pentru a câștiga timp, autoritățile încheie mai multe armistiții cu țăranii răsculați.

În decembrie 1784, țăranii răsculați suferă o grea înfrângere la Mihăileni, ceea ce îl determină pe Horea să înceteze lupta, la 14 decembrie. Nobilimea și armata imperială condamnă la moarte sute de țărani. Horea și Cloșca sunt prinși la 27 decembrie 1784, iar Crișan la 31 ianuarie 1785. Primii doi au fost trași pe roată, la 28 februarie 1785, pe platoul „La furci” din Alba Iulia, iar Crișan s-a spânzurat în închisoare.

După înfrângerea răscoalei, la 22 august 1785, a fost publicată o patentă imperială, care a desființat legarea de glie a iobagilor și servitutea personală. Țăranii au căpătat dreptul de a se muta de pe un domeniu pe altul, de a învăța meserii, de a-și vinde bunurile. Iobăgia nu a fost însă desființată. Patenta nu a putut fi aplicată în întregime, mai ales că după moartea împăratului austriac Iosif al II-lea, nobilimea a solicitat repunerea sa în drepturile de care se bucurase anterior.

Evenimentele din Transilvania au avut un larg răsunet în toată Europa, în presa vremii, publicistică, beletristică. În Franța, Jean Pierre Brissot, viitor conducător al grupării girondine în revoluția franceză, într-o scrisoare adresată lui Iosif al II-lea, declara că românii „au avut dreptul să se revolte căci nu aveau nici proprietate, nici libertate, care erau la bunul plac al stăpânilor lor”.

Sursa: agerpres.ro, timpul.md

 


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Continue Reading

Știri

Politică

Administrație

Știri din Alba

Educație și Cultură

Eveniment

Sănătate

Social Economic

Divertisment

Stiri din alte ziare

  • Alba Iulia
  • Abrud
  • Aiud
  • Blaj
  • Campeni
  • Cugir
  • Sebes
  • Ocna Mures
  • Teius
  • Zlatna

Articole Similare

radiounireafm, radio alba iulia, radio alba